Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for September, 2008

09.30.08

Osho – mâncarea vegetariană

Posted in Citate Osho at 3:44 am by rast

Eu am suplimentat mâncare vegetariană.

… şi toţi vegetarienii vor trebui să recunoască necesitatea acestui fapt mai devreme sau mai târziu.

Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice… şi tocmai acele proteine specifice sunt necesare creşterii inteligenţei. Nu este nici o coincidenţă că nici un jianist, şi jianiştii sunt vegetarieni extremişti de mii de ani, nu a primit vre-un premiu Nobel, de exemplu… nu au contribuit la nici o descoperire, la nici o invenţie. Pentru asta ai nevoie de ceva inteligenţă şi acele proteine lipseau. Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath – toţi sunt non-vegetarieni. Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa.

M-am consultat cu medici renumiţi, oameni de ştiinţă şi am descoperit ce lipseşte mâncării vegetariene – ouăle ne-fertilizate. Aceste ouă nu au viaţă în ele şi ele conţin toate proteinele de care are nevoie inteligenţa umană.

Deci comunitatea noastră foloseşte mâncarea vegetariană – fructe, legume, lactate… căruia i se adaugă ouăle ne-fertilizate, care fac mâncarea vegetariană completă. În aşa fel nu mai e nevoie ca oamenii să mănânce carne, să omoare animale.


Osho şi-a suplimentat mâncarea vegetariană, nu eu: rast! Şi pentru că nu vreau să mă dau mare ci, am o tendinţă de a deveni mic :) după 40 de ani, cică oasele se tocesc şi scădem în înălţime… cele spuse mai sus (deasupra liniuţei) aparţin lui Osho, fiind preluate de pe aceeaşi listă de discuţii de la adresa:

http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/

“Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice”… nu proteinele sunt importante ci aminoacizii din proteine… Noi mâncăm proteine! În tractul digestiv, acestea sunt “atacate” de diverse sucuri gastrice, care şe descompun până la nivel de aminoacizi. Aminoacizii pot trece peretele intesninal şi pot astfel intra în circuitul sangvin, fiind transportate în diverse “colţuri” ale organismului, pentru a nutri celulele ce-l compun. Dacă o proteină nu esle suficient de bine “mărunţită” de sucurile gastrice, ea va fi eliminată prin materii fecale.

Acesta este un adevăr, promovat incomplet de sistemul medical şi de societate. Nu are importanţă doar ceea ce mâncăm, ci importantă este şi compoziţia sucurilor digestive ce acţionează asupra alimentelor.

“Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath – toţi sunt non-vegetarieni”… au fost oameni remarcabili şi printre vegetarieni. Einstein, parca, a fost vegetarian… chiar dacă nu a luat premiul Nobel!

“Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa”… se pare că oamenii care “au dus ştiinţa mai departe”, care au făcut noi descoperiri, invenţii sau inovaţii, nu au fost oameni deosebiţi de inteligenţi, ci acele “noutăţi” le-au găsit prin imbolduri interioare, prin gânduri ne-gândite… prin inteligenţă emoţională. În timpul şcolii, Edison (pare-mi-se şi Einstein) a fost “o catastrofă” :) note deosebit de mici

09.29.08

Schimbăm lumea

Posted in Succesul at 5:00 am by rast

Aud din ce în ce mai des ideea că unele persoane, cu ideile ce le au, vor să schimbe lumea. Prin lume înţelegând o masă mai mică sau mai mare de oameni: familie, atitudini cetăţeneşti sau percepte cotidiene. Dacă ne “uităm” puţin în istorie, vedem multe astfel de exemple, de oameni care au încercat să schimbe unele mentalităţi la diferite grupuri de oameni. Să începem cu Iisus Hristos! Nu vreau să-l critic :) ! Vreau doar să vedem ce s-a întâmplat cu învăţătura lui de-a lungul anilor. A devenit o religie, bazată pe cuvinte şi rituale pe care oamenii le-au învăţat şi respectă, fără a schimba ceva în viaţa lor.

Mesajul lui Iisus, toată lumea îl ştie, este vorba despre iubire dar… cine îl practică? Ideea de a iubi aproapele este pe buzele tuturor, dar cine îşă iubeşte aproapele? Sunt înscris pe liste de discuţii de spiritualitate, oameni cu preocupări mai accentuate despre latura spirituală o omului, se ceată şi se înjură mai ceva “ca la uşa cortului”.

