Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for November, 2008

11.28.08

Imbolduri interioare

Posted in Inteligenţă emoţională at 5:14 am by rast

În prima fază, atunci când am început să dau ascultare imboldurilor interioare, o fost o etapă fără să-mi pun problema dacă acele imbolduri erau ceva “indus” de o forţă a răului. Observând că imboldurişe “îmi comunică” deseori soluţii opuse sistemului de valori al societăţii acelor timpuri, mi-am pus întrebarea dacă ele (imboldurile) nu sunt indese de o forţă a răului. Am început o atentă observare a lor şi a evenimentelor viitoare. Dacă aceste certifică sau nu ceea ce simţeam.

Cel mai important argument al faptului că imboldurile interioare sunt pozitive, a fost (este şi va fi) repetatele imbolduri de a înţelege “logică” acelor soluţii. Dacă ne ghidăm după logica cu care suntem educaţi, imboldurile interioare, par a nu avea deloc logică, par a fi total aleatoare. De fapt, ele au o logică foarte bine pusă la punct, dar bazându-se pe alte paradigme în comparaţie cu logica obişnuită.

Orice forţă a răului “te va pune” să faci lucruri fără să încerce să ţi le explice, fără a te îndemna să ţi le explici. Imboldurile nu mi-au spus “aruncă raţiunea”, ci dimpotrivă “foloseşte-ţi raţiunea şi încearcă să înţelegi”.

11.27.08

Crize – dezorientări

Posted in Viata at 5:46 am by rast

A mai trecut, în viaţă, prin perioade de criză. O criză personală, îi revine cu stăruinţă în minte. Era în anul 1991, luase o decizie “extremă” pentru viaţa lui, părăsind o cale adoptată cu ani în urmă şi în curs de finalizare, încercând să urmeze “o altă cale”, considerată potrivită pentru el, având încredere într-o anumită persoană. După 5-6 săptămâni şi-a dat seama că persoana respectivă este un şarlatan. A avut un şoc, nu ştia ce să facă. Era la începutul ascultării imboldurilor interioare. Calea pe care o abandonase i se părea “fără întoarcere”. A trăit câteva momente de criză interioară, dar destul de puternice.

Era o situaţie aproape fără ieşire… sau, cel puţin, aşa o vedea el. A apelat la “vocea interioară”, la imboldurile interioare. Într-o situaţie disperată, a apelat la o soluţie în care nu prea credea. Era la începutul acestei metode de a te ghida în viaţă. Era “un ghid” ne-testat. Unii îi spuseseră că aceste imbolduri vin de la forţele negative ale universului (unii au spus chiar: diavol). A apelat totuşi la ele. A primit un răspuns foarte scurt şi clar: înapoi la vechea cale, munceşte să recuperezi din urmă.

A ascultat impulsul. S-a întors! Au urmat vreo 10-12 zile în care dormea 3-4 ore pe noapte. Oboseală “cât cuprinde” dar cu rezultate mulţumitoare: a reuşit să recupereze “timpul pierdut”.

Acum, în aceste timpuri de criză globală, când totul pare a se dărâma, apelează la aceleaşi imbolduri… de data aceasta testate şi răs-testate, dobândind, în decursul anilor, o încredere aproape de nezdruncinat.

Situaţia este “invers” ca acum câţiva ani: are încredere în imbolduri, dar ele îi comunică o soluţie aproape încredibilă din punct de vedere raţional. Nici de data aceasta nu-şi lasă raţiunea să adoarmă. Chiar dacă imboldurile interioare au câştigat maximul de încredere, raţiunea le domină. De fapt acest lucru il spune chiar imboldurile. În decursul anilor imboldurile l-au învăţat că raţiunea “trebuie să domine” imboldurile. Asta diferenţiază omul faţă de animal. Animalul se conduce strict după imbolduri/instincte, omul are de ales!

Nu-şi lasă raţiunea să adoarmă! Se informează despre evoluţia lumii, se ţine la curent cu cele mai recente evenimente date publicităţii.

