Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for October, 2008

10.13.08

Natura contra-atacă?

Posted in SF natural at 4:36 am by rast

A fost un moment de cotitură în viaţa lui, când dând curs unor imbolduri interioare, a abandonat sistemul de valori al vieţii cotidiene, s-a “refugiat” între zidurile locuinţei, ieşin în lume, doar când era strict necesar. S-a desprins astfel de toate obiceiurile învăţate în timpul vieţii. A avut momente de “viaţă extremă”, trăind diferite stări. Îşi punea deseori problema “cum ar trebui să fie lumea aceasta?”

I-au venit nenumărate idei, unele mirând-ul chiar pe el! Nu ar putea defini cum natura a creat mediul ambiant pentru om. Un singur lucru este cert: omul s-a îndepărtat f. f. f. mult de natura sa. Prin evoluţia în timp, în ultimele zeci de ani, rămânând argumente/documente istorice scrise, a putut trage o concluzie globală: îndepărtarea s-a produs cu un ritm accelerat, devenind din ce în ce mai artificială, bazându-se pe valori artificiale, inventate de raţiunea/imaginaţia umană.

În ultima perioadă asistă la mari crize, în oate domeniile. Criza financiară este mediatizată, spunândui-se clar pe nume: “criză financiară”. Se anunţă şi alte crize: de petrol, de alimente, de minereuri, etc. O anumită criză nu a fost încă denumită de nimeni: “criza psihologică”. Din ce în ce mai mulţi oameni intră într-o astfel de criză, fie ea văzută ca singurătate, lipsă de comunicare, conflicte personale, depresii, lipsă de motivaţie de viaţă, etc.

Oricât de variată ar fi paleta de probleme psihice, considerate boli de psihologia modernă, ea este în continuă creştere, ca număr de peroane ce se confruntă cu astfel de probleme, dar şi ca intensitate. Probleme psihice au fost, probabil, dintotdeauna – dar nu aşa intense şi greu de suportat. Multe persoane recurg la acte disperate, iraţionale, făcându-şi practic, mai mult rău.

În ultima perioadă, transformări puternice zguduie lumea. Oare natura/naturalul se revoltă, vrând să-şi reintre în drepturi? Lăsând la o parte prognozele şi previziunile misticilor asupra unui posibil viitor – pus pe seama unor forţe divine şi necontrolebile, chiar şi ştiinţele moderne au făcut descoperiri (timide încă) despre o posibilă inteligenţă a naturii. Statistic s-a constatat că în perioada imediat următoare unor devastatoare războaie, în care au murit mulţi bărbaţi, în acele regini afectate, creştea numărul de naşteri masculine. Ceva, parcă ţine în echilibru evenimentele planetare!

Ipoteze, ipoteze!

Câmpurile morfice ar fi un alt argument asupra acestei inteligenţe din ne-văzut!

Sfârşitul capitalismului?

Posted in Încotro at 3:03 am by rast

Tiii!!! Fatalitatea fatalităţii: în ediţia on-line a ziarului Adevărul, apare titlul unui pe care l-am copiat şi în titlul acestui post. Se pune şi problema unei schimbări a capitalismului, probabil condus tot de un guvern. Ce se va întâmpla cu băncile? Cum vor mai avea loc tranzacţiile economice? J’de mii de întrebări. Datu’ cu părerea nu ajută la nimic. Sunt implicaţi prea mulţi factori şi mulţi oameni – de la cei mai influenţi bancheri sau politicieni, până la slujbaşul de rând care ar putea recurge la fapte necugetate (acţiuni teroriste, atacuri înarmate, etc.).