Nu mai enumăr toţi maeştrii orientali care au încercat să schimbe ideile şi viaţa unor discipoli, sunt numeroase cărţi cu tot felul de relatări.

Mă apropii de zilele noastre, amintind-ul pe domnul Pavel Coruţ. Am citit aproape toate cărţile lui (aproape, înţelegând peste 90%), de curând a apărut pe Internet un forum de discuţii. MĂ ÎNGROZESC ce citesc pe acolo… cât de diferit au înţeles oamenii mesajul lui, axprimat în atâtea cărţi. Şi dumnealui a încercat… şi mai încearcă… să schimbe ceva în lumea noastră, a poporului român, a mentalităţii membrilor societăţii noastre. Ce discuţii în contradictoriu şi vorbe grele sunt şi pe acel forum…

Veţi spune că pădure fără uscături nu există… da! dar în pădurile cotidiene sunt doar vreascuri, copaci nu! şi câte un colţ timid şi verde de iarbă!

Cine să vină? Ce puteri ar trebui să aibă? Domnul Pavel Coruţ are o putere de muncă, greu de egalat: a scris atâtea cărţi, a avut/înfiinţat un partid, diverse cluburi, etc.

Test pentru viitorii angajaţi

Posted in Succesul at 2:39 am by rast

Vreau să înţeleg ce se întâmplă în lumea asta! Este vorba nu numai despre o schimbare a normalităţii, se pare că “sunt cutremure” la toate nivele viaţii sociale, inclusiv tot sistemul economic, este cutremurat, şi încă “mişcările” cutremurului continuă. Apropo de cuvântul “mişcări” şi de sensurile pe care el le are :) . Mişcările sociale, la scară mare încă nu au apărut! Au fost câteva greve şi mici ne-înţelegeri. Au fost alte mişcări: 2 bănci americane (S.U.A.) falimentate, probleme imobiliare, etc. Să vedem/urmărim ce va mai fi, îm lumea largă şi pe teritoriul .ro!

Psihismul omului se schimbă. Pe lângă problemele ce le aveau, oamenii trebuie să suporte tensiuni psihice suplimentare, datorate “mişcărilor” sociale. Este foarte clar! Randamentul muncii unui om echilibrat/ne-stresat, fără probleme mari personale (cine nu are probleme :) , unii spun că doar morţii nu au probleme! Eu sunt de acord! Trăieşti, deci ai probleme! care te afectează mai mult sau mai puţin). Nu vreau să ma dau mare :) . Acu’ un an şi ceva am participat la un interviu, în postura de tester al viitorului angajat, la selecţionarea celor 2 viitori programatori PLC. Am fost pus în situaţia de a face un test de programare. Am conceput 3 probleme care să solicite mai mult atenţia, buna concentrare şi inteligenţa, nu voiam “să testez” buna memorare a unor tehnici de programare.

Una dintre probleme era o capcană :) . Era vorba despre o buclă while infinită, care nu se sfârşea niciodată, şi deci nu putea furniza un rezultat. Un singur candidat (din 8) a dat răspunsul corect, din prima. I-am dat nota maximă: 10. A fost unul dintre cei ce au reuşit la interviu (nu eu am făcut selecţia, doar mi-am exprimat părerea despre cunoştinţele de programare).

Am început să-l cunosc mai bine pe “omul” care se ascunde în spatele profesionistului… S-a “înglodat” în credite bancare, în valoare de peste 8.000 euro. Împrumută bani de la unul, de la altul, să “cârpească” tot felul de “rămăşiţe” de datorii. Este, cu psihicul, la pământ! Pentru economie, nici nu mănâncă cum trebuie… efectiv uneori nu poate sta în picioare… se ţine/sprijină de masă.

Cât poate fi randamentul în muncă al unui astfel de om? Minte îi fuge la credite şi dobânzi, discuţiile preponderente ce le deschide prin birou, sunt despre mâncare. Mai are probleme şi cu gagicile… Mă rog! problemele lui!

Buba e că nu are randament la servici! Nu vreau să-mi critic colegul, ci atitudinea şi componenţa unui test de la un interviu. Degeaba are X j’de’mii de cunoştinţe profesionale dacă, în cele 8 ore de muncă, mintea lui este acaparată de alte probleme. Un om, mai slab pregătit, chiar şi cu inteligenţă mai slabă, dar fără probleme personale, se poate “aduna” mult mai uşor în orele de muncă, pentru a-şi rezolva problemele de servici.

