Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for September, 2008

09.22.08

Canada

Posted in Viata at 10:35 pm by rast

http://www.geocities.com/casamede2005/

09.20.08

Munca înnobilează pe om

Posted in CMS at 1:32 am by rast

Dacă n-a fost să mă nasc într-o familie “de nobili”: :) , lorzi, brahmani sau conţi (n-or fi d’ăştia pe pământ românesc, post decembrist/comunist), încerc să mă înnobilez singur, până una alta făcând oarece munci de week-end, la site-ul:

http://cms.programaredinpasiune.ro

care face parte din domeniul

http://www.programaredinpasiune.ro

din punga mea plătit (cumpărat şi hostuit).

Opriţi critica! Site-ul nu numai că este în construcţie masivă, dar încă nu ştiu unde vreau să ajung. Este o problemă de organizare! Cu procesul de organizare stau bine dar, în acest caz, nu am ce organiza. Cătinel-cătinel “pun câte o cărămidă” la content-ul site-ului(conţinutul site-ului – pe limba lui Eminescu), iar când content-ul va fi suficient de consistent voi trece la organizarea lui. Până atunci: scuzele mele şi ne-criticile dvs.

Ca o observaţie apropo de ideea de management al conţinutului, şi ca extensie a acelei interfeţe pe care o folosesc acuma pentru a scrie acest post, remarc existenţa, în interfaţa WordPress-ului, a acelui buton “Save”, care în Joomla 1.5.x lipseşte. El, butonul, ne face viaţa liniştită ştiind că am salvat ceea ce am muncit/scris şi nu vom relua scriitura de la capăt. Este un lucru util.

09.19.08

Normalitatea se transformă

Posted in Viata at 4:01 am by rast

În anii de liceu şi şcoală generală nu i-a plăcut istoria. Învăţa să treacă clasa! După ce a terminat anii de studiu, după ce nu a mai fost “băiatul mamei” ci a devenit “stăpân pe propriul destin”, a început să se preocupe de ceea ce îl interesa şi putea să-i folosească. Astfel, într-o carte scrisă de Mircea Eliade, a găsit o idee foarte interesantă despre istorie, idee ce suna cam aşa: “nu este important să memorăm date calendaristice, succesiuni de domnitori şi evenimente considerate importante, este bine de sintetizat mişcări importante de atitudini şi schimbări de comportament”.

După o astfel de idee a început să sistematizeze altfel informaţiile de istorie învăţate în anii de şcoală. Chiar şi acum, nu-l interesează evenimentele şi perioada în care s-au petrecut, îl interesează influienţa acestora asupra vieţii cotidiene, în ce măsură acel eveniment a schimbat mentalitatea societăţii.

În vremurile noastre asistăm la mari schimbări sociale pe toate nivelele. Una dintre ele este sănătatea oamenilor, cel puţin oamenii din mediul urban. La început dădea vina pe lipsa de bun simţ a oamenilor, scuipă pe jos… pe unde mergi vezi fel de fel de pete lăsate de secreţiile bucale ale cetăţenilor trecători pe trotuare. Răul trebuie tăiat analizat de la rădăcină. Oamenii simt nevoia de a scuipa. Au secreţii bucale care îi deranjează. De ce au astfel de secreţii? A observat un lucru! Odată cu schimbarea vremii scuipăcioşii se înmulţesc. În vara ce a trecut, fiind cald, nu au fost prea frecvente manifestările de eliberare a secreţiilor. Odată ce frigul s-a pogorât, au început şi manifestările de tuse, smiocăit şi scuipăcit.