11.26.08

Criză de valoare

Posted in SF natural at 6:05 am by rast

Da! Trebuie să recunosc! Cartea domnului Pavel Coruţ: “Codul lui Zamolxe” m-a pus serios pe gânduri. Să reconsider toate activităţile şi lucrurile care mă înconjuară, pe criterii de utilitate şi necesitate. Îmi plăcea explozia Internetului, multitudinea de site-uri care a luat naştere. Începe să-mi displacă! Şi nu numai Internetul. Încep să privesc cu un ochi (sau poate cu toţi, doi :) ) critic, informaţiile prezentate, din punctul de vedere al utilităţii şi necesităţii lor. Cu ce ne pot ele ajuta să avem o viaţă mai bună! Cu ce ne pot ele spori nivelul de trai, confortul psihic şi fizic.

Citesc despre această omniprezentă criză. Prea începuse lumea să dezvolte acele laturi industriale care aduc doar mici înfrumuseţări trecătoare. Oamenii trebuie să se preocupe de lucruri mai importante pentru viaţa lor! Banii au devenit un scop în sine. Oamenii depun eforturi pentru a câştiga bani, a acumula valori materiale pe care le dosesc prin cămară sau beciuri şi pe care nu le mai folosesc. Lucruri inutile, încă de la cumpărare… nu depreciabile pe parcurs. În fuga după bani, oamenii neglijează alimentaţia, implicit propria sănătate. Cu efecte mai mult sau mai puţin imediate, asupra întregii familii. Neglijează educaţia copiilor. Sub pretextul că: “muncesc să aibă ei de toate”, nu mai au timp să stea de vorbă cu copiii, cu partenerul de viaţă. Aceştia, neglijaţi, intră pe YM şi stau la taclale ore întregi. Dependenţă de Internet. Şi asta nu numai la noi în ţară, până şi chinezii s-au plâns de această dependenţă.

Chiar dacă Obama nu m-a întrebat, probabil nici noul guvern al României :) , eu o să emit o soluţie a acestei crize (nu daţi în mine cu catalogări de genu’ “e dus, săracu’” :) , nu-s dus, fac doar haz de necaz!). trebuie o reconsiderare deplină a valorilor sociale. Dacă-mi alocă bugetul statului bani să-mi cumpăr un pix şi 3-4 mine de rezervă, o să încerc să scriu o carte detaliată pe această temă :) , cu dedicaţie noului preşedinte ce va fi ales :) !

Sau poate ar fi mai bine să mă apuc să scriu ceva poante braşoave gogoriţe ca cele de mai sus :) ! S-ar putea să-mi ofere GRATUIT un post de pacient la spitalul 9. Cazare şi haleală gratis!!!

Sărăcie – bogăţie: puncte de vedere

Posted in Povestiri cu tâlc at 3:27 am by rast

Un om bogat, un moşier, şi-a luat fiul într-o călătorie prin ţară pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci.

Au stat o zi şi o noapte în casa unui fermier/agricultor. La sfârşitul călătoriei, pe drumul de întoarcere, tatăl l-a întrebat pe fiu:

- Ce părere ai despre călătorie?

- O părere foarte bună, tată!

- Ai văzut cât de săraci erau fermierii la care am înnoptat?

- Nu mi s-au părut săraci, tată!

- Cum aşa, fiule!

- Noi, acasă, avem un câine! Ei au patru!

În grădină noi avem o fântână, ei au un pârâu fără sfârşit!
Tot în grădină, noi avem nişte lămpi de import, ei au mii de stele!
Grădina noastră este până la marginea proprietăţii, până lângă gard! Ei nu au gard, grădina lor este dincolo de orizont!

11.25.08

A învăţa, învăţare

Posted in Dezvoltare personală, SF natural at 4:46 am by rast

Învăţământul românesc (mă îndoiesc ca fiind singurul) este cuprins de mari frământări. Nu are rost să le enumerăm, începând cu cea mai recentă, despre salariile profesorilor şi continuând cu lipsa, aproape totală, de interes a elevilor. de-a lungul timpului s-au încercat diverse cârpeli. S-au obţinut rezultate îndoielnice şi temporare.