Poate, în trecut (3-4 sau 10 ani), astfel de probleme nu erau valabile, oamenii/angajaţii nu aveau probleme aşa de mari, încât să nu se poată concentra în orele de servici. În ărezent, cred că o astfel de problemă devine din ce în ce mai actuală!

09.26.08

Legea atracţiei sau destin

Posted in Succesul at 5:02 am by rast

Probabil ştiţi la ce mă refer când spun “legea atracţiei”! Ea este foarte vehiculată în filmul “Secretul”. Ideea de bază este că noi atragem în viaţa noastră ceea ce ne dorim pregnant. Hai să luăm un exemplu: eu stau în Iaşi şi îşi doresc “de numa’, numa’” să-i schimb oraşul de domiciliu (inclusiv buletinul :) ) în Timişoara. Mă gândesc (îmi doresc) pregnant, zi de zi, la mutarea respectivă… şi PAC! apare o ocazie şi găsesc o portiţă să mă relochez. În astfel de situaţii aş putea crede că legea atracţiei a funcţionat, că dorinţa mea de a mă muta în Timişoara mi-a facilitat această schimbare.

Dar dacă este valabilă ideea de destin sau, aşa cum spune o vorbă populară: “ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!”. Adică, încă de la naştere “locul meu” era în Timişoara… iar barza a greşit adresa, paraşutându-mă într-o maternitate din Iaşi. Iar destinul sau, mă rog – îngerul veghetor – aliatul berzei cu pricina, vrea să îndrepte acea greşeală şi-mi insuflă gândul şi dorinţa de a mă muta în Timişoara, astfel încât, atunci când apare oportunitatea respectivă “să nu-i dau cu piciorul”. În acest caz legea atracţiei nu funcţionează, destinul este “pivotul” acţiunilor.

Câteodată astfel de evenimente pot fi lesne argumentate raţional. ă spunem că eu am un verişor stabilit în Craiova şi aş avea multe arumente să mă mut acolo… având deja pe cineva cunoscut, nişte cunoştinţe deci. Dar nu! Eu îmi doresc Timişoara, chiar dacă nu cunosc pe nimeni. Argument raţional ar fi că Timişoara mi-a plăcut ca arhitectură ambientală.

Ideea că destinul “manipulează” conştientul uman, prin dorinţe, este vehiculată de multe religii (sisteme filozofice).

Eu nu mă pronunţ asupra nici uneia dintre teorii. Idea cu “legea atracţiei” mi-a spus-o cineva, acum vreo 11-12 ani, cu mult înainte de film. Am avut chiar o experienţă personală: locuiam (până în 1995) în Tg. Neamţ, când veneam prin Iaşi aveam sentimentul că “sunt acasă”. Nu-mi dorisem niciodată să locuiesc în Iaşi, dar acest sentiment m-a făcut să cred că aşa este destinul meu – în cazul în care există destin.

Din experienţele personale, de multă vreme, mă gândesc: ce este determinant

  • dorinţa, sau
  • destinul

nu am ajuns la nici o concluzie clară, argumente sunt şi într-o parte şi în cealaltă.

Experienţa de viaţă

Posted in Viata at 4:26 am by rast

Vai! :) cineva mi-a citit gândurile şi, pe o listă de discuţii, a trimis un banc cu multiple învăţăminte. Luăm, în primul rând, în calcul ideea veche din popor:

“dacă nu fai foc nu iese fum!” Ceve, ceva, s-a întâmplat că oamenii “au realizat” un astfel de banc.

A fost odată un inginer care avea un talent excepţional pentru repararea tuturor maşinăriilor. Dupã 30 de ani de muncă loială la o companie, el s-a pensionat fericit. Peste un timp compania îl contactează pentru o defecţiune extraordinar de gravă, aparent imposibil de remediat, la unul dintre aparatele lor de zeci de milioane de dolari. Ei încercaseră totul şi nimeni altcineva nu reuşise să rezolve problema. Disperaţi, ei îl chemarã pe pensionar, inginerul care le rezolvase atâtea probleme în trecut… Inginerul a acceptat provocarea bucuros. O zi intreagă a studiat enorma maşinărie. La sfarşitul zilei, el marcă un micut “x” cu creta pe o anumită componentă a aparatului şi declară:

-Aici este problema!