Toate aceste manifestări au drept cauză scăderea sistemului imunitar al oamenilor. Nu educaţie civică le trebuie oamenilor, ei vor trece peste orice fel de moralitate şi bun simţ pentru a se simţi bine şi degrevaţi de propriile secreţii nazale şi bucale. Rădăcina acestor manifestări greu suportabile de urechile, nasul şi ochii noştri, este ar putea fi îmbunătăţirea sistemului imunitar personal al fiecărei persoane. Dar oamenii preferă papa bun, din pungi de plastic, de la super-market-ul din colţ. Nu avem ce face împotriva acestei tendinţe sociale. Voi aştia, care aveţi grijă de sănătate în primul rând, trebuie să vă adaptaţi majorităţii. Trebuie să vă creaţi un mental puternic, să reconsideraţi normalitatea vieţii cotidiene. Normalitatea este tuse, muci şi scuipat… oameni cu dezechilibre mari al sistemului imunitar. Nu sunt boli, dar pot da viroze şi alte probleme.

Unor astfel de oameni nu le poţi atrage atenţia şi să le explici cum stă problema. Ei suferă de o altă stare devenită normalitate a primului deceniu al secolului XXI: isteria, aşa cum, pe îndelete, se descrie şi în acest post. Astfel de oameni pot riposta foarte dur, dând vina pe viruşi, care-şi fac de cap şi circula alandala. Viruşi au fost dintotdeauna şi vor fi mereu, chiar şi aparatul medical este de acord cu ideea că mulţi oameni poartă viruşi, dar ei nu sunt activi, sistemul imunitar, al fiecărei persoane în parte, “îi ţine la respect”

09.18.08

Singurătatea cotidiană

Posted in SF at 4:07 am by rast

Din ce în ce mai multe persoane cu probleme de singurătate. Îi vede peste tot, chiar şi în autobuzul cu care face naveta cotidiană spre locul de muncă. Un cunoscvut al şoferului îl salută şi intră în vorbă cu el: vorbeşte tare, râde des, la aproape orice frază pe care o spune. Pare a fi deosebit de bucuros. Şoferul vorbeşte încet, nu se aude până la el, pe al patru-lea rând de scaune, doar ce spune călătorul vorbăreţ se aude:

- Da! Tot singur. M-am obişnuit să-mi fac singur de mâncare. Nu-i greu… tai varza, spăl carnea şi o tai, le pun în oală… pun apă şi le las la foc până se înmoaie carnea. Şi gata! Ha ha ha! M-am obişnuit şi cu spălat-ul. Pun mult detergent Ha ha ha. Ies destul de curate!

Îşi pune întrebarea: poate sentimentul singurătăţii genera stări psihice aşa de dis-confortante, încât să dea naştere la comportamente deviante? Călătorul ce vorbea cu şoferul prea vorbea tare, râdea prea des şi din orice. Discuţia cu o persoană cunoscută (şoferul) îl făcea să-şi refuleze oarece stări psihice.

Încerca să caute prin memorie clipe de singurătate, momente în care a simţit şi el sentimentul singurătăţii. A găsit câteva crâmpeie de singurătate prin anii tinereţii, înainte de a avea încredere în simţul interior şi a se ghida după cele simţite. Îşi aducea aminte de stresul generat de astfel de clipe de singurătate şi de plictiseala  “toridă” generată. Pentru el, acele clipe de singurătate erau doar “mici fragmente de viaţă” şi erau stări de ocolit pentru tot restul vieţii. Prilej cu care ăşi dă seama că simţul interior l-a îndemnat spre bine atunci când l-a făcut să se retragă din tumultul societăţii şi să acorde o mare atenţie regăsirii de sine.

A scăpat de sentimentul de singurătate. Cei care îl cunosc îi reamintesc, cu insistenţă, că este singur şi nu-i bine. Cineva i-a recomandat să-şi ia un câine de casă. Da! Probabil înmulţirea persoanelor cu câini, pisici şi alte animăluţe, este generată de sentimentul singurătăţii.

