Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for June, 2008

06.12.08

J2SE, J2EE, J2ME

Posted in Java at 3:10 am by rast

M-am gândit multă vreme dacă să includ şi J2ME în discuţie. Voi spune doar câteva cuvinte: este un pachet “minimal” din J2SE destinat aplicaţiilor de pe dispozitive mobile, deci nu calculatoare şi implicit Internet.

J2SE – Java 2 Standard Edition – conţine clasele Java de bază pentru a dezvolta aplicaţii standalone şi applet-uri. Se pot dezvolta aplicaţii Swing, ce pot rula, accesând diverse resurse (baze de date) situate pe orice server web. Condiţia esenţială fiind ca pe calculatorul client să fie instalată o JVM a unei versiuni superioare cu cea cu care a fost compilată aplicaţia Swing.

J2EE – Java 2 Enterprise Edition – este “o extensie” a J2EE. Pe lângă applet-uri şi aplicaţii standalone se pot dezvolta şi aplicaţii web, aplicaţii care “trimit” vizitatorului (calculatorului client) o pagină .html, generată dinamic de aplicaţia J2EE.

Care ar fi diferenţa dintre cele două tipuri de aplicaţii:

  • applet-uri şi standalone
  • aplicaţii web

Primele, în momentul în care vizitatorul “o accesează”, este integral “transportată” prin Internet, pe calculatorul client, vizitatorul optând pentru funcţionalităţile disponibile.

Celelalte, aplicaţiile web, nu sunt încărcate “din prima” pe calculatorul client, ci sunt accesate în măsura în care vizitatorul este interesat de anumite funcţionalităţi.

Am putea considera, la o primă vedere/analiză, că aplicaţiile web reduc, într-o oarecare măsură, traficul pe Internet. Avantaj nesemnificativ faţă de uzabilitatea şi intuitivitatea unei interfeţe oferite de applet-uri sau aplicaţii standalone.

Aplicaţiile JSP au nevoie şi de un server care să comunice cu clientul. Cel mai popular este Tomcat, comunicând, implicit, pe portul 8080.

Aplicaţiile PHP sunt “gestionate” direct de serverul Apache, pe portul 80. Tomcat este dezvoltat tot de Apache. Chiar… mă macină o curiozitate. De ce JSP-urile nu sunt suportate de serverul web Apacke standard, pe portul 80? Acesta ar putea un dezavantaj JSP, faţă de PHP. Din cauza firewall-urilor. Problema depăşeşte atribuţiile unui programator :) , atacând responsabilităţi de administrator.

Krishnamurti

Posted in Viata at 12:14 am by rast

Semnalez apariţia unui site despre Krishnamurti, un tip care a avut o educaţie foarte… “specială”, dar care a revenit la forma naturală de a fi.

Chiar în pagina de biografie descoperim, după părerea mea, esenţa învăţăturilor lui Krishnamurti, baza transformării spirituale a unei persoane ce doreşte aşa ceva:

“Krishnamurti revine mereu la aceeaşi idee, că trebuie să “murim” pentru a transcende condiţionările noastre, să “murim” în ceea ce priveşte trecutul cunoscut, să ne detaşăm de emoţiile noastre, pentru a deveni total conştienţi de prezentul care este un permanent mister”.

Ideea de mai sus, mă duce cu gândul la ceea ce tocmai am citit în cartea lui Castaneda “Latura activă a infinităţii”, despre ceea ce toltecii numesc: “punctul de ruptură”. Practic, este vorba de o “moarte psihică”.

Poate cuvântul “moarte” nu este tocmai potrivit pentru un astfel de proces, de uitare ignorare a condiţionărilor noastre, create de societatea în care trăim.

Dacă ar fi să-mi scormonesc memoria, îmi aduc aminte de ceea ce am păţit eu în ianuarie 2008. Exceptând problemele de ordin medical, inclusiv anumite efecte fizice, mi-am pierdut anumite condiţionări create în câţiva ani.