Componenta a fost înlocuită şi aparatul a început să funcţioneze perfect din nou. Compania a primit o chitanţă de 50.000$ din partea inginerului pentru serviciile sale. Ei au cerut un deviz mai complect. Inginerul a răspuns scurt:

  • Una cretã pentru semn 1$
  • a sti unde sã-l pui 49.999$.

I s-a plătit imediat, iar inginerul s-a retras multumit…

Am o propunere :) : prin decret guvernamental, toţi managerii să cunoască acest banc! Poate aşa, firmele vor fi mai productive şi produsele lor mai competitive, cu randament ridicat, etc.

Nu vreau să-i combat sau să-i denigrez pe cei tineri, fără experienţă. Ideal mi se pare o echipă formată din ambele categorii de oameni ai munci:

  • tineri – entuziasm, rezistenţă, etc.
  • bătrânii – experienţa cunoaşterii, etc.

Discutam, acu’ vreo 8-9 ani cu un tip care îşi exprima ideea că dacă va avea o firmă îşi va schimba angajaţii în fiecare an. Susţinea ideea că vrea persoane cu idei noi, care să ducă firma înainte, cu noi şi noi inovaţii. Am un astfel de coleg de birou, la cei 24 de ani are o imaginaţie forte reuşit creeată :) . Ideile lui, foarte interesante – de altfel, ar merita consemnate ca SF-uri. Una e să ai idei noi şi alta e să ai idei realiste sau realizabile. Şi în acest caz aş aprecia o asociere între oamenii cu idei şi oamenii ceva mai sceptici, dar cu cunoştinţe solide asupra unor domenii bone stabilite. Cei cu idei revoluţionare ar aduce ideile, iar ceilalţi le-ar adapta condiţiilor de realizare a tehnologiilor curente (existente pe glob sau disponibile în firma/instituţia respectivă).

09.25.08

Interviuri şi teste de angajare

Posted in Viata at 4:56 am by rast

Alte lucruri care contribuie la schimbarea mentalităţii mele despre normalitatea acestor vremuri, sunt astfel de post-uri pe blog. Motiv pentru care-i mulţumesc lui Henrich şi încerc să popularizez astfel de realităţi ale lumii de azi. Înainte de a aloca o mare parte de timp, citirii blogosferei româneşti (şi nu numai) credeam că astfel de evenimente/atitudini sunt izolate fiind, în extremis, preponderent afectate anumite regiuni geografice cu o cultură/educaţie precară. Dar observ că este un proces generalizat, nu numai la noi în ţară ci şi în alte spaţii geografice cu ani mai îndelungaţi de folosire dar, rămase totuşi, fără experienţa practicii.

Ca o completare a ceea ce s-a spus în acel post (cu care sunt “pe aceeaşi lungime de undă”) vreau să subliniez o altă latură a interviului de angajare, cu care m-am lovit eu şi de care încă nu am mai auzit/văzut/citit pe nicăieri. Pe la interviurile pe la care am fost (mai mult ca programator) mi s-au dat teste scrise în care mi se testau cunoştinţele dobândite şcolăreşte prin instituţiile de învăţământ. Având o experienţă practică destul de bine pusă la punc, dar şi o capacitate de memorare a conceptelor teoretice din şcolile prin care am trecut, am putut face o comparaţie între ele.

Dacă în testele de angajare se solicită buni învăţăcei ai materiei de şcoală, ci nu buni practicieni, ne mai mirăm de calitatea produselor finite – în cazul programării, a programelor considerate released. Îmi aduc aminte de o firmă, prin 1999, patron italian, două posturi scoase la concurs, vreo 12 candidaţi, test cu două secţiuni:

  1. una de teorie
  2. una de practică – majoritar SQL

Punctajul final era interesant: se înmulţea nota obţinută la partea practică cu 2, se aduna cu nota de la teorie şi se împărţea la 3. Deci, ponderea practicii, era mai mare decăt teoria. Corect!

La partea practică am obţinut 10 :) şi am fost singurul cu 10, mai era cineva cu 9… şi restul

La partea teoretică am obţinut 3 :( , pe total să fie o notă de 23/3= 7,66. M-am clasat pe locul 3 sau patru. Nu m-au angajat. Patronul a vorbit frumos cu mine şi mi-a explicat procedura pe îndelete… şi faptul că sunt aşa de prost pregătit la capitolul teorie. Mi-a mărturisit că ar fi vrut să lucreze cu unul ca mine :) dar procedura este procedură. N-am rămas moritor de foame :) .

