Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for January, 2009

01.28.09

Minuni ale lumii antice

Posted in Adevărul at 5:19 am by rast

Suntem o lume de roboţi manipulaţi!

Multe persoane cunosc sintagma “cele 7 minuni ale lumii”. Dar nu mă voi referi doar la ele ci şi la alte lucruri (construcţii) descoperite pe suprafaţa Terrei şi pe care, civilizaţia modernă, le consideră minuni inexplicabile. Nu are rost să enumăr aici, aceste minuni construcţii, vreau doar să scot în evidenţă faptul că ele sunt o dovadă experimentală care contestă teoriile actuale precum că strămoşii noştri ar fi fost nişte sălbatici sau că planeta Pământ ar fi fost vizitată de alte civilizaţii (extraterestre).

Nu vreau să susţin nici una dintre cele două ipoteze:

  • că am fost vizitaţi de civilizaţii extraterestre
  • că pe Terra au trăit civilizaţii mult evoluate, dar au dispărut

ci vreau doar să infirm teoriile contrare, emise de lumea modernă.

Nu ne cunoaştem planeta pe care locuim. Oamenii de ştiinţă nu vor să recunoască acest lucru, nu-şi dau seama că se mint singuri. Marea majoritate a oamenilor, urmând un ciclu educaţional (şcoală, liceu, facultate), au o falsă impresie, că sunt persoane specializate care cunosc şi stăpânesc astfel de lucruri/cunoştinţe. Este o falsă impresie, o minciună sfruntată.

Open source – eclipse

Posted in Java at 2:49 am by rast

Aceste vremuri de criză fac pe toată lumea să fie mai “strânsă la pungă”, să dea mai greu bani pe diferite lucruri, chiar necesare fiind. Se pare că şi IT-ul (achiziţionarea/cumpărarea de programe) este urmărită de această tendinţă. Aşadar şi prin urmare :) , firmele vor fi mai tentate să achiziţioneze programe Open source (ele nu costă nimic, implicând alte obligaţii). Iar eu, ca programator, voi încerca să mă adaptez acestei situaţii. Eram de multă vreme “simpatizant” al soft-urilor Open source dar, aceste vremuri, mă fac să devin mai “specialist”, nu numai simpatizant!. Din acest motiv am început să studiez sistemele Eclipse (eclipse.org).

Încă din etapa de instalare, pe lângă simplitatea procedurii, aş avea câte ceva de criticat, dar mă abţin :) . E prea mişto softul, ca să le scape astfel de detalii, voi intra în amănunte să le înţeleg logica pentru care au lăsat anumite aspecte neacoperite. Oricum, au o documentaţie bine structurată şi actualizată.

01.24.09

Osho – rebelul

Posted in Citate Osho at 6:18 am by rast

Rebelul este omul care nu trăieşte ca un robot, condiţionat de trecut. Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă.

Rebelul nu mai este o spiţă de la roată, ci un tot organic. Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă  Parfumul vieţii sale este acela al libertăţii . Nu numai că trăieşte în libertate, dar permite şi celorlalţi să trăiască în libertate. Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora.


“Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă”… aceste vorbe, precum întregul citat – mai precis: ideea de rebel – ar atrage multă lume. Multă lume şi-ar dori să devină un rebel… pare incitant, mai ales fiind o stare de care vorbeşte Osho. Starea mea cotidiană este aşa cum o descrie Osho. Cititorii care cred că vreau să ma laud se înşeală. Nu mă laud că am ajuns un rebel. Vreau să scot în evidenţă cealaltă faţă a monedei. A fi rebel, în ziua de azi, este foarte greu să trăieşti în societate. Fiind rebel, nu te mai interesează cultura, sub toate aspectele ei. Da! Ştiu că ceea ce am spus este total împotriva a ceea ce spune ţi ne învaţă societatea modernă.