Acest lucru se poate observa citind post-urile de pe blog, şi observând atent evoluţia lor. Nu! Nu e nevoie să studiaţi chestiunea :) , e mult de citit. Fac eu o recenzie… care tot pe mine mă ajută.

Chiar după ieşirea din spital, am început o serie de post-uri, mânat de un fel de entuziasm fără suport. Aveam… aşa… o tendinţă de a face ceva pentru comunicarea dintre oameni. Uitasem parcă, de lenea şi nepăsarea majorităţii. Ele nu au fost uitate, ci ignorate în virtutea unui entuziasm ce răbufnea din subconştient.

Mi-au trebuit câteva săptămâni să-mi revin cu “picioarele pe pământ“.

06.11.08

A fi un ciudat.

Posted in SF at 1:24 am by rast

Prima dată când a fost catalogat drept “un ciudat” şi i s-a spus aceasta, a rămas o dată memorabilă. Nu datorită faptului că l-a afectat, în vreun fel, dându-i stări psihice proaste :) , era stăpân pe comportamentul lui, şi-l controla foarte bine şi ştia despre ce este vorba. Cu ceva timp înainte, ghidându-se după un simţ interior, şi-a propus să-şi schimbe comportamentul. Să nu se mai îmbrace şi comporte cum “se cuvine”, aşa cum moderniştii anilor 2000 cred că este normal.

La o vârstă de 35-36 de ani a renunţat la pantalonii călcaţi la dungă şi şi-a upgrade-at garderoba cu pantaloni necălcabili, pe care-i poartă tineretu’. Un coleg de servici l-a catalog “un ciudat”. Ştia treaba asta, dar cineva i-a spus-o în faţă. I-a plăcut ideea, l-a urmărit pe cel ce a emis-o :) şi “l-a prins” odată la chiuveta de la WC, după ce s-a spălat pe mâini, nu a folosit hârtie sau jet de aer cald, să se usuce… ci cuprins de nerabdare s-a şters de turul pantalonilor lui frumos călcaţi şi apretaţi de nevastă-sa.

El nu poartă pantaloni călcaţi, este “un ciudat”, dar nici nu se şterge pe mâini de pantaloni, şoptindu-şi în barbă: ”las’ că spală Xuleandra!”.

Zilele toride de vară, i-au făcut colegii de muncă mai inventivi… să-l catalogheze idiot de-a binelea. Ce face el în aceste zile toride? Merge la baie şi-şi dă cu apă pe faţă şi braţe/antebraţr, fără să se ştergă. Lasă apa să se evapore datorită căldurilor solare. Mulţi spun (dându-şi aere cu un evantai improvizat) că este “un diliu”, dar nu-şi dau seama că acea apă evaporată, îi produce o răcoare de nedescris şi incomparabilă cu orice aere ventilate.

Pe el îl miră lipsa de gândire a oamenilor. Ei se comportă “ca la carte”. Acolo scrie că trebuie să te ventilezi, şi ei aşa fac. Alte soluţii li se par imbecile. Oamenii trăiesc din cărţi!!!

Se poate mai rău?

Posted in Viata at 12:03 am by rast

Nu mai sunt la prima tinereţe. Nu fac comparaţii între vremurile mele şi cele din ziua de azi. Nu-i judec pe tineri după standardele vieţii/tinereţii pe care le-am prins eu. Mă consider un tip destul de adaptat modului actual de viaţă, mi-am schimbat multe concepţii şi atitudini de viaţă. Am devenit mult mai flexibil în a privi şi recepţiona modul de viaţă al altora. Pe mulţi îi înţeleg.

Mă confrun uneori cu cazuri, după părerea mea, ieşite din comun:

- un tip: 23 de ani, anul V la facultatea de Automatică, peste câteva săptămâni are licenţa. Dar… până atunci are vreo 5-6 restanţe + recuperări.

Dintr-o dorinţă fierbinte “de viteză” şi-a cumpărat motocicletă, iar pentru a arăta că “este cineva”, şi-a luat o Honda cu 100 cai putere… câteva mii de euro, bineînţeles împrumutaţi. Carnet n-are, o ţine în garaj…. bine zicea cine zicea: “lucrul potrivit la timpul potrivit!”.