Un alt exemplu, de la extrema cealaltă, tot prin 1999, o firmă evreiască, patronul evreu (ştia româneşte), interviul se dăsea cu el, între patru ochi. Tipu’ era foarte amabil, m-a servit cu cafea, etc. Mi-a dat vreo 3 teste, TOATE problemă de inteligenţă/logică, NIMIC de programare. Am făcut ochii ca tigaia de la clătite şi mi-a explicat: “nu mă interesează ce ştii, mă interesează câtă minte ai. Un om inteligent poate învăţa orice, un prost, oricâte ştie, nu-l duce mintea să le aplice!”. După testare mi-a spus-o clar: “nu eşti printre cei mai buni, dar te califici în următoarea etapă a interviului”. Era vorba despre o periadă de 5 zile de cursuri (2 sau 3 ore pe zi) şi la sfârşit, un test din ceea ce ai învăţat. Tot test de inteligenţă… :) oricât de tocilar ai fi fost nu reuşeai să asimilezi în ritmul ăsta…

Nu m-am dus la etapa 2, motivul a fost interesant/ciudat :) . Firma trebuia să dezvolte un soft care să simuleze funcţionarea unui procesor de PC. Ar fi fost ceva fain, dar foarte specializat. Îmi îngustam “aria de acoperire” a programării, devenind un bun specialist mai mult pe partea de matematică/micro-electronică.

Am optat, la acea vreme pentru programarea în baze de date… aş fi avut ocazia specializării (tot o ramură mai îngustă) în produe CAD (proiectare asistată de calculator), gen AutoCAD:

Bătrâneţe, bătrâneţe

Posted in Viata at 1:01 am by rast

Două articole mi-au scormonit prin minte acele locaţii de memorie unde este stocată vârsta mea şi faptul că am nevoie de bani pentru a trăi, implicit am nevoie de un job care să “genereze” acei bani (a unui trai decent).

http://www.itex.ro/blog/529/pesimism-extrem.html

şi

http://consultanta-hr.ro/?p=19

Dar nu numai aceste nevoi personale au fost reactivate în memoria mea, ci şi atitudinea de viaţa, considerată normalitate, pe vremea mea… adică în anii imediat următori terminării studiilor şi angajării într-un job pe o funcţie dată, cu responsabilităţile ce le implică.

Acele vremuri 1994-1996, erau marcate de idei precum:

  1. dacă nu ai un bătrân la casa omului, să-l cumperi
  2. şcoala/studiile îţi pun bazele… adevăratele cunoştinţe vin din experienţă/muncă.

Să o luăm pe rând: atitudinea faţă de bătrâni… faţă de cei cu experienţă. La primul meu loc de muncă, dar nu numai acolo, eram “geană” (“a fi geană” – expresie folosită pe vremea mea – implica a fi ochi şi urechi la vorbele şi faptele ce le fac cei din jur… un fel de “nasu’ şi timpanu’” – la octogonarii domnului Pavel Coruţ :) ) la tot ce făceau şi spuneau cei mai vârstnici ca mine. Acum, după mai bine de 10 ani, îmi dau seama că acele timpuri au fost cruciale pentru mine, nu numai în ceea ce priveşte deprinderile profesionale dar şi ca formare a mea ca om.

Această atitudine, de a învăţa din experienţa celor mari, cu state de vechime în câmpul muncii, s-a pierdut în zilele cotidiene. Tinerii absolvenţi ai unei facultăţi (sau alte instituţii de îi învaţă o meserie) au tendinţa de a crede că le ştiu pe toate şi, pe deasupra, vor să dea ei lecţii bătrânilor.

Tot “în vremea tinereţilor mele” :) mai era o vorbă “meseria nu se învaţă… se fură”. Am cunoscut câţiva oameni “meseriaşi”, nu din rea intenţie nu vor să te înveţe ci din lipsă de timp. Adevăraţii meseriaşi sunt foarte intens preocupaţi mental, întorc evenimentele/lucrurile pe toate feţele, pentru noi îmbunătăţiri şi mai bune funcţionalităţi. O sintagmă uzitată în aceste vremuri (tulburi?) este: “las’! că merge şi aşa!”. Nu reuşesc să mă familiarizez cu o astfel de atitudine perdantă.

