Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for July, 2008

07.31.08

Civilizaţie

Posted in Viata at 4:57 am by rast

Ce! Credeţi că am terminat cu ideile din “Codul lui Zamolxe”? Am prea multe! Unele nu se potrivesc cu idea de post pe un blog!

Exploratorii ET, personajele principale
ale cărţii ajung pe planeta Marte din sistemul nostru solar, unde găsesc o populaţie… pe care noi am putea-o numi: sălbatică. Duceau o viaţă foarte rudimentară, singurul lor mijloc de deplasare erau caii. Se deplasau doar călărind, nu aveau nici măcar căruţe!

Descrierea din carte nu mi se pare foarte importantă, ceea ce este important, este o lume fără civilizaţie, fără prea multe posibilităţi de confort, dar ceea ce mi se pare esenţial: ideea de agresivitate. Populaţia de care se vorbeşte în carte, oricât ar fi ea de pre-istorică şi înapoiată, nu cunoştea ideea de agresivitate! Nu se luptau între ei. Armele ce le aveau: arcul cu săgeţi şi sabia, erau folosite doar pentru a-şi procura hrana animală… pentru a vâna animale.

Oare ce este de preferat: o lume ca a noastră, cu un confort ridicat… sau o lume “uitată de tehnologie” în care oamenii se înţeleg, fără a şti ce e aia bătaie/luptă/război. Lumea noastră e condusă (uneori) de ideea “bătaia e ruptă din rai!” Istoria a dovedit că bătaia nu duce la progres… duce la distrugeri şi adâncirea conflictului pe tăcute!

Nu vreau să intru în amănunte, descriind o lume sălbatecă şi avantajele unei vieţi psihice fără stres, fără magazine alimentare şi staţii de benzină, imaginaţia fiecăruia îşi spune cuvântul. Imaginaţia mea şi-a spus cuvântul! Raţiunea mea a luat cuvântul imaginaţiei, l-a disecat în 4, apoi în 8 şi a întrebat: un om trăit câţiva ani în civilizaţie s-ar putea întoarce într-o lume fără anumite confortabilităţi considerate necesare?

Un om obişnuit cu un duş la 2-3-X zile ar putea renunţa la acest obicei şi să trăiască în praf. Oare câinii cum pot? Ştiu! Noi oamenii nu suntem câini! oare pe câini nu-i deranjează praful de pe ei? Văd uneori nişte patrupede comunitare cu o blană albă, înnegrită de praf si mizerii! Cum pot trăi aşa? Cineva îmi povestea că în cartea Shogun (eu nu am citit-o) se povesteşte ce impact au avut englezii “ne-spălaţi” asupra civilizaţiilor asiatice (japonezi), englezii miroseau, hainele de pe ei erau extrem de murdare, chiar şi ei erau murdari! Cum trăiau acei oameni? Cum se simţeau?

Este uşor să emiţi teorii: e mai bine aşa… e mai bine aşa… dar proba practică: poţi trăi aşa… Mii de întrebări, voi găsi răspuns vreodată!

Plictiseala

Posted in SF at 4:19 am by rast

A observat un lucru: copiii mici nu se plictisesc. Îşi găsesc tot timpul ceva de făcut, nu neapărat uitându-se la televizor, citind o carte/revistă sau trebăluind pe la bucătărie. Îşi găsesc ceva de făcut cu mâinile, dau din picioare, pun două pietre ici, două colea şi îşi imaginează că pasc două turme de animale domestice. Oare imaginaţia este punctul cheie? În imaginaţia lor, copiii îşi găsesc tot felul de motivaţii pentru a face fel de fel de acţiuni/trăsnăi. Uneori/deseori te şi miri ce idei le trec copiilor prin minte! Dar intervine educaţia: nu-i frumos să facă… stai cuminte hopa şi te uită la… uite ce frumos e la televizor şi tu te… Şi gata cu imaginaţia!

Asta nu înseamnă că oamenii maturi ar trebui să-şi facă un depozit de pietre, imaginându-şi că au o turmă de bovine la păscut :) , asta ar suna a dereglare mentală! Dar îşi pot imagina alte lucruri, sau pot petrece timpul înţelegând ce este în jurul lor… ceea ce natura a creat!