Prietena lui îi… “dă papucii”, reproşându-i că nu mai este ca la început: “fără flori, fără pizza în baruri selecte în week-end”.

Într-o vreme se plângea că-l dor plămânii, de 2-3 săptâmâni că-l doare capul. A fost la un control medical (ORL), are sinuzită. Medicul i-a dat o reţetă şi recomandarea de a sta acasă, în pat, fără curent şi aer rece. Nu stă acasă, vine la servici… trebuie să-şi scrie proiectul de licenţă iar acasă nu are calculator.

Aşa “rupt” de boală vrea să meargă în delegaţie… motivul: i-a 30 RON diurnă, mănâncă biscuiţi şi ciuguleşte câte ceva de la colegi, face economie, face rost de bani să-şi plătească datoriile. Acu’ vreun an cumpăra CD-uri originale cu muzică: avea staţie cu boxe… de firmă. Şi-a vândut staţia, boxele, acu’ vrea să vândă nişte fotolii… banca e nemiloasă, îi cere ratele.

Colegii nu au vrut să-l ia în delegaţie:

- Nu te uiţi la tine ce ochi ai? Că eşti rupt de boală, că vorbeşti răguşit. Unde vrei să mergi noaptea pe drumuri? Stai acasă şi te vindecă!

Încerc să mă pun în locul lui! Aş avea o dilemă :( ( pistol sau funie!!!

06.10.08

Google – JavaScript framework

Posted in JavaScript at 4:42 am by rast

Google a anunţat că va hosta cele mai populare framework-uri de JavaScript, pentru a sprijini site-urile ce le folosesc şi a decongestiona traficul web. Este o idee cu o funcţionalitate foarte importantă şi de viitor.

Nu mă abţin să nu-mi dau cu părerea despre utilitatea acestei iniţiative. De exemplu: eu, cu un site web, cu un hosting cu plată, limitat la un anumit trafic lunar, fiecare vizitator ce accesează pagina face download (trafic) la framework-ul (librăria) respectivă, care are o dimensiune destul de mare. Aşa că îl pun pe programator :) să-şi acceseze librăriile JavaScript ce le foloseşte de pe site-ul Google.

Nu intru în amănunte… teoretice, acest serviciu trebuie testat. Punctul de plecare al folosirii este la:

code.google.com

Deocamdată fiind disponibile: dojo, jQuery, MooTools, prototype, script_aculo_us, nu şi extJS.

 

Se rezolvă astfel, o problemă personală, a celor ce deţin un site. Se reduc nişte cheltuieli. Dar nu se rezolvă o problemă a Internet-ului. Ar fi interesant să se download-eze librăria de pe fiecare proxy în parte. Ar fi interesantă o facilitate a fiecărui proxy, de a menţine în “baza de date” (cache) librăriile cele mai importante. Astfel, s-ar reduce mult trafic pe toată reţeaua Internet, librăriile fiind luate “mult mai de aproape”, de pe serverul proxy. decât de pe serverele Google.

06.09.08

Trefic vizitatori pe site

Posted in PHP at 11:08 pm by rast

Pe blog am pus cele două contorizări de trafic, de la trafic.ro şi de la countomat.com. Acum, statisticile oferite de cele două servicii gratuite :) , sunt asemănătoare… dar nu identice. Apar unele diferenţe, aproape nesemnificative, cu aproximare: sub 5%.

Pentru mine, ca utilizator al acestor servicii, care urmăresc traficul pe site şi trag anumite concluzii, nu ar fi o problemă, aceste diferenţe. Dar, ca programator, îmi pun problema: de ce apar astfel de diferenţe? Odată ce un vizitator accesează pagina, el ar trebui contorizat de ambele servicii.

Un posibil motiv ar fi aglomerarea şi puterea acelui site ce oferă serviciul de contorizare. Dacă doi vizitatori, accesează aproape simultan o pagină dim site, datorită vitezei scăzute a procesării informaţiilor, unul dintre servicii nu va contoriza/înregistra al doilea vizitator.