Da! Este perdantă! Neimplicarea întru-n proces continuu de îmbunătăţire a funcţionalităţilor şi randamentelor, te face să câştigi ceva timp pe termen scurt, dar să pierzi mult mai mult timp +bani + nervi, în procesul de întreţinere/mentenanţă.

Oricât s-ar perfecţiona îmbunătăţi sistemul de învăţământ, adevăratele învăţături vor fi luate tot din teren – practicânt un job într-o funcţie dată – ci nu de pe bancile unei instituţii, cu cărţi şi caiete în faţă.

09.24.08

Încrederea în tine/sine

Posted in Viata at 4:36 am by rast

După părerea lui personală, este şi normal să ai încredere în tine (în sine). Şi asta în orice fel de societate am trăi, oricare ar fi sistemul de valori al societăţii, care dă normalitatea acelui societăţi. Această ţine nu numai de o dezvoltare naturală ci şi de un bun echilibru personal.

Prima dată când şi-a pus problema “încrederii în sine” vizavi de comunicarea cu ceilalţi oameni, de relaţionarea cu persoanele cu care intră în contact, a fost o părere a unei foste colege de birou, de la un fost loc de muncă. Plecase de la acel job de vreo doi ani, dar a păstrat legătura cu o fostă colegă. La o discuţie colega îi spune:

- Nu ai fost prea agreat la noi în birou (erau vreo 9-10 persoane).

- Da! Mi-am dat seama. Oare de ce?

După o lungă tăcere primeşte un răspuns care l-a mirat.

- Ai prea mare încredere în tine! Lucrul ăsta îi deranjează pe ceilalţi oameni.

Da! Ăsta este un adevăr pe care puţini îl recunosc. Persoanele cu adevărată încredere în sine, deranjează. Oamenii care cred că sunt grozavi şi doar afişează o încredere în ei, trec neobservaţi, sau sunt catalogaţi drept încrezuţi sau ne-realişti. El are o altă atitudine în viaţa cotidiană. Trece ca fiind un taciturn. oamenii cred despre el că este tăcut, nesociabil. Nu este chiar aşa. Are un principiu de viaţă: nu-şi dă cu părerea!

Dacă ştie despre ce se discută, dacă stăpâneşte subiectul, intră şi el în vorbă, spunând ce ştie. Dacă nu este documentat asupra subiectului de discuţie, preferă să tacă şi să asculte, astfel documentându-se şi înţelegând problema. Pe majoritatea oamenilor nu îi interesează o documentare mai aprofundată a subiectelor. Ei cred că ştiu totul despre acel subiect.

El este un tip foarte retras. Nu se bate cu pumnul în piept că le ştie pe toate. Lumea îl interpretează ca fiind un om fără personalitate. El crede despre el că are personalitate, dar personalitatea este una bazată pe o cunoaştere obiectivă, nu pe slogane şi cuvinte măreţe despre propria-i persoană.

Nu vorbeşte despre un subiect decât dacă ltie că stăpâneşte ideea şi are dreptate. Şi-a exprimat de câteva ori părerea, a fost contrazis! Viaţa, evenimentele cotidiene (într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat) i-au dat dreptate. Cei cu care s-a contrazis nu au văzut cu ochi buni acest lucru. Au început să-l ocolească. În ani de zile şi-a dat seama că fosta colegă a avut dreptate atunci când a spus că persoanele cu încredere în sine deranjează. A deranjat mulţi oameni.

LATER EDIT: numai ce am terminat de scris, şi am găsit acest post în care, în al cinci-lea paragraf este scris:

cand un om îti spune ca se pricepe la toate, înseamna ca nu se pricepe la nimic“!

Pe mine, viaţa m-a învăţat acest adevăr!

Am fost deconspirat

Posted in Mărturisiri at 3:46 am by rast

Gata! M-au prins! Nu mă mai pot da mare cu citatele lui Osho. Sau, cel puţin, aşa reiese din comment-ul de la acest post.

În primul rând vreau să mărturisesc că în commentariu se scrie adevărul! Citatel lui Osho le am de pe acea listă de discuţii, la adresa:

http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/

şi, ca să mă dau şi mai mare, mai trebuie să recunosc nişte mici chestii, pe care comment-atorul (probabil) nu le ştie.

Citatele nu le-am chiar copy-paste, lista de discuţii nu este cu diacritice. Citatele nu le am de la acea adresă, sunt înscris pe lista de discuţii, de peste doi ani.