Eu nu l-am citit pe Osho, adaptându-mă la ideile lui. Am urmat imboldurile mele interne. Urmând o dezvoltare naturală a fiinţei tale, încercând să devii împlinit şi mulţumit de tine (să te simţi bine în pielea ta) începi să nu mai pui preţ pe discuţii alandala, iscate cu singurul scop de a trece vremea. Începi să vrei lucruri utile în viaţa ta. Cultura nu aduce nimic util. Ştiind istorie, nu câştigi nimic. Vrei să înveţi din experienţa înnaintaşilor? Se pot compara condiţiile actuale de viaţă cu condiţiile acelor înnaintaşi? Condiţiile de viaţă şi mediu se schimbă de la an la an. Deciziile tale trebuiesc luate în conformitate cu condiţiile de viaţă prezentă. Dacă iei măsuri ca acum X ani, cum te poţi aştepta să producă efecte în anii prezentului?

Ce domenii ale culturii să mai iau ca exemplu? Arta?

” Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă”… la prima vedere citire pare a fi un lucru extrem de pozitiv. Dacă nu trăieşti în societate!

Trăind în societate, toţi oamenii din jurul tău vor “să te controleze” să-ţi dea sfaturi. Nu le adopţi sfaturile! Încep să te considere: un ciudat, un rău, un tembel, un inadaptat. Nu vor avea nici o apreciere pozitivă la adresa ta. Rebelii întotdeauna au fost incomozi pentru marea masă de oameni.

“Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora”… vorbe ce plac oamenilor atunci când le citesc, dar detestă oameni ce practică astfel de atitudine de viaţă!

01.23.09

Revolte sociale

Posted in Viata at 4:19 am by rast

Din păcate, în aceste vremuri de criză, nu se întrevede nici o luminiţă la nici un capăt de tunel (în nici un domeniu). Ba mai mult: se prognozează probleme şi mai mari.

Scriam, aici, despre schimbări mari în toate nivelele societăţii. Iată şi o ştire, deloc îmbucurătoare, despre posibile evenimente viitoare. Probabil, revolte sociale vor fi – dese, puternice şi din ce în ce mai multe ţări. Vor avea ele puterea de a răsturna “locul guvernelor”? Să fie acesta un început al unei noi ere, bazată pe puterea privată?

Comunismul/socialismul ne-a arătat că o economie centralizată, bazată pe planificare, nu este bună. Ea poate duce la probleme de producţie/consum şi corupţie. Nici capitalismul nu s-a arătat mai eficient la capitolul “gestionarea producţiei şi a consumului”.

În anii de liceu (ani de comunism) am învăţat, la discipline cu caracter economic, că preţul/producţia este reglată de mecanismul de piaţă: cerere/ofertă. Se spune că actuala criză a fost declanşată de creditele imobiliare… adică băncile au dat credite excesiv de multe şi mari, astfel încât cei creditaţi, nu au reuşit să mai returneze banii. Acest proces de creditare nu a urmat, se pare, un mecanism de piaţă.

Marii patroni/manageri de bănci, avizi de profit, au creat o necesitate falsă, prin fel de fel de reclame manipulatorii. O astfel de reclamă văd şi în aceste zile la TV: “închizi ochii şi te vezi la volanul unui SUV sau …”, reclamă ce împinge oamenii să viseze şi să facă credite pentru a se vedea cu un volan în mână. Un adevărat mecanism de piaţă, chiar dacă unii l-ar considera dur şi inuman, nu satisface toate visurile sau poftele omului.

Omul, când se duce la piaţă, îşi ia la el banii de care dispune. Dacă vede pe tarabe produse care-i incită poftele şi fantezia, la preţuri mai mari decât banii din buzunare, îşi “înghite cu hohote lacrimile”, şi trece mai departe. Mecanismul de creditare a creat un fals sentiment de realizare. Oamenii, orbiţi de plăcerea de a avea, nu şi-au mai făcut bine calculele dacă pot să şi returneze banii împrumutaţi.

01.22.09

Maşini defecte

Posted in Dezvoltare personală at 4:01 am by rast

Auzisem, cu mulţi ani în urmă, ideea că noi oamenii (corpurile noastre fizice), suntem ca nişte maşini pentru sufletul nostru. Mi s-a părut interesantă afirmaţia, nu se dădeau şi alte amănunte. În ultimul timp, cu ultimele probleme ce le am, comparând modul meu de viaţă (mental) actual cu cel din trecut, am ajuns să înţeleg această comparaţie şi să-i dau dreptate. Nu vreau să par un mistic, ridicând în slăvi puterea sufletului asupra materiei ci, rămânând fidel celor 5 simţuri de interacţiune cu materia grosieră, voi încerca să mă exprim în termeni consacraţi în ştiinţele medicale actuale.