Aceasta este o tendinţă naturală. După tot felul de scenarii imaginare, odată cu înaintarea în vârstă copiii au curiozităţi dobândite din viaţa cotidiană: de ce plouă…, de ce bate vântul…, de ce se spală mâţele şi câinii nu… Oamenii apelează la o formulă educaţională mai dură: “întreab-o pe maică-ta!” sau mai academică: “ai să înveţi la şcoală”! Şi cu astfel de explicaţii, ne-primind un răspuns inteligibil, copiii îşi înăbuşă curiozităţile.

Dar oare ce s-ar întâmpla dacă viaţa şi-ar urma cursul firesc, adică copiii să primească răspuns clar la întrebările ce le emit! Ce ar urma? Oare natura a creat atâtea lucruri încât să acapareze curiozitatea oamenilor ani de zile în şir? Ar putea interveni o dorinţă/motivaţie intrinsecă de a dezvolta creativ ceea ce este în jurul omului? Sunt atâţia oameni creativi, care au avut invenţii de renume, schimbând faţa omenirii şi modul de trai: becul lui Edison, motorul cu abur a lui Watt, etc.

Mulţi inventatori au fost aproape analfabeţi, fără a avea studii laborioase despre nivelul atins de ştiinţele şi tehnologiile moderne! E greu de presupus ce-i mănau pe aceşti oameni în creaţiile lor. Care era motivaţia lor? Dorinţa de apreciere, curiozitatea, un imbold interior!

Edison, la câte idei avea prin minte, nici nu avea timp să doarmă cum trebuie. Nu cred să-l fi acaparat plictiseala vreodată! Oamenii moderni/contemporani se plâng de lipsă de timp şi de plictiseală în acelaşi timp. Ar putea fi considerat un paradox al zilelor noastre. Poate nu este paradox, ar putea fi o explicaţie a faptului că oamenii nu ştiu să-şi gestioneze timpul; trăiesc în viteză, fără să-şi pună problema că trăiesc, doar supravieţuiesc!

Păreri personale

Posted in Sănătate at 12:09 am by rast

Probabil, mulţi dintre cititorii care găsi post-urile despre cartea “Codul lui Zamolxe”, vor crede că sunt un fan “Pavel Coruţ”. Nu! Nu sunt un fan al nimănui. Citesc cu plăcere cărţile domnului Pavel Coruţ, dar trebuie să recunosc nu îmbrăţişez toate ideile dumnealui. Sper să nu se supere pe mine :) dacă vreun vizitator îi va semnala că există un blogger care nu este de acord cu ideile dumnealui.

Am să comentez, cât mai pe larg, o idee de bază, cu care nu sunt de acord. Dumnealui promovează f. f. mult ideea de creativitate, de a crea noi valori, puteţi găsi multe idei despre creaţie aici, tot pe blog-ul, recent creat: danlupu.wordpress. Sunt de acord cu ideea de creaţie, cu ideea de progres. Creativitatea reprezintă forţa motrice a dezvoltării societăţii şi membrilor ei. Saltul tehnologic al omenirii a fost posibil unor mari descoperiri bazate pe puterea de creativitate a unor persoane mânate de felurite motivaţii. Aceste creaţii au fost folosite, până la urmă, în scop distructiv… amintesc doar una: fisiunea nucleară a uraniului. Iniţial, avea o altă destinaţie, nu bombele cu putere distructivă fantastic de mare…

Sunt de părere că, inainte de creaţie ne trebuie cunoaştere. Într-o altă carte scrisă de domnul Pavel Coruţ, cu mai mulţi ani înainte, din seria Octogunul, apare ideea, expusă de un extra-terestru şi spusă unui pământean:

- Nu vă cunoaşteţi nici propriul organism, nici planeta pe care locuiţi  şi vreţi să ieşiţi în cosmos…

Nu vreau să fac o sinteză a locurilor necunoscute ale planetei… există chiar în România o sumedenie de peşteri, construcţii, picturi, etc. cu un puternic aer de mister şi total ne-explicate. Mă restrâng doar la aspectele specific organismului uman, la diversele noutăţi ştiinţifice ce apar în cercetările medicale. Sunt facultăţi de medicină, studenţii învaţă principii de fiziologie umană după maniuale puternic depăşite de noile cercetări ştiinţifice. Nu mă refer la fel de fel de idei promovate de persoane particulare cu pregătire ne-medicală, mă refer doar la persoane cu ample studii în domeniul medical, chiar laboratoare de cercetare.