Nu am precizat sursa acestor citate din cauză că nu mi s-a părut relevant. Ce importanţă are că citatele au fost copiate de X sau Y, tot încalcă legile CopyRight-ului :) .

Nu am preluat (dacă tot “am muncit:) şi am retranscris citatele cu diacritice, să folosesc termenul de preluat nu de copiat).

Doi la mână: citatul (cuvintele spuse de Osho) se află deasupra liniuţei, ceea ce este scris dedesubtul liniuţei îmi aparţine. ATENŢIE deci! Mă dau mare tare! Am răstălmăcit spusele lui Osho. Sper să mă ierte! :) Dacă nu mă iartă îl pârăsc lui Gurdjieff! Îi tunde barba :) . Iar comment-atorul se va oftica de numa’ – numa’!

Lăsând gluma la o parte… acum vreo 2 ani am făcut propunerea owner-ului acelui grup (sarango – pe numele lui de sannyasin), cel care a tehnoredactat acele citate, să facem un site dedicat lui Osho. El să răspundă de conţinut şi sistematizarea lui eu, ca programator, să răspund de partea tehnică şi de buna lui funcţionare a site-ului. Am fost refuzat… fără drept de apel. Acum m-am răzbunat :) (nu mă pot abţine şi tot mai bag câte o glumă).

Mie, personal, olecuţă retardat mintal fiind (scrie şi în buletin… am CNP-ul cu & în faţă – ăştia-s oameni fără mamă, fără ţară, fără minte, doar cuvinte… ca să iasă rima :) ), mi se pare important ca acele cuvinte a lui Osho (şi nu numai) să fie publice, să poată avea acces la ele persoanele interesate. Poate vreun puşti de 17 ani, intră pe site (ATENŢI! intenţionat nu am spus “blog”) şi capătă subit un interes pentru învăţătura lui Osho.

Apropo de site-uri de învăţătură… filozofică (nu am vrut să spun spirituală)!!

Chiar şi în acest moment de început de toamnă 2008 sunt interesat de a realiza site-uri de… înţelepciune filozofică, dar nu singur. Dacă cineva doreşte să realizeze un astfel de site, eu îi asigur tot suportul tehnic gratis.  Conţinutul şi managementul informaţiei va fi publicat de cel ce doreşte realizarea unor astfel de site-uri.

Sper să nu se supere realizatorul site-ului

http://jkrishna.freepage.ro/index.html

că îl citez din nou… acesta poate fi ca un prim exemplu… de plecare, de design sau sistematizare a informaţiei.

09.23.08

Iluzia perfecţiunii

Posted in Viata at 3:11 am by rast

Modernele tehnoligii electronice/informaţionale au dat posibilitatea marii majorităţi ai oamenilor să poată să-şi exprime ideile şi părerile în mod public, în diferite ocazii. Este “o mişcare istorică” importantă. Istoria, ca modalitate de “contabilizare” şi memorare a evenimentelor trecute, nu ar trebuie să facă o listă lungă cu inovaţiile din domeniul Internet-ului (în anul X a apărut blog-ul, în anul Y au apărut host-ingurile gratis, în anul Z au apărut platformele de comentarii la unele articole, etc), ar trebui să consemneze că sec. XXI a debutat printr-o explozie de tehnologii care au per,is omului fărăr cunoştinţe tehnice foarte avansate şi-şi facă public impresiile, ideile, trăirile, părerile, etc.

Multe persoane spun ceva de genul: “am citit ce a scris X-ulescu. Îmi plăcea, dar a spus într-o carte, că… De atunci nu mai citesc X-ulescu. E un…”. Oamenii sunt de părere că toţi cei ce au păreri asemănătoare cu ei sunt genii, dar în momentul când găsesc o divergenţă de idei, îi detronează din rangul de geniu şi îl cataloghează drept… (imbecil, idiot, needucat, neştiutor, etc.)

În primul rând X-ulescu nu a putut scrie în cărţile lui (oricât de multe ar fi fost) tot ceea ce gândeşte. Nici nu putea să scrie adevăratele lui gânduri, limbajul scris/articulat este destul de sărac în acest sens.

Oamenii cred că doar ceea ce gândesc ei este bine şi corect, că toţi ceilalţi (cu păreri diferite) greşesc. Caută un om care să fie întru’ totul de aceeaşi părere cu ei, şi au senzaţia că “pe acolo” este şi perfecţiunea.

« Previous entries