Previziuni ceva mai optimiste putem găsi în acest articol, de pe banknews.ro care, compară totuşi capitalismul de astăzi cu un cazino:

“Problema actuală nu este nici lipsa reglementărilor, nici excesul lor, ci fundamentul lor. Sunt o serie de reguli fie neadecvate, fie de-a dreptul proaste. Capitaslimul actual a degenerat într-un cazino, iar piaţa este propulsată de lacomie. Tranzacţiile speculative au atins proporţii catastrofice, iar toate acestea sunt lucruri care trebuie sa se sfârşească.”

Ce factori ar putea îndrepta actualele tendinţe ale capitaliştilor? Nu cred că o simplă revoltă sau revoluţie popula, de orice dimensiune ar fi ea, ar putea schimba ceva. Este o problemă de mentalitate. Este greu să schimbi modul de gândire al oamenilor. Nu sunt suficiente doar sloganuri, citate şi discursuri.

Osho – guvern, administraţie

Posted in Citate Osho at 1:04 am by rast

Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume. Dar sunt oameni care se află la un nivel inferior al stării de conştiinţă şi care se bucură de guvern: aceştia sunt politicienii. Singura bucurie pe care o au este aceea de a guverna, de a avea putere, de a subjuga oameni.

Cea mai mare dorinţă a celor care au ajuns pe culmole conştiinţei este visul de a scăpa într-o zi de toate formele de guvernare. Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie – trecut, prezent şi viitor – a omului, pentru că va fi distrus cel mai urât joc, jocul politicienilor, care se desfăşoară de secole întregi. Politicienii au făcut din om doar o piesă de şah şi au creat atât de multă teamă, că fără guverne, se vor instala anarhia, dezordinea, haosul… şi totul va fi distrus. Cel mai ciudat lucru este că noi continuăm să credem aceste prostii. Gândeşte-te la ultimii 5000 de ani. Poţi concepe că, dacă nu ar fi existat guverne, lucrurile ar fi şi mai rele decât sunt deja? În ce sens? În 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie.

Crezi că ar fi avut loc şi mai multe războaie fără vreun guvern – ar fi fost posibil şi mai mult haos, şi mai multe crime? Ce au făcut aceste guverne? Nu au făcut altceva pentru oameni decât să-i exploateze, să le exploateze teama şi să-i răzvrătească.


“Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume.”… ştiam că guvernul american “l-a fugărit” pe Osho pe întreaga planetă. Multe state nu-i dădeau voie să locuiască (sau să-i aterizeze avionul) pe teritoriul lor. Auzisem că a făcut, prin conferinţele sale, referiri foarte negativiste şi injurioase la adresa guvernului şi a conducătorilor SUA. Citatul de mai sus (de pe aceeaşi listă de discuţii) este primul contact direct cu ceea ce a afirmat Osho.

“nivel inferior al stării de conştiinţă”… nivelul inferior al conştiinţei creează mari probleme în ziua de azi. Există două feluri de moralitate:

  1. legislativă
  2. izvorâtă din nivelul de conştiinţă

După părerea mea, problemele societăţii mileniului III nu vor putea fi rezolvate prin moralitate legislativă. Oricât de aspre ar fi legile şi pedepsele/amenzile oricât de grele ar fi, oamenii tot vor găsi modalităţi să le ocolească. Iar sistemul de învăţământ, implicit întreaga educaţie şi cultură, nu se preocupă de mărirea nivelului de conştiinţă. Ele sunt îndreptate preponderent spre acumularea de informaţii în memorie.

“Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie – trecut, prezent şi viitor – a omului”… acest citat l-am primit la fix! Exact în aceste momente de criză mondială. Criza se face simţită preponderent în mediul financiar dar, chiar Joseph Stiglitz, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, a scris două cărţi, traduse în franceză cu două titluri aproape şocante:

  1. Când capitalismul îşi pierde capul
  2. O altă lume

Se poate ca această criză să fie o criză a capitalismului? Adică sistemul capitalist, ca orânduire socială, să nu fie bun. Noi românii am mai asistat la căderea unui sistem social. A “căzut” comunismul şi s-a re-instaurat capitalismul. Dacă “va cădea” capitalismul, ce se va instaura: haos, dictatură militară… Nu! Nu sunt cuprins de pesimism extrem, nici de paranoia juvenilă :) , îmi pun doar nişte întrebări.