Sunt persoane care au un anumit ritm de mers, cu o anumită viteză. Nu pot merge mai încet. Cu alte cuvinte, nu-şi pot controla mental viteza de deplasare. Atunci, ce fel de om este acesta! Nu este ca o maşină defectă. O maşină are 4 viteze şi răspunde comenzilor omului (şoferului): mai repade… mai încet. Dar omul!!! Nu răspunde nici măcar propriei voinţe. Se scuză uşor: “aşa sunt eu!” Da! Eşti defect!

Este destul de cunoscută expresia “m-am pus pe pilot automat”: adică omul nu mai controlează mental ceea ce face. Se declanşează un anumit automatism mental şi omul se gândeşte la alte lucruri.

A fost un moment în care “am simţit” că aceste automatisme mentale nu sunt corecte! Că ele sunt ca un colac de salvare pentru oameni. Aceste automatisme mentale sunt în totală contradicţie cu “puterea prezentului” a Eckhart Tolle. Dacă nu eşti atent la ceea ce faci, punându-ţi acţiunea curentă pe pilot automat (mers pe stradă, curăţat cartofi :) etc.), lăsând mintea să hoinărească în acţiuni trecute sau dorinţe viitoare, se degradează şi controlul asupra minţii, dar şi starea psihică. Acest lucru, de a fi atent la ceea ce faci, nu este o descoperire a lui Tolle; chiar Vipassana, practică străveche – orientală, recomandă acest lucru.

Un om, posesor al unei minţi necontrolate, are stări psihice disconfortante! Un om care trăieşte cu mintea în prezent, are stări psihice confortabile şi echilibrante pentru toată fiinţa lui. Comparând cele două stări mentale şi efectele pe care le produc, nu am putea, oare, trage concluzia că starea naturală a omului (aşa cum la creat natura), este aceea de a fi atent la toate acţiunile sale, de a trăi cu mintea în prezent?

01.21.09

Paulo Coelho – Asta e viaţa!

Posted in Dezvoltare personală at 2:48 am by rast

Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci când ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atât de greu să te desparţi astăzi.


“Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă”… prima întrebare care se pune este: “are viaţa, întradevăr, etape?” Eu aş înclina să spun că da. În viaţa mea au apărut schimbări (sfârşit de etapă veche – început de etapă nouă) în perioade de sfârşit de iarnă, început de primăvară. Acest lucru îl observasem cu mult înainte să citesc ceea ce a scris Paulo Coelho. Credeam că sunt doar nişte coincidenţe dar, tot gândindu-mă la astfel de probleme… s-ar putea să fie o legătură cu energiile cosmice ale primăverii.

Primăvara parcă totul re-întinereşte! Urmăream odată, zi de zi, cum încep să se înfrunzească copacii. Câtă energie!!! Câtă energie se transformă în materie! Copacii iau CO2 din atmosferă şi apă din pământ… şi frunzele cresc. Oare noi oamenii nu suntem influenţaţi de această explozie de energie?

“Important este să le poţi închide”… dar şi determinarea lor corectă, este importantă. Poţi închide etape ce nu s-au terminat şi poţi lăsa deschise etape terminate. Începutul şi sfârşitul unor astfel de etape se simt (inteligenţa emoţională). Ele nu au nimic comun cu valorile societăţii moderne.

“Nimic nu este vital pentru a trăi”… oare această idee a lui Coelho este valabilă şi pentru perioade de criză :) , când falimentele se ţin lanţ, iar şpmajul este în creştere? Oare un job nu este vital, în zilele noastre, pentru a trăi? Oamenii care se adaptează valorilor societăţii moderne, încep să vadă în maşină (maşina personală, parcată cât mai aproape de scara blocului :) ) un lucru, dacă nu vital, cel puţin necesar. Îmi aduc aminte de anii copilăriei, petrecuţi într-o casă bătrânească, la ţară, la bunici. Când vedeam o maşină, ne adunam buluc, precum la bâlci. Mijlocul de transport era “talpa”. Cine avea căruţă şi cal, era considerat bogat. Cine avea roţi de cauciuc (nu te zgâlţăiau precum cele din lemn) la căruţă, era considerat un fericit al sorţii.