Am fost profesor un an de zile (1992-1993), la o şcoală primară, într-un sătuc de lângă Tg. Neamţ. Am făcut un compromis între programa ce trebuia să o urmez şi unele imbolduri interioare. Acele experienţe m-au făcut să înţeleg un lucru: copiilor le place să înţeleagă fenomenele din jur, le place să gândească. Dar şcoala le oferă definiţii şi formule, învăţate pe de rost, fără să înţeleagă mare lucru.

Şcoala ar trebui recladită din temelii. Cum? Ar trebui, într-o primă fază, să fie ascultaţi cu atenţie copii. Ei încep o vârstă a întrebărilor, a curiozităţilor. Nouă, maturilor, deja educaţi şi dereglaţi manipulaţi ni se par a-normale, fără utilitate. Acele întrebări sunt naturale, fac parte din firea omului. Răspunsul la ele îi conferă i-ar conferi omului un adevărat echilibru interior, o adevărată împăcare cu mediul înconjurător şi modurile lui de manifestare.

Civilizaţia actuală este bazată pe false valori. Sunt ignorate (considerate chiar prostii, de unii) adevăratele valori. În şcoli au început să se înveţe cât mai multe discipline tehnice, cele despre natură şi mediu (curiozităţi native) au fost aproape eliminate. Ce să îi atragă pe copii. Chiar dacă ei manifestă o atracţie spre tehnologie, este greşit înţeleasă. Pe ei îi interesează distracţia. În subconştientul lor, interesul pentru lucrurile naturale nu a dispărut în totalitate. A fost doar acoperit de obligaţiile ce le au faţă de părinţi sau alte instituţii.

Întrebările pe care le emit copiii ar trebui să fie baza/temelia unui nou învăţământ. Bazat pe înţelegere, ci nu pe memorare/toceală. După ce au fost puse bazele/temeliile (poate chiar 4-5 ani), învăţământul ar putea continua cu diverse discipline tehnologice progresiste (automobil, calculatoare, avioane, fizică atomică, etc.).

A te simţi bine

Posted in Dezvoltare personală at 4:11 am by rast

A fost un om normal. Cu bune şi rele, cu calităţi şi defecte! A fost o perioadă (de studenţie frumoasă) în care se ghida după ideea “sunt timid, dar mă tratez”. Da! Era o fire foarte timidă. A făcut eforturi să învingă timiditatea, majoritatea prin discoteci, încercând să intre în vorbă cu diferite fete. Trăgând linie, după câţiva ani: nu mai era timid.

A urmat o perioadă de viaţă… ceva mai normală, având o familie (el şi soţia, fără copii) şi încercând să se integreze în societate. A renunţat la familie (divorţ) şi a urmat nişte imbolduri interioare de a se retrage în singurătate/solitudine. A trăit astfel, după propriile reguli, timp de câţiva ani. Şi-a găsit propriul echilibru, starea în care se simte bine în pielea lui. Nu mai fuge după aprecieri exterioare sau altfel de consideraţii. Propriul echilibru îl satisface deplin.

Urmând aceleaşi imbolduri interioare, de data aceasta de contactare a sistemului de valori umane, ia contact cu diverse păreri, idei sau stări. Vede/citeşte des expresii ca: “am fost cu prietenii la… am băut/ascultat/văzut… m-am/ne-am simţit bine”!

Dacă “m-am simţit bine” în acea situaţie/ipostază, înseamnă că în mod normal (în afara acelei situaţii/ipostaze) nu te simţi bine. Nu se pune problema să te simţi rău, doar “să nu te simţi bine”. Adică nu te simţi bine în pielea ta.

Este foarte justificată tendinţa oamenilor de a se simţi bine. Îşi aduce aminte: în orice împejurare, la orice vârstă – căuta să-i fie bine. Ocolea (ocoleşte şi acuma… sau măcar încearcă să ocolească) locurile şi oamenii în preajma cărora nu se simţea confortabil.