Cum să scapi de toate formele de guvernare? Asta ar însemna o întoarcere a omenirii într-o orânduire gen comuna primitivă: fără şefi, fără conducători, fără legi, fără justiţie, etc. Unde şi cum vor dispărea toate aceste? Osho, aşa cum se exprimă în citat, ar putea crede într-un astfel de proces, de dispariţie a oricărei fel de autoritate. Cum ar putea să dispară???

“va fi distrus cel mai urât joc”… iată că Osho dă şi rezolvarea acestei dispariţii: va fi distrus! Cine să-l distrugă?

10.10.08

Investitor – necesitate

Posted in Dezvoltare personală at 3:52 am by rast

Citisem, pe undeva cândva, (voi aştia mai bătrâni :) , nu vă gândiţi la filmul ăla vechi cu Christopher Reeves şi gagica aia faină) că un investitor de succes este cel care ştie să confecţioneze un produs, care să acopere/satisfacă o necesitate a oamenilor şi să creeze alte trei în locul ei. Adică o creştere explozivă a necesităţilor umane… sau mai bine zis: o manipulare perversă a mentalului colectiv, astfel încât oamenii să considere necesitate orice (sau aproape orice) gogomănie.

Acest post îl consider de dezvoltare personală, pentru că voi încerca să descriu ceea ce se înţelege prin necesitate (în normalitatea zilelor noastre) şi adevăratele necesităţi ale fiinţei umane.

Sunt aprig susţinător (cin-se ia cu mine bine – îi dau haina de la Mall :) ) al ideii că adevăratele necesităţi ale fiinţei umane pot fi determinate cu ajutorul unui simţ interior bine dezvoltat. Adică pe baza inteligenţei emoţionale. Raţiunea, teoriile medicale, comparaţia cu alte persoane, etc… ne pot duce la un echilibru aparent dar instabil! Îmi vine iar în minte ceea ce spunea Leonardo da Vinci:

- Mănâncă când ţi-e foame, bea când ţi-e sete, dormi când ţi-e somn!

Nu detaliez părerea aparatului medical asupra celor 3 stări: foame, sete, somn – le ştie toată lumea.

Unii oameni au nevoie de comunicare, pentru a acoperi un sentiment de singurătate. Fiecare persoană poate şi trebuie, să-şi determine nevoile proprii, nu e bine să te laşi în baza nici-unei teorii.

Eu (iar mă laud :) ) am trăit multă vreme fără a comunica. Chiar în vâltoarea unei vieţi tumultoase, în mijlocul unui mare oraş; m-am retras în carapacea mea şi m-am gândit mult la mine şi la lumea în care trăiesc/trăim. Am ajuns la o concluzie: omul este o fiinţă socială! Adică, natura umană, este ca omul să trăiască în comunităţi, nu singuratec! Comunităţile în care ar trebui să trăiască omul (pentru a se conforma naturii sale de fiinţă raţională) ar trebui să fie conduse de altfel de principii decât cele legiferate în zilele noastre. În primul rând, ar trebui să funcţioneze “legea bunului simţ”!

Nevoia de omunicare, sentimentul singurătăţii, poate fi ocolit. Dar nu aceasta este starea naturală a omului. Priviţi în jurul vostru: la plante şi animale! Pot trăi şi în singurătate (în ghivece sau cuşti) dar parcă mai bine se simt în comunităţi (şi libertate – bineînţeles).

În astfel de momente de criză, se impune ca o STRICTĂ NECESITATE, o re-clădire a sistemului nostru de necesităţi. Se pune problema unor depresii sau deziluzii personale, generate de imposibilitatea satisfacerii unor mofturi considerate necesităţi. Pentru evitarea unor stări psihice negative este bine ca orice om să-şi re-vizuiască sistemul de necesităţi, şi să taie de pe listă necesităţile impuse de viaţa socială, nu şi de propria-i fiinţă.