Aş aminti doar una dintre aceste descoperiri, cea a academicianului Eugen Macovschi, cel care a demonstrat, cu dovezi experimentale şi aparate de laborator, existenţa unui “al doilea organism uman”, paralel cu cel fizic. Medicina actuală nici nu menţionează o astfel de structură specifică corpurilor vii şi nici omului.

Degeaba creatorii umani vor aduce invenţii benefice saltului tehnologic, oamenii moderni, acaparaţi de boli şi stări psihice negativiste, nu vor putea să se bucure de ele. Văd/citesc în diverse locaţii de pe web, diferite grupări de oameni care discută despre actuala criză de energie şi soluţiile alternative: biodiesel, hidrogen, etc. Uităm marea sursă: Soarele. Ar trebui făcute eforturi pentru a obţine energie din razele solare.

Eu, dacă aş avea posibilităţi, aş lua-o pe urma lui Gurdjieff. El a înfiinţat instituţii, şcoli filozofice de cunoaştere umană. Uitaţi şi un punct de plecare :) . Marea majoritate a animalelor au fost înzestrate de mama natură cu blană-păr pentru a le ţine loc de haine pe timp răcoros/friguros, omul nu prea are blană :) , doar unele specimene au ceva mai mult păr… dar nu la ţine de cald. Pielea umană este împărţită în trei straturi, unul dintre ele este puternic vascularizat şi cu rol de a produce căldură… dar se pare că acest proces trebuie să fie coordonat mental la voinţă de om. Puterea lui (al startului din piele) de a produce căldură ne-coordonat mental, la diverşi stimuli
din natură, este limitată.

07.30.08

Ajutor de la Google

Posted in WordPress at 11:22 pm by rast

Este foarte clar că Google te ajută în promovarea site-ului/blog-ului. Nu degeaba s-a desprins chiar o ramură: SEO, a optimizării paginilor web. Google, prin intermediul unui modul specializat al motorului de căutare, doar în paginile din blog-uri, oferă.. o rafinare a căutărilor. Prin intermediul acestei facilităţi, pentru cuvântul cheie “pavel corut”, blog-ul de faţă, astăzi 31 iulie 2008, este pe locul 3 din 104 posibile :) , puteţi vedea rezultatul aici.

Nu “am fugit” niciodată pentru a avea mulţi vizitatori pe blog şi deci pentru ideea de a urca cât mai sus în paginile de căutare… dar acest rezultat mă incită :) să aduc anumite cuvinte cheie cât mai sus în căutări. Şi în primul rând mă refer la “pavel corut” şi cartea de care am început să vorbesc/scriu: “Codul lui Zamolxe”. Nu vreau să fac o recenzie a cărţii privind originea noastră extra-terestră, ceea ce contrzice toate religiile şi concepţia darwinintă. Pur şi simplu nu mă interesează trecutul, nu mă interesează “ce a fost”, cum am ajuns să locuim pe această planetă. Mă interesează viitorul, modalităţi practice de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă prezente şi viitoare.

O prezentare succintă a cărţii “Codul lui Zamolxe” puteţi citi pe blog-ul lui Dan Lupu, aici.

Ideea de a stăpâni natura

Posted in Sănătate at 4:57 am by rast

Noi oamenii moderni ai secolului XXI, avem iluzia credem (aşa am fost învăţaţi prin educaţie) că am ajuns în faza de a stăpâni natura. Inundaţiile din ultima perioadă sunt o dovadă clară împotriva acestei idei. Mici dezlănţuiri ale naturii ne pot lua “pe apa sâmbetei” munca şi agoniseala de-o viaţă! Eu personal, am înţeles un lucru, natura poate lovi, în locuri în care nu te poţi aştepta şi în modalităţi inimaginabile. Nu-mi pot şterge din memorie (nici prin formatare :) ) un mic filmuleţ cu inundaţiile de acum 2 sau 3 ani din Costineşti. O persoană căţărată într-un copac filma apele cu o înălţime de aproximativ 2 metri care s-au abătut asupra caselor şi dependinţelor locuitorilor de acolo.