În primii ani, nici curent electric nu aveam. Mă jucam (încă nu învăţasem să citesc) la lumina lămpii. Căldura, iarna, venea de la soba cu lemne, stivuite încă din vară-toamnă, de bunicu’, prin diferite şoproane. Da! Sunt de acord! Maşina, gazul metan, apa caldă de la robinet, etc. nu sunt vitale… se poate trăi şi fără ele. Dar ai nevoie de hrană, apă şi căldură (fie ea din sobă sau calorifer). Uite d’aia începe să-mi pară rău că nu m-am născut lângă ecuator, să transpir tot anul. Barza e de vină :) ! M-a paraşutat pe paralela de 45 grade!

“este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur”… etapă încheiată :) . Am învăţat să trăiesc singur. Dar fără apă şi mâncare, nu am învăţat :) !

01.20.09

Specialişti IT

Posted in Viata at 2:22 am by rast

Se pare că pe un post TV, la o oarecare emisiune, s-a spus că în aceste vremuri de cirză, când şomajul se anunţă a fi în creştere, este totuşi nevoie de specialişti şi muncitori în construcţii şi specialişti IT. Atenţie, deci! :) în IT, de muncitori… nu este nevoie. Muncitorul din IT mai poartă numele, probabil, de programator.

Da! Programatori sunt mulţi! În ultimii ani, numărul lor a crescut precum ciupercile după ploaie. Urmând tendinţa societăţii de a câştiga cât mai mulţi bani, programarea fiind devenind o meserie tot mai bănoasă, din ce în ce mai mulţi adolescenţi au optat pentru meseria de programator.

Îmi aduc aminte de vorbele unui fost profesor din anul I (algoritmică) de student la informatică (1995). Nu spunea: “vreau să fac din voi adevăraţi programatori, nu scriitori de programe!” Pe atunci râdeam, nu vedeam nici o diferenţă între “scriitor de programe” şi “programatori”. După ani de programare am înţeles cu adevărat, pe proprii neuroni, diferenţa dintre cei doi termeni. A fi “scriitor de programe” înseamnă a şti bine instrucţiunile şi regulile ce fac parte dintr-un anumit limbaj de programare. A fi “programator” înseamnă a îmbina instrucţiunile şi regulile unui limbaj de programare, în aşa fel încât să rezulte un program funcţional şi bine structurat, utilizabil cu cât mai puţin efort de persoanele cărora îi este destinat.

Mă uit la multitudinea de programe şi site-uri web… majoritatea arată că sunt realizate de “scriitori de programe”.

Bun! Am făcut deosebirea dintre doi termeni:

  • programatori
  • scriitori de programe

dar titlul post-ului este “specialişti IT”. Un specialist IT (project managerul este unul dintre ei) nu trebuie să fie musai programator… să scrie cod. El trebuie să structureze funcţionalităţile programului final, încă din faza de proiectare.

Chiar dacă sunt persoane ce au remarcat lipsa de “specialişti IT”, marea majoritate a angajatorilor doresc ca angajaţi persoane tinere, eventual chiar studenţi. Astfel de oameni nu pot fi decât “scriitori de programe”. Dar această deficienţă de specialişti nu este numai în IT. Probabil în toate domeniile economice este lipsă de specialişti. Poate, chiar cauza acestei crize mondiale este: lipsa de specialişti. Oare, dacă băncile americane aveau adevăraţi specialişti în economie, aceştia nu-şi dădeau seama de blocajul la care se putea ajunge prin creditarea excesivă care a avut loc?

Oare, dacă firmele constructoare de maşini aveau adevăraţi experţi (manageri) îşi mai dezvoltau excesiv halele de producţie, fabricând un număr de maşini mult mai mare decât ar putea piaţa să cumpere?