Paza bună trece primejdia rea!

Banii: ochiul dracului – cu buza umflată

Posted in Dezvoltare personală, Povestiri cu tâlc at 3:51 am by rast

Pe o listă de discuţii, cu o denumire foarte inspirată vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în lume în ziua de azi: hazdenecaz, am primit o povestioară care după mine, are o mare legătură cu dezvoltarea personală, aşa cum o văd eu. Arată fragilitatea acumulării de bani, şi posibilele ţepe ce se pot lua, atunci când banii sunt consideraţi un scop în sine.

“Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor american particular, însoţit de asistentul lui. A bătut la prima uşă întâlnită şi i-a spus proprietarului:

- Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro.

Ţăranul a fugit repede în pădurea din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat cei 10 euro, şi le-a spus vecinilor despre ce afacere a făcut. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor:

- Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.

Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules broscuţe şi le-au predat pentru 20 euro/bucată, investitorului. După alte câteva zile, acesta s-a întors în SUA presat de afacerile de acolo, lăsându-l pe asistentul lui să vină cu broscuţele după cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a spus:

- Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în State. Vă promit însă că la întoarcere am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.

Şi a plecat, în uralele sătenilor fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei. A doua zi, asistentul investitorului a adunat sătenii şi le-a spus:

- Fraţilor, m-am gândit la o afacere ăentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 de euro/broscuţă. Dacă vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumuşel. Ce spuneţi?

Sătenii, s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei degrabă. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat pe la cunoscuţi, pe la bănci, care pe unde a putut, şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat în SUA, iar pe săteni nu i-a mai căutat nimeni, niciodată. Au rămas cu banii daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi fără să deţină nici un activ în plus faţă de ceea ce aveau înaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei subprime, pe înţelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.”


Apropo de ideea de investitor, pe care mulţi co-naţionali încă îi mai aşteaptă: nimeni nu vine să-ţi dea, toţi vin să-ţi ia! Nu vreau să dezvolt ideea, ar putea crea ample şi diverse dezbateri/polemici.

“am să îţi dau pe ea 10 euro”… meseriaş americanu’ :) , lucra cu euro!

“De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro”… oamenii au fost încântaţi de mărinimia investitorului, nu au gândit problema în complexitatea ei (apropo de gândirea liniară şi de a scoate o idee din context). De unde avea americanu investitorul bani să-i arunce pe broscuţe? Le vindea italienilor să le mânce cu spaghetti :) ?

“Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în State”… un nou trend, apărut de mult timp în lume dar, mai recent, cu o explozie de cursuri bine plătite, ne învaţă cum să facem planuri detaliate pentru noi afaceri. Investitorul de mai sus, pasionat de broscuţe şi oameni care nu gândesc, oare s-a gândit mult până să-şi facă planul de afaceri? I-au trebuit multe dosare, pagini A4 sau kilo de memorie pe HDD? Pe o listă de discuţii voia un tip să facă o afacere: să ia teren agricol în arendă, să cultive X şi apoi să le vândă. L-am întrebat dacă are persoane care să cumpere X… va avea piaţă de desfacere? El nu şi nu… că trebuie un bun plan de afaceri. Părerea mea, şi o susţin aici (că-i blog-ul meu :) ), chiar dacă mă va înjura Internet-ul că-s Gică Contra, TE P__I pe el plan bun de afaceri, dacă nu ai piaţă de desfacere… cumpără-ţi funie şi săpun (pentru afacere)!

Povestea de mai sus stârneşte, cumva – cuiva, amintiri despre Caritas – Cluj, FMI – Vântu, etc…

Fraieri “culegători de broscuţe” să fie, că investitori descurcăreţi… se găsesc.