Costineşti-ul este o localitate frecvent vizitată de mine în anii tinereţii. Îmi puneam (îmi pun şi acuma) întrebarea de unde se revărsa acel puhoi de ape! Cineva, cu care am discutat problema, era convins că dealul din spatele Costineşti-ului a adunat puhoiul! Nu-mi vine să cred! Dealurile alea nu sunt un şanţ! Apa se poate disipa, nu revărsa cu o înălţime de 2 metri!

Citind cartea “Codul lui Zamolxe” a domnului Pavel Coruţ, am sesizat un lucru. În carte este vorba de o expediţie inter-galactică şi de descrierea unor lumi extra-terestre! Nu vreau să-mi dau cu părerea asupra intuiţiei domnului Coruţ :) , dar toate civilizaţiile descrise în cartea SF, mai sus menţionată, colaborau cu natura, nu aveau pretenţia de a o stăpâni!

Colaborarea cu natura se făcea, în principal, pentru satisfacerea celor două mari necesităţi umane:

  • mâncarea
  • căldura – în anotimpul friguros

Noi, civilizaţia secolului XXI, ne îndepărtăm din ce în ce mai tare de aceste două necesităţi. Încercăm să satisfacem tendinţe de orgoliu personal! Cheltuim energie, poluăm atmosfera, ne batem/certăm între noi, pentru diverse motive ce nu pot fi catalogate în categoria de necesităţi.

Una dintre ele, este tendinţa de a avea o maşină personală. Nu contest! :) unii mă vor considera aberant! O maşină a devenit aproape o necesitate a secolului XXI. Se poate trăi şi fără ea! Au trăit atâtea generaţii! Ce-i drept, au dus o viaţă mai puţin comodă! dar se poate trăi fără maşină! Fără căldură şi mâncare NU!

În credinţa noastră că stăpânim natura, nu am făcut altceva decât să o distrugem. Diverse dezpăduriri/defrişări au dus la distrugerea unor bariere naturale, au dus la diverse alunecări de teren care au facilitat catastrofe naturale!

În loc să facem eforturi pentru a recupera teren cultivabil, pentru a face din porţiuni de pământ ne-productiv, teren agricol – producător de hrană sau alte materiale naturale, dătătoare de căldură (bumbac, in, etc)… preferăm să acoperim pământul cu betoane aride, dătătoare de praf şi alte mizerii.

Libertate de exprimare

Posted in Viata at 2:44 am by rast

Salutară iniţiativa optzile.ro, despre care puteţi afla mai multe detalii de pe blog-ul unuia dintre iniţiatorii ei, Marius. Astfel de site-uri ne oferă, unora o posibilitate de exprimare a părerilor personale, iar altora o modalitate de informare mult mai apropiată de realităţile curente, chiar dacă este subiectivă, din perspectiva viziunii unei anumite persoane.

După evenimentele din ’89 multă lume s-a bucurat de libertatea de exprimare. Putea oricine să-şi exprime punctul de vedere fără a-i fi frică că este ascultat de vreun membru al securităţii. Dar avea o posibilitate îngrădită de a-şi exprima părerea, ţl ascultau familia sau cercul de prieteni. Internet-ul, cu vasta lui răspândire, ne oferă posibilitatea de a fi ascultaţi/citiţi de mii de oamenii, din diferite colţuri ale lumii.

Nu este doar o modalitate de informare, ci o informare mai aproape de realităţile cotidiene. Nu aş putea spune “o informare mai calitativă”, ci mai realistă. Este un pas spre realitatea obiectivă şi un pas spre demontarea manipulării. Mă refer la manipularea reclamelor care ridică în slăvi anumite instituţii (localuri, punte de divertisment, etc.) fără un suport real. Afli din reclamă că acolo ţi se oferă “marea cu sare”, iar când eşti la faţa locului vezi că este doar mătasea broaştei şi câteva cochilii de scoici ciobite!

Astfel de iniţiative, de prezentare a realităţii, merită încurajate şi dezvoltate, spre o mai bună realistă informare. Sunt persoane care merg, văd, au un punct de vedere, dar le este oarecum frică să se exprime! Astfel de site-uri pot constitui şi modalităţi de dezvoltare personală, de înlăturare a fricii de exprimare! Astfel de persoane, considerate timide sau “cu limba legată” :) pot face un efort pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile personale!