El le spune oamenilor că nu se simte singur. Oamenii nu îl cred. Este extraordinar! Această stare a devenit normalitate! Oamenii nu mai pot concepe existenţa unui om fără sentimentul de singurătate. Li se pare minciună. El îşi ia minciuna, o înghite şi tace… îi lasă pe oameni să-şi manifeste ideile despre normalitate. Important este că nu se mai simte singur, nu să-i lămurească şi pe alţii că pot trăi fără a se simţi singuri. Nu mai încearcă să schimbe pe nimeni, face fiecare ce vrea! Liberul arbitru îşi spune cuvântul.

Uneori face teste. “Îşi bagă în minte” gândul că este singur. Întoace singurătatea pe toate feţele despre care ştie că există. Hopaaaa!!! Apare şi starea de singurătate, sentimentul de singurătate. Medicamentul? Opreşte gândurile despre singurătate şi începe să se gândească la lucruri constructive. Sentimentul dispare! Concluzia! Omul ăşi face rău cu mâna proprie gândul propriu. Dacă şi-ar putea controla gândurile (puterea prezentului) nu ar mai simţi singurătatea. Mulţi oameni vor riposta: aceasta nu este o soluţie, îţi trebuie pe cineva alături… Da! Dacă te gândeşti că eşti singur, vine cineva lăngă tine? Gândindu-te la singurătate, nu numai că îţi provici singur stări negative, dar nu te ajută la nimic. Atunci de ce să te gândeşti, că tot nimic nu poşi rezolva.

09.17.08

Civilizaţie

Posted in Viata at 2:08 am by rast

Noi, oamenii civilizaţiei sec. XXI, care considerăm că această societate bolnavă în care trăim, este rodul unei evoluţii de sute sau mii de ani, am ajuns să tremurăm de frică din cauza roadelor evoluţiei. Preconizatul sfârşit al lumilor, cu ocazia lansării acceleratorului de particole din 10 septembrie, nu numai că a fost un prilej pentru jurnaliştii iresponsabili de a creea conţinut pentru publicaţia la care lucrează, dar a arătat cât ne neştiutori şi manipulative sunt masele mari de oameni.

Mari comunităţi de oameni s-au speriat/alarmat de aceste zvonuri apocaliptice. Am învăţat, prin anii de liceu, că oamenii preistorici se temeau de tunete, de fulgere, şi de ale manifestări ale naturii. Ni se spunea că omenirea a început un proces evolutiv, prin a cunoaşte şi a-şi explica aceste manifestări ale naturii. Da! Am ajuns să dăm unor manifestări ale naturii, explicaţii care nu ne mai fac să divinizăm acele manifestări şi să le punem pe seama unor zei mânioşi. Dar am ajuns să ne temem de acele lucruri ale progresului, pe care noi înşine le-am creat.

Ne facem rău singuri! Aş putea povesti aici şi despre energia nucleară folosită în alte scopuri decât cele energetico-sociale, şi despre avioanele ce continuă să cadă şi să facă victime, cât şi despre alte şi alte “cuceriri ale tehnicii şi tehnologiei”, dar nu se poate realiza nimic progresiv fără oarece sacrificii.

Una este să realizezi ceva, făcând sacrificii… şi alta este să realizezi ceva de care să-ţi fie frică. Am putea pune această frcă şi pe o lipsă de educaţie a maselor mari de oameni, sau pe o lipsă a încrederii în cercetătorii de ştiinţă. Am putea găsi multe justificări şi motivaţii, ne putem lansa în variate discuţii filozofice, dar nu ne ajută cu nimic. Beneficiem de un avans tehnologic care este ca o “frecţie cu ceai de muşeţel la un picior de lemn”. Ne minunează avansul luat de industria farmaceutică, cu sumedenia de medicamente oferite, dar spitalele sunt din ce în ce mai pline de persoane cu vârste din ce în ce mai mici, cu afecţiuni foarte grave, întâlnite la oamenii ne-civilizaţi, de acum 70-90-100 ani, la vârste înaintate şi doar sporadic.