Tinerii din ziua de azi (dar nu numai ei) au obiceiuri din ce în ce mai… “ciudate”, pentru oamenii ce au prins/trăit ale vremuri. Ei au termeni de comparaţie. Societatea modernă nu oferă alternative. Oferă doar “o normalitate” (destul de in-confortabilă, se pare) în care te înregimentezi sau nu. Dacă te conformezi normalităţii şi adopţi sistemul ei de valori, viaţa cotidiană devine, se pare, un adevărat calvar, din care unii încearcă să evadeze prin diferite mijloace (alcool, droguri, medicamente).

Dintotdeauna, viaţa a avut două componente:

  • disconfortante
  • confortante

Fiecare om a categorisit orice activitate ca fiind parte dintr-o componentă sau cealaltă. De exemplu: pentru unii munca este strict disconfortantă, indiferent care ar fi ea. Pentru unii… unele munci sunt disconfortante, altele confortante, pentru alţii munca este… o stare “nici, nici”. La fel cu învăţatul pentru elevi/copii. Unora le place să înveţe (poate chiar să tocească… se întâlnesc cazuri).

Sunt în lume multe abateri de la reguli considerate morale sau de bun simţ. Pentru indreptarea lor (înlăturarea abaterilor) se nasc noi legi şi percepte de îngrădire, de pedepsire a celor ce greşesc. Mare lucru nu se obţine! Dar nimeni nu încearcă să ofere, în societate, o alternativă… astfel încât cei ce greşesc să nu mai aibă posibilitatea de a încălca regulile. Oamenii să nu mai fie tentaţi să facă acele activităţi considerate imorale sau ilegale.

11.24.08

Judecând la rece

Posted in Dezvoltare personală at 3:36 am by rast

Sub impulsul unor imbolduri interioare s-a retras în singurătate. Chiar dacă a continuat să trăiască în tumultul unei vieţi urbane (servici, trotuare, calorifere), a redus la limită impactul cu societatea, cu ceilalţi oameni din jur. Această retragere a fost însoţită de o “dărâmare” a vechilor principii de viaţă şi o reclădire a sistemului de valori ai vieţii, bazat pe cu totul alte principii şi fundamente.

A început să-şi gândească viaţa din alte puncte de vedere! Încearcă să se detaşeze! Să-şi vadă viaţa ca un film! Să-şi judece viaţa la rece! Încearcă să-şi explice de unde vin acele imbolduri interioare. Drumul pe calea cunoaşterii de sine nu exclude astfel de “preocupări de amănunt”, cum ar fi: sursa acestor imbolduri. Sursa este viaţa! Ceva din viaţă!

Unul din principiile nou învăţate este că viaţa nu creează nimic inutil. Tor ceea ce există în natură, în viaţă, are o utilitate, este o mică rotiţă dintr-un angrenaj. Încearcă, pe baza acestui principiu, să-şi înţeleagă noua viaţă. Încearcă să-şi înţeleagă existenţa, viaţa cotidiană. Încearcă să vadă care este angrenajul din care face şi el parte. Sau poate (încă), nu s-a integrat în acel angrenaj? Poate este o perioadă de interschimbabilitate! Pentru a fi “smuls” din vechiul sistem de valori şi “promovat” în noul angrenaj, îi mai trebuie anumite şlefuituri, pe ‘ici pe ‘colo.

Îşi judecă noile principii de viaţă (despică firul în patru… uneori în opt, etc.) şi încearcă să înţeleagă ce principii ar trebui să aibă rotiţele angrenajului cu care va trebui să aibă cea mai apropiată relaţie de angrenare.

Sau poate greşeşte şi a fost lăsat să fie ghidat, de impulsuri interioare haotice, fără nici un scop final bine determinat. Doar frânturi de angrenaje… nimic coerent! Când le ia la amănunt, toate principiile nou învăţate au câte o legătură între ele. Mai mică sau mai mare, interdependenţa există! Nimic nu este disparat/separat. Totul pare a fi o “pânză de păianjen”, cu diferite intersecţii/interdependenţe… Sau totul este o iluzie! Un păienjeniş de auto-argumente găsite de o minte sofisticată şi complicată fără sens!