Suntem manipulaţi prin toată mass-media! Haideţi să folosim acest nou instrument al libertăţii: Internetul, pentru a-l face cu adevărat util!

07.29.08

Ambalaj şi conţinut

Posted in Satiră şi umor at 5:20 am by rast

Se există cineva, în zona .ro, specialist în ale îmbrăcămintei umane. Scrie articole, zice că ar fi de dezvoltare personală, destul de interesante. Într-un fel poate, chiar: realiste. Articolele surprin o tendinţă actuală, de a da importanţă aspectului exterior, pornind de la componente fizice, cu care ne-a înzestrat natura (inclusiv codul genetic) sau ne-au pricopsit medicii plasticieni, după fel de fel de operaţii estetice, pe diferite componente lăsate de natură, în organismul nostru fizic. Sfaturi de operaţie estetică am primit şi eu: zic ăia să-mi scurtez olfactivu’, că intră în contradicţie cu mărimea celorlalte organe moştenite şi îndelung întreţinute de mine prin haleală zilnică şi grijă necontenită de a nu mă lovi de obiectele din jur.

Refuzul meu a fost total. Atâta timp cât lungimea olfactivului, îşi vede de lungul nasului :) , şi nu depăşeşte o lungime care să împiedice buna recepţionare a stimulilor externi ai altor simţuri (cel mai predispus fiind simţul vizual), las natura să-şi spună cuvântul… să-şi facă de cap cu organele mele de simţ.

Acel strămoşesc “nu haina face pe om!” este aproape uitat în contemporaneitate. Nu te îmbraci la modă, cu tricouri sau flanele cu etichetă de firmă recunoscută… ţi se dă flit şi eşti catalogat ca fiind o persoană care nu merită atenţia. Multe persoane agreează discuţiile şi prieteniile cu oameni înţoliţi la patru ace. Ele apreciază ambalajul şi trăiesc cu speranţa (cine ar fi emis ideea) că şi conţinutul este aşişderea de agreabil. Şi apoi îi apucă disperarea/depresia, când descoperă că sub faţada finisată şi în pasteluri ample colorată, se ascunde un caracter de doi lei.

Pe afară-i vopsit gardu’, înăuntru leopardu’! De ce se plâng oamenii!!! Ambalaj au căutat, ambalaj au găsit, cu ambalajul vor rămâne (dacă vor… dacă nu, îl pot schimba). Nu vreau să fac reclamă celor ne-proporţionaţi de mama natură sau celor neglijenţi cu aspectul exterior, vreau să atrag atenţia celor ce îşi fac iluzii că interiorul este similar exteriorului. Un exemplu standar ar fi exclamaţia unei persoane care, atunci când a auzit că X este bătută de soţul ei, a spus!

- Cum s-o bată, că-i aşa de frumos!

BEST! Ce oamenii frumoşi au şi psihic non-agresiv? Iar agresivitatea, bătaia ruptă din rai, este apanajul oamenilor consideraţi urâţi? Astea-s vorbe din popor, rămase probabil moştenire de familie, din concepte şi discuţii alandala. Medicina, sau alte ştiinţe despre om şi psihicul uman, nu au emis astfel de idei, nici măcar statistici comparate!

De ce oamenii care “s-au fript” odată sau de două ori, nu se învaţă minte? Tot după ambalaje se uită! Dar nu numai atât, îşi promovează ideea şi la cunoscuţi sau progenituri.

Acesta ar fi un aspect care ar fi bine de rezolvat în schimbările de mentalităţi care se anunţă! Nu prea sunt semne de aducere “cu capul pe umeri“. Oamenii, în continuare, văd doar ambalajul! Nu au puterea de penetrare a superficialităţii! Le scapă esenţa!

Oamenii nu mai sunt apreciaţi pentru “ceea ce sunt“, sunt apreciaţi după textilele, fardurile sau parfumurile ce le aruncă pe ei dis de dimineaţă. Oamenii nu mai sunt apreciaţi pentru ceea ce ştiu! Dacă nu-s înţoliţi la patru ace şi cu frizura grizonată, nici măcar nu sunt ascultaţi… sunt catalogaţi “out of range” şi trataţi la capitolul etcetera!