Morţile premature, la vârste sub 50 de ani, încep să devină normalitate, pentru societatea noastră, într-o fugă nebună după bunuri materiale, fragile şi perisabile.

09.15.08

Sistematizare – muncă grea!

Posted in CMS at 1:47 am by rast

Zilele ce au trecut nu am mai scris pe blog. Două lucruri m-au scos din ritm:

  • vremea innourată
  • mintea ocupată

Odată cu vremea ploioasă au venit la mine şi stările de “lipsă de chef” de orice. Când pe cer nu apare soarele (el de fapt apare dar îl acoperă norii :) ) “mi se descarcă bateriile!”. Nu am stări de tristeţe sau apatie, dar nu mai am chef de nimic. Starea de neutralitate creşte. Prilej bun pentru mine de a intra din ce în ce mai des, şi pe perioade din ce în ce mai mari, în starea de ne-gândire, stare de neutralitate emoţională. E o stare faină, dar ne-productivă.

În aceste zile am ocolit starea de ne-gândire, dând minţii mele o preocupare foarte clară dar, din păcate, fără rezultate semnificative. Am încercat să sistematizez ideile ce le am despre CMS, în special cele din Joomla, pentru a realiza site-ul propus. Joomla are multe extensii; am încercat să mi le organizez funcţie de importanţa şi utilitatea lor.

Paginile web sunt pline de lucruri inutile. Acest lucru îl spune şi Dragoş, în acest post (mult mai amplu şi cu alt scop). Sunt curios dacă va urma o evoluţie a structurării site-urilor, spre simplitate şi utilitate. Cel mai probabil este că site-urile vor rămâne la fel. Site-urile reflectă, la scară electronică, tendinţa umanităţii. Omenirea pare să se conducă după principiul “de ce simplu, dacă se poate complicat!”. Această tendinţă se poate observa în toate domeniile vieţii. Oamenii caută să fie cât mai sofisticaţi, cât mai înzorzonaţi, până într-acolo încât şi ei uită de unde au plecat, uită de esenţa lucrurilor. Rămân doar lucrurile de suprafaţă, superficiale.

Sistematizarea ce vreau s-o fac nu este cu intenţia de a schimba lumea. Lumea a prnit pe o cale şi este greu de oprit. Nu o pot opri nici catastrofele care îi macină, pe oameni, direct! Darămite nişte amărâte de pagini web.

09.10.08

WordPress – categorii

Posted in CMS at 3:32 am by rast

A adăugat o categorie în WordPress. S-au modificat 2 tabele:

  • terms
  • term_taxonomy

Sunt tabele cu câmpuri puţine, uşor de urmărit şi modificat/adaptat.

În WordPress, ca de fapt în orice blog, post-urile sunt împărţite în categorii. Deci, un site/blog poate avea doar două nivele de… structurare:

  • categorii
  • post-uri

Le-am definit “nivele de structurare”. Joomla, are 3 nivele de structurare. O să vă fac o prezentare a ceea ce am numit “nivel de structurare”, printr-o povestioară din amintirile mele de programator.

Când am început lucrul la programul de PLUP (Pregătire, Lansare şi Urmărirea Producţiei), am structurat materialele din magazie pe trei nivele:

  • categorie
  • subcategorie
  • material

Persoana cu care lucram, inginer mecanic cu o experienţă destul de bogată în domeniul materialelor din compoziţia unui produs, dar fără experienţă de stocare a materialelor în magazii, a fost sceptic la început, crezând că sunt prea multe trei nivele. Credeam că două sunt suficiente pentru a ţine o evidenţă strictă a materialelor.

Eu, la un fost loc de muncă, am deprins această categorisire a materialelor pe trei nivele de structurare. Nu este o inovaţie personală :) , ci o învăţătură utilă pentru mine, din experienţa altora…

După mai mult timp de lucru la program (se lucra în paralel: eu făceam programul, persoana respectivă introducea materialele în magazii) s-a ajuns la concluzia că structurarea pe trei nivele dă un plus de claritate celui care lucrează frecvent cu materialele din magazie.