10.09.08

Învaţă de la toate – lirică norvegiană

Posted in Succesul at 4:30 am by rast

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!


Mă abţin să comentez. Sunt prea multe de spus, fiecare vers conţine o întreagă filozofie, atitudine de viaţă.

Poate, cea mai importantă idee, implicit cel mai important vers, este:

“Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti”

Trebuie să fii foarte atent cu “simţurile interne”, astfel încât să ştii când şi cum să acţionezi.

Două versuri care aparent se contrazic:

  • Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
  • Învaţă de la soare cum trebuie s-apui

Primul vers ne spune să fimambiţioşi, să ne urmăm ideile proprii şi să luptăm pentru ele. Al doilea vers ne spune că trebuie să ştim când să cedăm, trebuie să ştim când să o apucîm pe un alt drum. Altfel, putem rata anumite oportunităţi pe care viaţa ni le scoate în cale.

Criza financiară arată că banii nu înseamnă nimic!

Posted in Succesul at 2:30 am by rast

Titlul post-ului este un citat atribuit lui Papa Benedict, pe care l-am citit aici, loc de unde l-am şi copy-paste. Această idee mă duce cu gândul laun citat de Osho, despre cataclisme, comentat chiar luna trecută:

“Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate aşa cum este ea. Ea este întotdeauna fragilă, fiecare este în pericol. Numai că, în condiţii obişnuite, eşti cufundat într-un somn adânc, astfel încât nu vezi acest lucru. Continui să visezi, imaginându-ţi lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Când pericolul este iminent, îţi dai seama deodată că s-ar putea să nu mai existe nici un viitor, nici un mâine, şi că aceasta este singura clipă pe care o ai…”

Nu pot să-i dau dreptate lui Osho: că acest cataclism, al crizei financiare, ar avea astfel de urmări asupra psihicului oamenilor. Câţi oameni “vor realiza” că banii nu înseamnă nimic în faţa valorilor divine? Eu nu consider banul/banii o valoare a vieţii pentru care merită să ne luptăm sau să facem mari sacrificii personale. Dar eu gândesc problema din alt punct de vedere. Omenirea există pe Terra de mii, zeci de mii de ani… banii au început să se folosească de mult mai puţin timp… au început să devină “un scop în viaţă” de mai puţin de 100 de ani. Deci nu este o valoare naturală. Oamenii pot trăi şi fără bani, dar nu pot trăi fără apă şi mâncare!

Banii ne sunt necesari, multora dintre noi, pentru a procura apa şi mâncarea indispensabilă vieţii, mulţi dintre noi alocă bani şi pentru sporirea unui confort personal (mobilier, distracţii, plăceri, etc.). Banii nu sunt un scop în viaţă. Bqanii au fost inventaţi pentru a face schimburile de mărfuri mai facile. Banii au înlocuit vechiul troc (schimbi: marfă X, contra marfă Y).

De puţini ani de zile banii au devenit o marfă în sine. Prin explozia de bănci şi burse de valori, banii au devenit o marfă, care se cumpără şi vinde. Acest lucru nu este un lucru natural. Sunt curios dacă la sfârşitul acestei crize financiare, banul îşi va recăpăta funcţia lui pentru care a fost inventat, acea de a mijloci schimburile de mărfuri, şi nu a fi o marfă în sine.

Am putea atribui această criză financiară unor forţe subtile care ar încerca să restabilească un echilibru natural pe Terra. Nu sunt suficient de “dus cu pluta” :) să cred o astfel de ipoteză! Vom vedea ce ne rezervă viitorul! Punctul terminus al crizei, normalitatea care se va restabili după ce criza se va termina.

