Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for February, 2009

02.28.09

GSM

Posted in Java at 2:47 am by rast

Se pare că primele semne de primăvară mi-au adus cel puţin o noutate în viaţă: preocuparea pentru transferul de date prin GSM. Chiar dacă mă preocupă acest subiect, nu am devenit încă utilizator al GSM-ului :) :) , adică: încă nu mi-am cumpărat telefon mobil. Sunt chiar curios, câţi români, de 40 ani, nu au telefon mobil. Dar asta nu mă face să nu mă interesez de modul de funcţionare al GSM-ului.

Când am început acest blog, i-am pus titlul de “cum funcţionează Internet-ul”, având intenţia de a scrie despre modul de funcţionare al reţelei Internet. M-am ghidat după ceea ce simţeam şi am scris despre dezvoltare personală, dând titlul blog-ului, cel de mai sus :) .

Odată cu noua preocupare, despre GSM, şi cu informaţiile destul de sumare şi dispersate despre modul de funcţionare al GSM-ului, mi-a venit ideea de a scrie despre “cum funcţionează GSM-ul”, un fel de e-learning.

Dacă în programarea web (Internet) există concurenţă între JAVA şi PHP, PHP-ul având parcă, un oarecare avantaj; in telefonie (GSM), JAVA (J2ME) nu are concurenţi.

02.24.09

Comunicaţii

Posted in Java at 3:53 am by rast

În ultima perioadă de timp am fost foarte preocupat de activităţi profesionale (programare… în special Java, mai bine zis o altă latură a programării Java). Am început “un alt capitol” al programării Java: J2ME, ce se adresează dispozitivelor mobile, care nu au o aşa mare putere de calcul precum un calculator. Cel mai familiar dispozitiv mobil este telefonul celular. Nu vreau să mă ocup strict de programe pentru telefon, ci de diferite posibilităţi de inter-conectare între calculator şi telefon (sau alte dispozitive mobile). Nu ştiu încă posibilităţile de comunicaţie dintre diferitele dispozitive, sunt abia la început :) , dar nu disper! Abia acuma am început “să mă descalţ” :) cu ceea ce se vrea prin J2ME. Chiar dacă denumirea se vrea a fi Micro Edition, nu e chiar micro. Dacă aş fi puţin răutăcios aş putea spune chiar că există o mare brambureală, ca să nu spun de-a dreptul haos. Există multe tool-suri de dezvoltare, care mai de care, mai complexe (nu complicate, ci complexe… cu documentaţii, mai mult sau mai puţin inteligibile).

Să văd ce va urma, ce aplicaţii voi scrie şi ce utile vor fi. Documentaţii despre J2ME, sunt foarte multe pe .net. J2ME-ul are foarte multe capabilităţi, dar să vedem cât sunt şi de utile în viaţa cotidiană, mai ales în această tulbure perioadă de criză!!!

Una dintre posibilităţile J2ME este aceea de a se conecta la un server web. Am găsit ceva exemple cu o conectare la pagini dinamice scrise în JAVA (JSP). Nu am testat aplicaţia cu un telefon real, prin GSM, ci local prin diferite emulatoare de telefon mobil.

02.16.09

Dumitru Constantin Dulcan – destin

Posted in Dezvoltare personală at 5:30 am by rast

Am început să citesc cartea “În căutarea sensului pierdut”, scrisă de domnul Dumitru Constantin Dulcan, medic neurolog şi psihiatru. Am început să o citesc cu gândul că o voi răsfoi în diagonală dar, încă de la promele pagini (10-11) deja m-am răzgândit. Cartea merită citită în amănunţime, cuvânt lângă cuvânt, fără a scăpa niciunul.

Puteţi citi un interviu cu domnul Dulcan, în revista Formula AS, aici.