01.16.09

Trăind în gol

Posted in Dezvoltare personală at 4:45 am by rast

În prima jumătate a vieţii a trăit ca om obişnuit, cu dorinţe, frustrări şi speranţe de viitor. A urmat un imbold interior, o dorinţă puternică de a cunoaşte şi a înţelege lumea în care trăieşte. A început să citească mult despre medicină, despre fiziologia corpului uman. Crdea că această preocupare, despre un domeniu aşa de vast, îi va ocupa timpul liber dincolo de anii pensiei. După doar câteva luni şi-a dat seama că medicina este plină de teorii contradictorii şi stăpânită de legităţi infirmate de experienţele practice.

Nu a mai citit lucrări de medicină. A luat la rând alte ştiinţe: fizica, chimia etc. Şi acestea sunt pline de teorii contradictorii şi legităţi infirmate de experienţe. Cunoaşterea s-a blocat! Ce să mai cunoască? Falsitatea!? Nu există motivaţie de a cunoaşte falsuri. Motivaţia intrinsecă de a cunoaşte, este destinată adevăratelor legităţi ale vieţii. Încearcă, folosind puterea intuiţiei, să mai afle unele adevăruri despre lumea în care trăieşte. Prăpastia dintre adevăratele legităţi şi valorile societăţii actuale se adânceşte. Valorile false pe care se sprijină societatea contemporană îi asaltează conştientul din ce în ce mai tare.

În loc să îşi revină, să adopte un drum drept, de progres; societatea regresează tot mai mult. Apar boli noi, fără leac. Oamenii sunt asaltaţi de probleme psihice din ce în ce mai mari. Medicamentele nu mai fac faţă. Oamenii încep să moară la vârste din ce în ce mai mici. Se trag anumite semnale de alarmă. Societatea este oarbă. Merge înainte spre o prăbuşire totală. Va fi oare un sfârşit?

Viaţa a început să-şi piardă sensul! Încearcă să se agaţe de orice valoare contemporană. Totul este fals, bazat pe idei şi teorii fără suport. Viaţa parcă se desfăşoară în gol. Se uită în jur. Vede oameni care nu-şi pun astfel de probleme, care trăiesc folosindu-se de valorile cotidiene, care mai cred în progresul civilizaţiei actuale. Oamenii sunt robotizaţi de o viaţă în fugă, de teama de a nu fi consideraţi inadaptaţi. Luptă pentru a supravieţui, se agaţă de orice fel de plăcere cotidiană (filme, ştiri, emisiuni TV, concursuri, polemici, etc.) spre a-şi îndulci viaţa. Nu găseşte nimic stabil, în toate aceste preocupări.

01.15.09

Cele trei porţi

Posted in Povestiri cu tâlc at 3:50 am by rast

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

- Lumineză-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?

- Vorbele mele se pot pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii.

Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:

SCHIMBĂ LUMEA

- Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa, îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa.

El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:

- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?

- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete. Şi dispăru.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:

SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI

- Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursă de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.

El se ridică deci, contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?

- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nască în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:

SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI

- Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.

El căută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.

După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

- Ce ai învăţat tu pe acest drum?

- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.

- Aşa este, spuse bătrânul.

- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotriva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.

- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi comtemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.


“O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi”… acele dorinţe, scrise pe fiecare dintre cele trei porţi, mai puternice decât omul, nu provin din esenţa omului. Chiar dacă sunt de neînvins, pentru conştiinţa obişnuită, ele nu fac parte din “imboldurile interioare” care merită a fi urmate. Cele trei dorinţe sunt “captate” în mod inconştient, dintr-un câmp morfic al planetei, fiind unele dintre cele mai puternice dorinţe ale oamenilor din ziua de azi. Aceste trei dorinţe tind a deveni omniprezente, făcând parte din conştientul tuturor oamenilor.