Dacă un înţolit, grizonat, proaspăt tuns şi cu etichete pe hăinuţe, are un comportament de maidanez, dând vaşnice dovezi că din cei 7 ani de-acasă îi lipsesc vreo 6… i se iartă multe, i se trec cu vederea tot felul de mujicii comportamentale şi nerespectare a celor din jur.

Culmea este că cei mai înţoliţi sunt şi cei mai goi de conţinut. Este un lucru explicabil! Ei sunt oarecum conştienţi de incapacitatea lor şi încearcă să suplinească conţinutul.

Oamenii cu o oarecare valoare interioară şi care încearcă să-şi crească în mod continuu această valoare nu mai au tump pentru ambalaj!

Perioada sclavagistă

Posted in Satiră şi umor at 1:08 am by rast

Ascult pe geam cum oamenii devin din ce în ce mai mult sclavii animalelor de companie pe care le adoptă. Vară fiind, nu închid geamurile decât când plouă şi bate tare vântul, astfel încât să nu intre apă direct în casă. Astfel că, zi de zi şi noapte de noapte aud ştirile de la postul radio-şanţ radio-betoane din cartier. Da! “Pe vremea mea”, se spunea radio-şanţ, oamenii se adunau pe marginea unui şanţ sau altă ridicătură de pământ (care, când ploua, devenea un mic şanţ de scurgere a apelor excedentare), pentru a dezbate noile întâmplări ale cartierului. M-am ferit de termenul bârfă, le zic ştiri noi de radio-beton. Da! Acum nu prea mai sunt ridicături de pământ, oamenii au turnat betoane, chipurile să fie curat, nu glod sau pietre. Acum este praf sau ciment, din crăpăturile betoanelor turnate.

Se critică perioada sclavagistă, în care unii oameni, mai înstăriţi şi din familii sus-puse, aveau sclavi ce îi foloseau la diferite munci. Sclavagismul a fost eradicat de multe legi guvernamentale, date de diferite state de drept, înfiinţate de-a lungul timpului. A urmat o perioadă de capitalism/socialism/comunism. Observ o întoarcere la sclavagism! Dar de data asta, stăpânii nu sunt oameni, ci animăluţe domestice, ridicate în rang şi denumite animale de casă sau pe alocuri: comunitare. Anumite persoane bipede, cu pretenţie de homo sapiens, îşi adoptă astfel de stăpâni, pe care uneori îi botează cu nume relevant, destul de strident. La mine în cartier, două astfel de nume au făcut carieră: Rita şi Seba!

Are Seba chef să se pi– probleme fiziologice, noaptea pe la trei, iese stăpânul sclavul biped cu el la plimbare prin boscheţi. În unele cazuri plimbarea adusăde necesităţile fiziologice ale animăluţului este bună, combate sedentarismul. Mi-au spus mai multe persoane… vai ce bine e! De când mi-am luat câine/stăpân îl scot dimineaţa şi seara la plimbare, motiv pentru care mai ies şi eu din casă, mai uit de servici, tramvai, troleu!

Problema este alta! Unii oameni se sclavizează, adoptând un anumăluţ de casă datorită ne-comunicării cu familia! Două surori, trecute de 60 de ani, care împart acelaşi apartament de 2 camere, vecine cu o cunoştinţă, se ceartă între ele în aşa hal încât, câte una iese plângând pe uşă, coboară în faţa scării şi vorbeşte cu câinii bagabonzi, adunaţi în jurul ei de mirosul de ciozvârte îmbietoare.

Oamenii, în loc să depună eforturi pentru a comunica cu alţi semeni de-i lor, tot cu pretenţie de homo-sapiens, preferă sclavizarea, devenind vorbitori cu animăluţele! Dar ce? asta e comunicare? este doar o rostire de cuvinte într-un singur sens, de la om la animal! Patrupedul nu dă semne de chef de vorbă, haleşte ciozvârta, dacă nu-i prea veche sau prea prăjită, şi se duce în treaba lui! Sclavul rămâne mângâiat de propria conştiinţă c-a făcut o faptă bună! Cine a spus că a da mâncare preparată cu foc (fiartă sau prăjită) animalelor, este o faptă bună?

De multe ori, animăluţele refuză cărniţa de pasăre, fiartă – oferită de sclavul uman, preferă să rămână flămând, în speranţa că va păcăli o vietate, tot fiică a mamei nature, spre a-i fi hrană. Mai sunt şi animăluţe, care în lipsă de altceva, preferă hrana ne-naturală oferită
de sclavii bipezi!