După cum ştiţi, din când în când, modestia mă părăseşte şi mă încearcă auto-laudele :) . Iară-şi a venit un astfel de moment :) ! Din primele pagini ale cărţii m-au surprins similitudinea între anumite concepţii proprii şi cele ale domnului Dulcan. Nu le-aş putea enumera în acest moment, deoarece nu am acordat, în momentul citirii, o atenţie deosebită dar probabil voi reveni, dacă voi considera esenţial conţinutul acestor prime pagini. Deocamdată voi continua să dau paginile de la drepta la stânga :) . Nu menţionez decât ideea cu destinul. Domnul Dulcan spune că a ajuns la ideea de a da oarecare importanţă ipotezei existenţei unui destin în viaţa noastră, în urma analizei vieţii sale trecute.

Aşa am păţit şi eu! Analizând anumite evenimente din viaţa mea şi inter-relaţionarea dintre ele, am ajuns la ideea unui destin. Nu! Nu este o concluzie definitorie, precum că viaţa noastră ar fi jalonată de un destin, independent de voinţa noastră. Nu am suficiente dovezi pentru a trage o concluzie definitorie ci, ipoteza unui destin, nu trebuie poate fi exclusă.

02.12.09

Manipulaţi de societate

Posted in Viata at 4:26 am by rast

Prima parte a vieţii, 36-37 de ani, a trăit conform valorilor societăţii. Părinţii (cei 7 ani de-acasă) şi mai apoi sistemul educaţional (şcoală, liceu, facultate) i-au imprimat un stil de a vedea lumea, de a gândi percepe lumea în care trăieşte. Societatea l-a educat-manipulat, să creadă în cele învăţate, sa creadă că ele sunt reale, aşa cum se spune. A urmat o perioadă în care vocea interioară (inteligenţa emoţională) l-a îndemnat asiduu să se informeze cu ceea ce se întâmplă în lume şi să treacă prin filtrul gândirii ceea ce percepe, ci nu să considere real ceea ce se spune.

Cea mai recentă confruntare cu realitatea dură mincinoasă a zilelor cotidiene a avut-o foarte recent. Cu un efort sporit, încurajat de criza generală, a început să studieze mai în amănunt anumite programe aplicaţii Open Source. Lumea este bucuroasă de ideea unei aplicaţii Open Source, ea fiind practic folosibilă gratuit fără costuri de cumpărare. Manipulat de societate credea că oamenii mai fac lucruri din pasiune, credea că cei care fac aplicaţii Open Source, mânaţi de un impuls interior de pasiune nestăvilită :) , realizează, în timpul liber, aplicaţii pe care le fac disponibile in licenţă Open Source, pentru a se bucura şi alţii de ele. Şi el, ca şi mulţi alţii îşi punea întrebarea din ce trăiesc aceşti oameni. Mulţi realizatori de aplicaţii Open Source a recunoscut că trăiesc din banii pe care îi realizează din suportul oferit celor ce vor să utilizeze aceste aplicaţii.

Credea că au dreptate, că unele instituţii, ceva mai strânse la pungă, optează pentru folosirea unor astfel de aplicaţii (Open Source) şi neavând personal/angajaţi suficient de bine pregătiţi, vor fi constrânse să apeleze la realizator, sau alte persoane cunoscătoare, pentru a cere suport.

Multe aplicaţii sunt disponibile de a fi utilizate fără costuri de cumpărare, dar dispun de o documentaţie extrem de proastă, extrem de aiurea redactată. E greu de crezut că realizatorii unei astfel de aplicaţii, multe dintre ele fiind foarte bine realizate, nu au şi “puterea” de a scrie o documentaţie lizibilă/folosibilă. Unele aplicaţii au o documentaţie mare, de j-de-mii de kb care, la prima vedere, te poate duce în ispită. Dar dacă intri în amănunte şi încerci să te ghidezi după acea documentaţie, “îţi prinzi urechile”, fiind mare încâlceală.

Fără a avea pretenţia că a descoperit o altă minciună a zilelor cotidiene, îşi permite să lanseze o ipoteză destul de îndrăzneaţă, pe care mulţi ar putea-o considera injurioasă (un fel de înjurătură :) ) : totul este marketing!