O să încerc să dau un exemplu. O denumire de categorie ar putea fi “auto”, adică piese pentru maşinile din parcul auto al unei firme, piese ce pot fi manipulate/schimbate de persoane fără specializare (un service auto): becuri, bujii, etc. Putem pune becurile, bujiile, şuruburile, etc. în categoria “auto”. Dar dacă optăm pentru trei nivele, vom avea:

  • auto – electrice – becuri
  • auto – mecanice – bujii

Adică electrice şi mecanice sunt subcategorii.

WordPress – instalare

Posted in CMS at 3:01 am by rast

Am instalat un WordPress, versiunea cea mai nouă: 2.6.2. Procedura de instalare: foarte simplă şi rapidă. Se creează, în baza de date setată, 10 tabele. Structura tabelelor se află în fişierul “schema.php” din KIT-ul de instalare. De remarcat existenţa tabelei “options” cu peste 100 de înregistrări deci: posibile opţiuni/setări ale unui blog.

Voi prezenta în continuare pe blog, informaţii destul de ciudate despre CMS-urile alese. Intenţionez să fac proceduri de import/export între un CMS şi altul, motiv pentru care mă interesează ce tabele se actualizează în diverse adăugări sau modificări.

De data asta am fost prudent :) , am folosit ideea de “a intenţiona”… mi-am exprimat pe blog atâtea idei de programe sau site-uri web pe care le-aş putea face, că încep singur să mă descalific din statutul de “om serios”. Am planuri gârlă şi nici o realizare. Cu planurile am rămas, majoritatea le-am abandonat. Doar gura de mine, iote ce de post-uri pe blog, dar nimic concret. Numai vorbe, măcar de date asta poate iese ceva, că am început să muncesc la domeniul pe care am dat parale, considerat investiţie.

09.09.08

Conţinutul este esenţial

Posted in CMS at 2:52 am by rast

S-au scris multe despre site-urile web. Chiar dacă au trecut mai mulţi ani de când web-ul nu mai este ceva izolat şi foarte scump, multă lume, chiar şi dintre cei ce fac site-uri pe Internet, nu numai că fac confuzii între design şi programare web, dar uită esenţa, scopul web-ului. Cu mai mulţi ani în urmă, discutam cu un tip (patron al unei firme ce voia să se extindă in realizări de site-uri web) care-mi arată pe net un site f. f. frumos, culori vii, plăcute ochiului. Îl aprecia f. f. mult, îl lăuda de numa’ numa’. Era un site de vânzări on-line. Eu îi zic:

- Vin pe site. Sunt grăbit. Vreau să cumpăr biscuiţi cu cacao. Vinde magazinul şsta biscuiţi cu cacao? Cât costă?

Tipu’ a făcut ochii mari şi mişca şoarecu’ pe ecran să găsească biscuiţi cu cacao. A găsit numai pixeli :) . Site-ul era extraordinar de prost sistematizat. Cu o interfaţă foarte aglomerată, cu produse puse alan-dala, nici măcar în ordine alfabetică… un dezastru’. Gagiu’ nu reuşise să găsească nici cuvântul biscuiţi, ce să mai zic de alte informaţii.

Nu ştiu, la ora actuală, cum se prezintă la capitolul organizare şi sistematizare site-urile din afara României, dar cele de la noi din ţară, în marea lor majoritate duc o mare lipsă de organizare/sistematizare.

Chiar dacă l-am pus şi pe WordPress în categoria CMS-urilor, el va rămâne o platformă de blog, adică o categorie specializată de site-uri. În comparaţie cu WordPress-ul, Joomla are template-uri specializate. O să încerc să prezint categoriile de template-uri Joomla, lăsând lista deschisă pentru noi categorii sau alte specificaţii.