Am auzit înjurături la adresa unor animăluţe. Sunt în cartier nişte juniori miorlăitori (adică: mâţe) aflate în primul an de stagiu’ în viaţa de stăpâni Terrani, un nene le dădea haleală. S-au apropiat îmblănitele, au mirosit cozvârtele şi le-au tratat cu stimabila coadă, întorcânduse cu stomăcelele lor goale la fugărit şi prins de găze!

- Proastelor! Eu vă dau cărniţă bună de pasăre, şi voi mâncaţi muşte!

Şefu’, vârsta lor fragedă e de vină! Nu au cei şapte ani de-acasă! Mămica lor nu a apucat să le educe cu perceptele medicale… proteine din cărniţă de pasare. Ele ascultă de un instinct primar şi papă muşte! Ne-educatele!

07.28.08

Stil de viaţă

Posted in SF at 3:28 am by rast

A trăit în fel de fel de moduri, având fel de fel de concepţii şi aşteptări de la viaţă. Dar mai ales la aşteptări, ţeluri, dorinţe, motivaţii se gândeşte în ultima perioadă. Îşi aduce aminte deseori de cuvântul “deziluzii”. Vede, din ce în ce mai des, persoane deziluzionate de diferite evenimente ale vieţii. Încearcă să ocolească procesul. Pentru a nu avea deziluzii, nu trebuie să-ţi faci, iniţial, iluzii.

Dar nu numai atât, cel mai important lucru, este ideea de siguranţă a vieţii viitoare. Este un lucru unanim apreciat, în civilizaţia modernă, de a opta pentru un grad de siguranţă al zilei de mâine. Puţini sunt cei care abandonează siguranţa unei vieţi chiar fără mari perspective, pentru a se înhăma la jugul unei vieţi aproape aventuroase, doar cu o încredere aproape iluzorie, în forţe pozitive ale universului, care încă nu şi-au dovedit existentă prezenţa.

Simte că asta este soluţia optimă a zilelor ce vor urma. Zile de mari transformări ale vieţii, pe toate nivelele sale! A avut o perioadă în care a încercat să-şi facă nişte “porţi de ieşire”! Nu a reuşit! O mână nevăzută, parcă, îi tăia orice încercare. Nu a abandonat lupta. Va continua să încerce să-şi facă un viitor de care să fie sigur, dar nu va mai lupta cu îndârjire, va considera lupta ca o “stare de fapt”, ca o stare normală de lucruri de la care nu trebuie să ai mari aşteptări.

Această nouă abordare a vieţii cotidiene, nu este negativistă. Are o latură cu părţi pozitive, de care chiar şi psihologia modernă aminteşte: este foarte “deschis la nou”, foarte atent la evenimentele cotidiene, la oportunităţile ce pot să apară. Dacă şi-ar face din start anumite aşteptări/speranţe ar putea rata cele mai bune oportunităţi, pe criteriul că nu corespund cu aşteptările emise. E mai bine fără aşteptări, unele oportunităţi pot fi chiar generatoare de stări de fapt neimaginabile într-un moment dat. Viitorul poate fi acaparat de situaţii cu totul noi.

Nu! Nu este o întoarcere la un stil de viaţă copilăresc. Copiii au o viaţă fără aşteptări, fără a-şi pune problema unei siguranţe a viitorului, dar ei o fac inconştient, nu au termeni de comparaţie. Viaţa unui om matur care optează pentru a astfel de transformare nu se poate compara, el are întotdeauna termeni de comparaţie cu viaţa trecută. Nu se pune problema unei ştergeri de memorie. Memoria rămâne şi funcţionează chiar mai bine. Nu mai sunt emise în conştient, fel de fel de aşteptări şi speranţe iluzorii.

E un stil de viaţă extrem! Cine nu-şi doreşte o viaţă cu siguranţa zilei de mâine? Nici o fiinţă raţională, poate doar animalele! Da! Animalele cam aşa trăiesc. A-ţi văzut vreo specie de animale care să-şi cultive un minim de necesar de hrană? Nu! Animalele trăiesc brambura, mănâncă ceea ce găsesc. Un dogmatic creştin ar putea face apel la cuvintele lui Iisus care zicea că păsările cerului nu muncesc pentru haleală, că natura le hrăneşte. Nu! Nu este mistic creştin. Adoptă această soluţie după ceea ce simte! Simte, mai mult ca oricând, să stea cu ochi-n patru pentru a prinde “din zbor”, începutul tuturor transformărilor şi pentru a se adapta lor; pentru a găsi oportunităţi.