Ar fi interesant un studiu TCO (Total Cost of Ownership) al unor astfel de aplicaţii, la instituţiile care au apelat la astfel de soluţii.

Invenţii de marketing similare pot fi făcute şi de firme, nu numai de aplicaţii Open Source. O firmă vinde un produs/aplicaţie, la un preţ mult mai ieftin decât ceilalţi competitori. Întrebarea se pune: se livrează aplicaţia cu o documentaţie bine pusă la punct? Unele firme îşi permit să vândă o aplicaţie sub costul de producţie, scoţându-şi banii pierduţi, prin activităţi de suport tehnic.

Termenul de TCO este din punctul de vedere al cumpărătorului: totalul cheltuielilor. Un termen similar, din punctul de vedere al realizatorului, există oare? Adică un fel de: totalul veniturilor încasate în urma vânzării.

02.10.09

Raportare

Posted in Java at 5:21 am by rast

Raportare – procedura de a scrie rapoarte!

… Nu! Nu către SRI :) alea se numesc informări :) !

Majoritatea programelor de baze de date se finalizează cu “scoaterea” unor rapoarte, fie ele, doar pe ecranul monitorului, sau la imprimantă.

Îmi aduc aminte, din vremurile de demult, de pe când am început activitatea de programator, de “legendarul” FoxPro care avea un generator de rapoarte încorporat. Era un generator foarte performant, care satisfăcea aproape toate cerinţele acelor timpuri (cam 10 ani în urmă). Actualele SGBD-uri (Sisteme de Gestionare a Bazelor de Date) nu au astfel de unelte încorporate, sau poate, ultimele versiuni, să aibă astfel de facilităţi.

În decursul timpului s-au dezvoltat mai multe softuri de raportare, care permit conectarea la diverse SGBD-uri şi creearea de rapoarte din datele stocate de acestea. Ba mai mult, unele dintre ele, pot crea rapoarte şi din fişiere XML sau text (CSV).

Unul dintre cele mai renumite este Crystal Report, dezvoltat iniţial sub licenţă Open Source şi mai apoi… “trecând pe bani”. Rămânând în sfera Open Source, au fost dezvoltate şi alte aplicaţii de raportare. Aş putea aminti:

  • Jasper Reports
  • Datavision
  • free java report

toate dezvoltate în limbajul Java. Probabil sunt şi altele, programate în alte limbaje, dar cele trei, menţionate mai sus, îmi sunt suficiente pentru a le studia şi a-mi completa/perfecţiona programul la care lucrez.

02.06.09

Îndoieli

Posted in Viata at 2:51 am by rast

oată viaţa a fost adeptul ideii de “a şti”. Nu a fost un elev foarte conştiincios, nu a avut note mari la toate obiectele. La matematică, fizică, chimie… mergea spre 9, 10; la limbi străine sau umaniste (literatura română)… spre 5, 6 (note de trecere :) ). Prin facultate, la fel… de mijloc… nici prea, prea… nici foarte, foarte. După obţinerea primului job (ca programator), perioadă în care deja citise ideea: “cine deţine informaţia, stăpâneşte situaţia“, a început o amplă documentare profesională. Cele învăţate prin facultate (informatică) nu erau chiar utile în cadrul muncii. Teoria ca teoria, practica…, motiv pentru care a început să citească, destul de fidel, câteva reviste de specialitate.

Ideea “de a stăpâni situaţia” are două… sensuri:

  1. o stăpâneşti tu personal, în sensul că ştii/cunoşti ceea ce se întâmplă în domeniul în care eşti informat
  2. o stăpâneşti având o oarecare influienţă în mediul în care activezi, adică… poţi controla, într-o oarecare măsură, ceea ce se întâmplă în mediul în care activezi.

După ani de muncă a rămas adeptul ideii (cine deţine informaţia, stăpâneşte situaţia). În ultima perioadă (ani) şi-a dat seama de scăderea dramatică a celui de-al doilea sens. Oamenii care cunosc/ştiu sunt ocoliţi. Persoanele din jur, “fug” de oamenii instruiţi, de cei ce ştiu. Cauzele pot fi multiple. Una dintre ele este, poate, invidia. Alta poate fi frica de a nu fi depăşit.