  • Anunţuri
  • Blog
  • Comerţ
  • Forum
  • Job
  • Multimedia
  • Personal
  • Portal
  • Servicii
  • Sondaje (pool-uri)

Din multitudinea de categorii existente trebuie ales un template. Pentru a alege unul cât mai potrivit, trebuie ştiut şi bine precizat ceea ce vrea să se prezinte în acel site.

09.08.08

Viziune, punct de vedere

Posted in Viata at 4:00 am by rast

Simţul îi spune că omenirea a ajuns în ultimul hal de degradare. Unele persoane cataloghează comportamentul şi atitudinea omenirii drep semi-sălbatecă, alţii spun că omenirea a căzut în animalism, că se comportă ca animalele, că oamenii nu mai au raţionalitate, că se ghidează după valori sau credinţe manipulatorii. El încearcă să riposteze: se poate mai rău! Este contrazis, simîul interior aduce argumente. Poate cel mai important argument al decadenţei omului este sistemul de credinţe, sistemul de valori după care un om se conduce în viaţă.

Încă din primii ani de educaţie, oamenilor li se bagă în cap ideea de a-şi susţine punctul de vedere. Dacă el îşi face un punct de vedere asupra unui eveniment, trebuie să şi-l susţină până cade în brânci. Şi îşi susţine punctul de vedere care, de multe ori este unul greşit, ne-conform cu adevărul. Educaţia nu învaţă oamenii să caute adevărul despre un eveniment, îi învaţă că trebuie să-şi impună părerea despre acel eveniment. Dacă sunt aduse argumente temeinice împotriva părerilor eronate ale unei persoane, ea se apără cu un sumplu: “asta e părerea mea!”… şi trăieşte în continuare cu părerea personală despre acel eveniment. Trăieşte în fals, în minciună. Aşa îl învaţă societatea, să trăiască cu părerea lui. Apoi omul se miră că are stări psihice negative… păi dacă se iluzionează singur!!! Dacă-şi creează propriile iluzii asupra realităţii, realitatea sau alte entităţi, ce vină au?

Oamenii caută să-şi impună propria viziune despre un anumit lucru. Viziunea odată creeată, cercetarea/documentarea despre acel lucru încetează. Întervine aici un alt factor mental uman: orgoliul! Oamenii se cred aşa de deştepţi, că doar de la primele impresii despre un lucru, deja şi-au creat o părere conformă cu realitatea şi apoi şi-o susţin în faţa oricui.

Educaţia ar trebui reconstruită din temelii, încă de la grădiniţă copiii să fie învăţaţi să caute adevărul, nu să-şi impună punctul de vedere. Odată viziunea despre un lucru creeată, s-a terminat cu gândirea despre acel lucru, cu procesul de raţionalizare. Părerea personală devine o înregistrare în memorie, iar omul respectiv, când stă de vorbă cu cineva “pune banda” şi lasă, pe calea corzilor vocale, să se rasfrângă asupra mediului înconjurător, părerea lui despre lucrul X.

Unii oameni realizează că au avut un punct greşit de vedere, spre anii bătrâneţii, moment în care încep regretele personale şi sentimentele unei viaţi trăite de pomană. Pentru a-şi găsi scuze, unii oameni dau vina pe Dumnezeu, că Dumnezeu nu i-a ajutat să vadă adevărul. BA NU! Dumnezeu te-a ajutat: ţi-a dat acest mecanism al gândirii raţionale, a inspirat un om de geniu care a spus “somnul raţiunii naşte monştri!”. Oamenii nu au vrut să folosească acest minunat instrument: mintea raţională, ei au folosit doar un alt aparat din dotarea personală: urechea. S-au culcat pe o ureche şi au strigat sus şi tare: “asta e părerea mea!”. Şi se mai miră omenirea că psihologii nu mai fac faţă!!!

Next entries » · « Previous entries