11.21.08

Falimentul oficial

Posted in Satiră şi umor at 3:21 am by rast

Acu’ ceva vreme (în urmă cu 3-4 luni), îmi dădusem demisia oficială din funcţia de om. Pentru re-amintiri, aici. Stimabila zburătoare (cu statut oficial de barză, legendar aducătoare de noi suflete, în lumea asta dementă haotică) se pare că nu mi-a aprobat demisia, trmiţând-mi în vizită pe contra-concurenta ei: “doamna cu coasa” – gagica aia, îmbrăcată cu o mantie albă şi o culoare facială mai tare ca a lui Obama.

Aşa că, rămăsei în continuare cu plămânii în stare de funcţionare, consumând O doi, producând CO doi şi scriind prostii pe blog. Văzând această stare de fapt, m-am pus pe jelit, dar m-am ridicat repede. Cu o ciudă ne-mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă:

The Show Must Go On!

- tras, împins, sprijinit de persoana-mi singulară, cu pretenţie de muribund.

Am încercat să mă adaptez accept această stare de fapt: mârlani, imbecili, dereglaţi, derutaţi, haotism, etc. (DEXu-i plin de cuvinte ne-academice care pot exprima ceea ce se trăieşte cotidian în astfel de vremuri). Cu eforturi aproape supra-omeneşti am reuşit să pot înghiţi accepta majoritatea porcăriilor neconcordanţelor ăstei lumi. Oarecum m-am familiarizat cu noul proces de a înnota prin mocirlă.

Când credeam că mă pot ţine la suprafaţă, să nu mă înghită gloata haosul, am avut o altă revelaţie: oricât ai încerca tu (eu, el sau altul) să te ţii la suprafaţă, nu te acceptă societatea. Chiar dacă faci eforturi să “accepţi societatea” (şi membrii ei componenţi) aşa cum este, nu te acceptă ea pe tine.

Chiar dacă renunţi să-ţi dai demisia din funcţia de om şi continui să tragi aer în bojoci şi să duci furculiţa plină la mestecători, nu te acceptă societatea. Oricât ai ocoli demisia, te paşte falimentul.

Demisia ţi-o dai în deplină facultate mentală, conştient uneori că o poţi lua pe altă cale. Falimentul te faultează şi te doboară ne-oferindu-ţi altă cale alternativă. Numai puterile divine cereşti (noroc zodiacal sau horoscopal), dacă există, te mai pot ajuta să nu dai ochi cu dama cu coasa. Aia dă la gioale, categoric şi definitiv!

Important e să nu abdici tu însuţi, să nu te apuce stările nasoale şi să devii găunos când te seceră gagica.

Aş vrea, ca în aceste vremuri, de nasoleală crâncenă pentru planetuţa noastră albastră, să picur cu scrieri faine în oala cu optimism planetar. Dar nu am de ce mă lega să pot scrie ceva pozitiv. Frunzăresc FAT-ul unor computere, prin intermediul unor servere web şi mai dau peste susţineri morale, dar fără suport. Cu alte cuvinte: “vinde visuri celor tineri creduli orbi”. Când voi vedea primul semnal autentic de ceva bun, ridicarea unor evenimente din mocirlă şi înălţarea lor spre ne-mocirlă, vă dau de ştire!

11.19.08

A avea un vis în viaţă

Posted in Dezvoltare personală at 5:05 am by rast

După cum am mai scris, pentru mine blog-ul are aceeaşi semnificaţie: de jurnal personal, cu însemnări personale… adică înclinat spre un fel de agendă. Azi voi scrie o însemnare personală, fiind o dată (19 – noiembrie – 2008) oarecum remarcabilă. Una bucată coleg de muncă (un mucea de 26 de ani şi “bâtă de bâtă” în meseria ce o practică, cu deficienţe mari de logică, nu numai în probleme profesionale ci şi de altă natură), datorită neînţelegerii unui proces tehnologic, a binevoit să ţipe la mine. Pentru a nu vă face impresia că sunt un tip sensibil, dătător de apă la şoareci, imediat după ce un retardat personaj deficitar la capitolul inteligenţă, se răţoieşte la mine, o să dau nişte detalii.