Şi parcă viaţa “îl ajută”, îi oferă teste. A primit nişte veşti deloc îmbucurătoare despre a situaţie viitoare. Se anuntă transformări, lumea se îngrijorează, pierde siguranţa unei vieţi cotidiene, ăşi face planuri, caută portiţe de ieşire. El e pe dos, încearcă să vadă ce oportunităţi îi pot aduce noile transformări care se anunţă. Or fi numai zvonuri… dacă nu faci foc nu iese fum!

Evoluţie sau involuţie

Posted in Uncategorized at 12:21 am by rast

O căutare pe web/Google după cuvintele “omenirea a inceput stadiul de involutie“, aduce acest blog pe locul I. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez! Oamenii au început să caute astfel de sintagme! Ceva se întâmplă, la nivel global! Nu numai în colţul meu de univers! :) Ideea de involuţie sau de evoluţie m-a preocupat şi pe mine, încă de mult timp.

Personal, am dat de mult verdictul… mi-am exprimat părerea personală: omenirea se află de multă vreme în declin, într-un proces involutiv. Anumite ramuri sociale au cunoscut un adevărat progres, o adevărată evoluţie. Să ne referim la ceea ce facem noi acuma :) , scriem şi citim prin intermediul unui progres tehnologic, ce acum 7-8 ani putea fi considerat un SF. Internetul este şi funcţionează cu mulţi ani înainte, dar progresul tehnologiilor serviciilor Internet, ne permit să realizăm aproape instantanet noi pagini şi comunicate web… chiar fără a avea cunoştinţe specializate de HTML.

Nu numai Internetul, ci toată modalitatea de comunicare a cunoscut o evoluţie: telefonie mobilă, etc. Da! Tehnologic s-a obţinut o adevărată evoluţie, dar oamenii comunică din ce în ce mai prost! Câte blog-uri cu înjurături, cu certuri vehemente!

Comunicare dintre oameni a scăzut considerabil, a cunoscut un proces involutiv, fără doar şi poate. La ce ne-a ajutat evoluţia tehnologiilor? Nu era mai bine înainte? Dar să nu ne gândim şi să regretăm trecutul, să căutăm posibilităţi de redresare!

M-am gândit mult la cauza/cauzele pentru care oamenii nu se mai înţeleg unul cu altul, fiecare vorbeşte pentru el, fiecare crede că el are dreptate şi celălalt/ceilalţi greşeşte. Nu prea mai există toleranţă! Chiar şi acest lucru este un semn de involuţie! O involuţie personală, a fiecărui om în parte! Fiecare judecă problema din punctul lui de vedere, puncul de vedere al multor oameni, este din ce în ce mai îngust!

Îngustarea punctului de vedere, stabilirea unor principii personale, bazate pe teorii superficiale şi definitive, duce la o sub-dezvoltare personală. Oamenii nu mai încearcă să-şi lărgească punctul de vedere, să vadă şi alte faţete ale problemelor, încearcă să-şi impună punctele lor slabe, teoriile superficiale… Astfel de tendinţe duc la o “suferinţă personală”, la dezechilibre psihice… dar oamenii continuă să creadă că ei sunt normali şi gândesc corect, dând vina pe societate că este anapoda. Adevărul este pe undeva, pe la mijloc. Societatea este în declin! Pentru a o înţelege îţi trebuie răbdare şi o lărgire a perspectivelor personale din care priveşti evenimentele cotidiene!

Procesul involutiv al omenirii dăinuie pe Terra de multe sute/mii de ani, în ultima perioadă ne alfăm “în cădere liberă”… am căzut în prăpastie! Poate ar fi interesant de făcut o listă cu toate laturile vieţii aflate în declin permanent! Aş vrea să mai menţionez doar latura ecologică, de mediu ambiant… cu toate componentele sale: aer de respirat, căldură de suportat, măncare digerabilă, etc.

« Previous entries