Asta poate fi chiar o cauză a unor crize cotidiene. Au fost promovaţi, în funcţii de conducere, oameni slab instruiţi. Cei care i-au promovat, nu au vrut lângă ei oameni buni, cunoscători. Au dorit marionete… oameni pe care i-ar putea manipula.

Îndoiala care îl macină: mai are rost să ştii/cunoşti, să fii stăpân pe ceea ce se întâmplă într-un anumit domeniu? Eckhart Tolle spunea, într-o conferinţă de-a sa, că oamenii sunt deja “plini” de informaţii, iar pentru a putea fi… echilibrat (pentru a putea simţi puterea prezentului) nu ai nevoie de cunoaştere. Are dreptate: cunoaşterea nu ne ajută pentru a fi stăpâni pe simţurile noastre, dar ne ajută ajuta (cu câţiva ani în urmă) să putem supravieţui în această lume materială.

În haosul actual mai ajută (va mai ajuta) cunoaşterea la ceva?

02.03.09

Viaţă şi moarte

Posted in Viata at 5:23 am by rast

Pe toată suprafaţa globului, sunt multe… căi spirituale, sau altfel spus: curente filozofice (mai vechi sau mai… tinere) care încearcă să explice viaţa din diferite puncte de vedere. Unele dintre ele încearcă să propună anumite tehnici şi/sau atitudini de viaţă, pentru a obţine diferite beneficii după moarte.

Înţelepciunea poporului român ne spune, fără a da prea multe explicaţii: “morţii cu morţii, vii cu vii!”

O simplistă analiză a vieţii şi a organismului uman (a simţurilor cu care a fost înzestrat) ne arată că natura nu l-a înzestrat pe om să cunoască, în timpul vieţii, ceea ce este dincolo de moarte. Idei de: rai/iad, nirvana, împărăţii cereşti, etc… nu au fost promovate datorită unor percepţii directe ci, datorită unor “dat-uri cu părerea”. Cine vrea să mă tragă de urechi :) , precum aş vorbi urât despre cuvântul lui Iisus, le reamintesc că nici o evanghelie nu spune că Iisus ar fi spus ceva de “viaţa de apoi”.

Dacă acele valori (locuri), de dincolo de moarte, ar fi avut importanţă pentru existenţa umană, natura ne-ar fi înzestrat cu o oarecare percepere a ceea ce este dincolo, pentru a ne orândui viaţa conform acestor valori.

Viaţa nu este ceva întâmplător, iar moartea ceva etern, astfel încât să sacrificăm “momente de viaţă” pentru diferite beneficii “de dincolo de viaţă”!

Natura ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru a ne simţi bine pe această planetă, în această atmosferă. Cu multe mii de ani în urmă, oamenii au început să decadă. Acele simţăminte personale, care îi făceau pe oameni să se simtă bine, trăind împreună, în armonie cu natura, s-au atrofiat gradat, zeci de generaţii, până când au început să fie transcrise în codul genetic. Pentru a suplini acea “bunăstare psihică naturală”, oamenii au început să facă tot felul de potlogării fărădelegi (minciuni, furturi, violuri, etc…), obţinând astfel mulţumiri sau plăceri trecătoare.

Astfel de practici/obiceiuri ne-morale au început să se înscrie în codul genetic. Natura umană ne-a creat altfel, cu un alt cod genetic, gene ce ne dau impulsuri spre acţiuni benefice. Castaneda, era deseori transpus, de către don Juan, într-o stare de “conştiinţă elevată” (o numeşte el, în cărţi) în care se simţea “total împlinit şi nu-i lipseşte nimic”. Ce!!! Crede-ţi că numai Castaneda avea posibilitatea de a intra în altă stare de conştiinţă? Ceilalţi oameni, nu? Lor le lipseşte un don Juan, care “să îi ajute” să intre în această stare.