Pentru o anumită problemă, am dat o soluţie şi am făcut un program Java care rezolvă problema. Programul există şi FUNCŢIONEAZĂ, nu emite ipoteza că se poate realiza. Este deja realizat! Dar el nu vrea să înţeleagă acest lucru şi a venit cu o altă soluţie idee de rezolvare, fără a începe măcar să lucreze la un program, adică să arate că soluţia lui este funcţională. Un alt coleg în susţine şi îi spune că “s-ar putea să meargă”. Rezolvarea mea, chiar merge, nu promite. Am discutat acest lucru de vreo patru ori. Le-am demonstrat de ce soluţia lor este incompletă şi de ce ţin la soluţia mea. Atunci, pe loc, au fost de acord cu mine. Azi, întrebând-ul şeful, ce soluţii vom adopta, tot pe a lui a spus-o. Nu-mi venea să-cred urechilor şi l-am întrebat detalii să mă conving că mintea nu mă înşeală şi el ar fi oferit o a treia soluţie. La întrebarea mea de novice, a ţipat la mine spunând că s-a referit la acea soluţie.

Oameni buni! Io-s “întors pe dos” (nici pe Windows, nici pe Vista :) ). Mi se pare o prostie extremă: înlături o soluţie testată, care merge, fiind deja funcţională… dar “o arunci la coş” şi promovezi o soluţie idee de soluţie care s-ar putea realiza. Dacă aş vrea să mă auto-compătimesc aş spune că este invidios şi răutăcios că eu am găsit soluţia. Dar pe program nu scrie că este făcut de rast. E făcut de firmă! Pe mine nu mă deranjează că nu-mi este recunoscută munca, mă enervează la culme (dar îmi trece repede :) că urlu la mine pe blog şi mă descarc :) ) că, în loc să facem paşi înainte, batem pasul pe loc, să spargem asfaltul, să găurim pământul, să-i trecem prin centru şi să ajungem la chinezi.

De mic copil fiind am avut fel de fel de vise! Chiar şi adolescent, chiar şi adult. Mă plângeam că de câţiva ani mi-au dispărut visele şi motivaţiile şi îmi este greu să trăiesc. Încep să am un vis. Unul singur dar mare! Se măreşte pe zi/minut ce trece:

VREAU SĂ SCAP DE PROŞTI!

11.18.08

Business Intelligence – proces decizional

Posted in Dezvoltare personală at 5:32 am by rast

În ultima perioadă de timp, criză mondială/generală fiind (în special economică), ştirile cu caracter economic au o pondere din ce în ce mai mare. Dacă vrei să înţelegi (nu doar să memorezi) anumite evenimente/fenomene ce se întâmplă, în mod automat trebuie să te familiarizezi şi cu anumite concepte economice. Astfel este termenul “Business Intelligence“, cu o scurtă descriere aici. Voi copia mai jos un fragment care arată importanţa procesului decizional în viaţa noastră cotidiană:

Sa luam decizii bune in afacerile pe care le facem este la fel de important ca si in viata particulara. In fiecare zi trebuie sa luam decizii care sa determine directia si eficienta activitatilor

După cum poate, şi singuri v-aţi dat seama, confruntaţi cu o decizie, este foarte greu să te hotărăşti care opţiune este cea mai bună pentru tine. Acea opţiune care-ţi va aduce echilibru şi te va feri de pierderi, uneori iremediabile.

Există două mari modalităţi de a găsi suluţia/rezolvarea pentru o decizie:

  • urmezi “scheme” dinainte stabilite de alţii
  • îţi urmezi “imboldurile interioare” care îţi comunică, de cele mai multe ori, soluţii imprevizibile şi uneori fiind din afara normalităţii societăţii în care trăieşti.

În viaţa personală este de recomandat modalitatea a doua, a imboldurilor interioare (inteligenţa emoţională). Chiar şi medicii psihologi americani (Daniel Goleman) încep să dea importanţă acestei practici umane.

Dezvoltându-ne inteligenţa emoţională, procesul decizional cotidian, va fi mult mai uşor de abordat. Chiar şi această singură motivaţie, de a lua mai uşor decizii în viaţă, poate reprezenta un bun start în preocupările zilnice de a-ţi dezvolta inteligenţa emoţională.

« Previous entries