10.08.08

Drumul de minimă rezistenţă

Posted in Viata at 2:14 am by rast

Din ce în ce mai mult, lumea este îndreptată spre ideea de a face toate eforturile, de a lupta susţinut, pentru îndeplinirea unor idealuri personale. Ideea “l-a zguduit” din temelii. El nu prea luptă pentru idealuri. A avut nişte idealuri, destul de recente, a luptat pentru ele; a renunţat la luptă văzând efectele: nule sau chiar contrare. A pus asta, iniţial, pe seama lipsei de receptivitate a celor din jur. Mai apoi simţul interior l-a sugestionat să privească problema dintr-un alt punct de vedere, dintr-un context mult mai amplu.

În lirica norvegiană există o poezie: “Învaţă de la toate” care spune, chiar din primul vers:

Învaţă de la apă să ai statornic drum

Dar, tot de la apă (de la un curs de apă, mai bine zis; apă – poate fi şi un lac), am putea învăţa atitudinea de “drum de minimă rezistenţă”! Un curs de apă nu are ambiţia să sape o stâncă sau o piatră ce îi iese în cale, ci are îndemânarea şi puterea de a ocoli acea acel obstacol şi de a-şi continua drumul. Drum care duce la…

E prea forţată comparaţia: o fiinţă umană cu un curs de apă (ne-însufleţit) dar, am mai putea învăţa de la apă, ideea de a nu avea un obiectiv foarte bine precizat. Da! Sunt de acord! Dacă în viaţă îţi fixezi obiective, fără a fi bine precizate, ai mari şanse să ajungi la dezorganizare şi pierdere de timp.

În orice împrejurare, este bine să fii realist! Realitatea apei? Ştie că nu poate urca la deal, ea va merge numai la vale. Un lucru care nu trebuie învăţat de la apă: să mergi la vale :) !

Ideea drumului de minimă rezistenţă poate fi un argument favorabil ideii de destin în viaţa omului. Adică, viaţa – existenţa în ansamblu – vrea să arate omului care este drumul spre destinul său. Mircea Eliade, într-o carte a sa, avea următoarea idee:

“- Priveşte în jurul tău; din toate părţile ţi se fac semne. Încrede-te în ele!”

Acest proces, de a sesiza semnele destinului unui posibil destin, presupune anumite dezvoltări personale anterioare. În primul rând atenţia. Fără o atenţie bine dezvoltată, omul poate “scăpa” majoritatea semnalelor/semnelor. Apoi ar fi vorba de o dezvoltare a inteligenţei emoţionale. Nu orice eveniment din jurul tău poate fi un semn. Doar simţul interior poate decide ce anume a fost semn şi ce nu.

10.07.08

Osho – Adevărul

Posted in Citate Osho, Viata at 2:47 am by rast

Adevărul este întotdeauna pur, direct, detaşat de toate. El are o frumuseţe deosebită, deoarece este esenţa vieţii, a existenţei, a naturii. Nimeni nu minte, cu excepţia omului. O tufă de trandafiri nu poate minţi. Ea trebuie să producă trandafiri; din ea nu pot ieşi gălbenele, ea nu poate înşele. Îi este imposibil să fie altfel decât este. Întreaga existenţă, cu excepţia omului, trăieşte în adevăr. Adevărul este religia întregii existenţe; numai fiinţa umană face excepţie. Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revoluţie care i se poate întâmpla oricărei fiinţe. Acesta este momentul de glorie.


“Nimeni nu minte, cu excepţia omului”… se pare că Osho are dreptate :) , cât am căutat prin mintea mea (amintiri, cunoştinţe de zoologie sau biologie) nu am găsit nici un exemplu de fiinţă (plantă sau animal) care să mintă.

“Îi este imposibil să fie altfel decât este”… dar oamenii ce fac? Îşi pun diverse măşti, funcţie de împrejurări. Aşa de multe măşti au unii oameni… că şi ei uită, de-adevăratelea, cine şi cum sunt.

“Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa”… multe persoane, considerate ajunse pe o treaptă superioară a unei căi spirituale, au lăudat stările psihice prin care trec şi cu care au devenit familiare. Toate bune şi frumoase!!! Nu au menţionat un lucru: tocmai această atitudine, de a respecta adevărul. Pentru persoanele care se retrag din tumultul vieţii cotidiene (mănăstiri, în Europa; ashramuri, în India, etc.) şi care nu mai sunt asaltate din toate părţile de minciunile omniprezente, acele stări psihice (aduse de practicile spirituale) sunt de ajutor în obţinerea unei stări de echilibru interior.

Rămânând în tumultul vieţii, în mijlocul (sau periferia) unui oraş cu străzi şi treceri de pietoni, fiind nevoit să mergi la un job 8*5*47 ore/an (47 = număr de săptămâni lucrătoare/pe an); minciunile între care trebuie să trăieşti, sunt mult mai dez-echilibrante şi pot contracara stările psihice pozitive dobândite. Osho se retrâgea în camera lui, Tolle se pare că este protejat de adepţii lui…

Gândirea liniară

Posted in Viata at 2:11 am by rast

În anumite comunităţi de oameni a apărut sintagma de “gândire liniară”, în completare cu “gândirea circulară”. Un articol, aici.

Comparam cele două tipuri de gândire umană, cu viziunea care o are, asupra unui oraş cu străzile şi clădirile aferente, o furnică şi un vultur. Este o comparaţie destul de reuşită dar, ca orice comparaţie, nu explică adevăratele diferenţe şi implicaţii. Post-ul lui Dragoş, de aici, nu numai că-mi oferă prilejul de a detalia diferenţa dintre cele două tipuri de gândire, dar mă duce cu gândul la a încerca să determin adevăratele implicaţii ale unei astfel de gândiri liniare.

Sper să nu se supere Dragoş dacă voi copia din post-ul lui, ceea ce este relevant asupra gândirii liniare:

Pentru a înţelege trebuie să înţelegi în primul rând contextul. Orice acţiune, orice lucru se întâmplă într-un context. Dacă reuşeşti să înţelegi şi să-ţi explici acest context, îţi va fi foarte uşor să înţelegi acţiunile celorlalţi.”

În majoritatea cazurilor, în dialogul cu alţi oameni, ni se întâmplă ca cel cu care stăm de vorbă “să se agaţe” de ultimele noastre cuvinte/propoziţii şi să schimbe subiectul discuţiei, părăsind astfel contextul întregii comunicări. Acest lucru mi se întâmpla şi mie. Simţeam deseori un imbold interior de a nu părăsi contextul discuţiei, până la epuizarea tuturor punctelor de vedere, din care se putea “privi/analiza” subiectul abordat.

Această practică: de “gândire liniară”, de părăsire/neînţelegere a contextului discuţiei, devenită normalitate a vieţii cotidiene, poate fi cauza principală a lipsei de comunicare, de care toată lumea (aproape) se plânge. Problema este prea globală pentru a putea fi analizată de un simplu programator web :) dar, orgoliul din mine ţipă :) şi mă pune să vorbesc/scriu mai multe, având un cuvânt ultim mai greu/mare.

Un exemplu de “gândire liniară” şi context-uală, poate fi luată situaţia actuală a economiei României, implicit cea globală. Nu numai programatorii îşi pot pune problema unei căderi a industriei de software, ci orice persoană cu orice meserie sau job. Nu! Nu sunt pesimist, vreau să fiu cât mai obiectiv “să-mi deschid ochii şi urechile” astfel încât să pot prevedea viitoarele… normalităţi.

Simţul interior, care de atâtea ori m-a ajutat, nu-mi dă nici o “reţetă de salvare”. Îmi comunică doar “să fiu geană” la evenimentele viitoare. Să gândesc problemele în context global, nu urmând şabloane şi teorii considerate legităţi de ştiinţele economice actuale.

Next entries » · « Previous entries