“Ce-ai învăţat tu pe acest drum?”… câţi oameni vor învăţa aceeaşi lecţie, citind doar această povestire? Marea majoritate, vor trebui să străbată acest drum “pe propriile picioare”, luând, în mod direct, “şuturi în dos-escu”, pentru a face un pas înainte pe cale “alinării inimii”. Iar unele persoane nu vor face “pasul înainte”, nici la bătrâneţe, în faţa morţii. Mulţi se încăpăţânează, având credinţa că doar ei au dreptate şi nimeni altineva…

“să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său”… un lucru demn de menţionat “să lupţi cu tine însuţi, cu personalitatea ta, pentru a o modifica conform esenţei tale”. Este ceva contrar unui nou curent, după părerea mea malefic omului: de a se accepta aşa cum este. Cei ce propovăduisc o astfel de atitudine de viaţă, să te accpţi aşa cum eşti (cu cele bune şi cele rele…), spun că se elimină anumite tensiuni şi nemulţumiri interioare. Da, dar este vorba de tensiuni şi nemulţumiri ale personalităţii. Esenţa ta lăuntrică tot “acoperită” va rămâne. “Alinarea inimii” nu va fi în progres… doar alinarea conştientului, în diferite împrejurări.

01.14.09

Tehnologia cotidiană

Posted in Dezvoltare personală, Viata at 1:49 am by rast

Societatea modernă este o societate puternic dezvoltată tehnologic. Din acest motiv se consideră a fi o societate în evoluţie, se spune că societatea evoluează. Tehnologia este apanajul unei mase restrânse de oameni. Marea majoritate a oamenilor folosesc tehnologii moderne fără a le înţelege. Le folosesc mecanic, memorând diferite comenzi, butoanele pe care trebuie să apese şi efectele pe care trebuie să le aştepte. Marea majoritate abia ştiu ce se întâmplă, dar să mai şi înţeleagă! Asta nu este o societate evoluată! O adevărată evoluţie este atunci când marea majoritate este conştientă de ceea ce se întâmplă, când înţelege fenomenele şi acţiunile ce le face. Din acest punct de vedere suntem “o societate de roboţi”.

Este destul de cunoscut cazul femeii din SUA care şi-a uscat pisica în cuptorul cu microunde! Nu este un caz izolat! Ci un caz făcut public şi despre care s-a discutat… cu mulţi ani în urmă. Între timp au apărut alte noi tehnologii (nu chiar aşa de periculoase pentru pisicile spălate :) ) cu efecte mai puţin dăunătoare dar tot mai ne-înţelese.

Una dintre tehnologiile ne-înţelese, chiar dacă deja utilizată de mulţi ani şi aproape devenită omniprezentă, este calculatorul! Nu mă refer la partea hard şi la principiile de funcţionare, ci la lucruri mult mai simple, cum ar fi utilizarea unor programe simple dar utile. Acum vreo 10 ani, când eram tânăr programator mă confruntam cu persoane care nu înţelegeau ce face un program foarte simplu. Credeam că fiind o tehnologie nouă, munca cu calculatorul, va necesita un timp de adaptare, de acomodare. Au trecut mai mult de 10 ani, oamenii au învăţat memorat cum să utilizaze diferite programe, dar nu ştiu cum să le integreze în munca lor cotidiană. Marea majoritate utilizează programele pentru că aşa li se cere, nu-şi dau seama de utilitatea lor, de faptul că le măreşte productivitatea muncii şi le scade efortul.

Oamenii se bucură că îşi fac munca mai uşor şi pleacă mai odihniţi acasă. Se bucură şi de un PC la domiciliu (eventual portabil, stând cu el pe braţe, în pat) care să le ocupe timpul liber până la cuvenita oră de culcare. Nu văd bucurie în a face lucruri aproape inconştiente, robotic. Am început să nu mai fim stăpâni pe simţurile pe care le avem. Nu numai că unii oameni nu mai percep anumite sunete din jur dar, chiar în cadrul unor discuţii, nu percep cuvintele adresate! Oamenii au început să devină “legume” ştiutoare pe ce buton să apese pentru a obţine ceva indus de societate ca fiind dorinţă personală.

Comunicarea “de la om la om” a început să devină o cumunicare “om-buton”, cu reproşuri vehemente atunci când butonul nu se conformează, producând efectul scontat.

« Previous entries