De multă vreme intenţionam să realizez un astfel de serviciu. Pe lângă planurile puţine ce le am prin minte :) , a mai apărut unul, dând din coate. Azi de dimineaţă am avut o surpriză de la countomat.com, care la secţiunea: “Visitor Locations” arată, pentru data de 09.06.2008, doi vizitatori din Bosanci. Această comună, trezeşte în mine oarece amintiri :) , străbunica mea a locuit aici, unde şi eu am stat “fracţiuni” din copilăria mea, de până la 7 ani.

Această facilitate de localizare a vizitatorilor, este o posibilitate mai recentă a serviciilor web. Este, pentru mine, o provocare profesională, de a găsi şi implementa, această facilitate.

06.07.08

Castaneda – vrăjitorii tolteci

Posted in Citate Castaneda at 12:37 pm by rast

- A fi vrăjitor, continuă don Juan, nu înseamnă să faci vrăjitorii sau să influenţezi oamenii sau să fii posedat de demoni. A fi vrăjitor înseamnă să ajungi la un nivel de conştientizare care face ca lucruri de neconceput să devină disponibile. Termenul de „vrăjitorie” nu este bun pentru a exprima ce fac vrăjitorii, dar nici termenul de „şamanism”. Acţiunile vrăjitorilor se ocupă exclusiv de domeniul abstractului, al impersonalului. Ei se luptă să atingă un scop care nu are nimic în comun cu scopurile şi căutările omului obişnuit. Aspiraţia vrăjitorilor este aceea de a atinge infinitatea şi de a fi conştienţi de acest lucru.
Don Juan continuă spunînd că sarcina vrăjitorilor era de a înfrunta infinitatea şi că încercau acest lucru zilnic aşa cum pescarul plonjează în mare. Era o sarcină atît de copleşitoare, îneît trebuie ca vrăjitorii sâ-şi spună numele înainte de a se aventura în această confruntare. îmi aminti că în Nogales el îşi spusese numele înainte de a intra în contact cu mine. în acest mod, el îşi stabilise identitatea în faţa infinitului.


Citatul de mai sus, din “Latura activă a infinităţii” este un pasaj în care don Juan descrie adevăratele intenţii şi practici ale adepţilor învăţăturilor toltece. Nu i-am numit vrăjitori. Nu este de mirare că scrierile lui Castaneda au fost greşit interpretate de unii cititori (superficiali) crezând că toltecii sunt doar nişte magicieni şi/sau vindecători/vraci. Chiar localnicii mexicani, contemporani cu don Juan, credeau acest lucru.”Acţiunile vrăjitorilor se ocupă exclusiv de domeniul abstractului, al impersonalului”…. adică ei nu vor să construiască case, drumuri, poduri, avioane, telescoape, maşini, etc., lucruri care creează confort fizic oricărui om. Ei se ocupă cu psihicul, cu abstractul, cu activitatea mintală.

“Ei se luptă să atingă un scop care nu are nimic în comun cu scopurile şi căutările omului obişnuit”… toltecii luptă pentru atingerea naturalului din ei. Oamenii obişnuiţi luptă pentru confort şi plăceri.

“Aspiraţia vrăjitorilor este aceea de a atinge infinitatea şi de a fi conştienţi de acest lucru”… acelaşi lucru l-a reuşit şi Eckhart Tolle prin “puterea prezentului”, a “atins” infinitatea prin “tăcerea interioară”.

Castaneda – vocea interioară râde

Posted in Citate Castaneda at 11:20 am by rast

- Dacă aş fi în locul tău, a comentat el, mi-aş asculta vocea interioară. Ce diferenţă ar fi dacă ai fi ca Jorge Campos – un escroc! Era un escroc de doi bani. Tu eşti mai sofisticat. Aceasta este puterea rememorării. De aceea o folosesc vrăjitorii. Te pune în legătură cu ceva ce nici nu bănuiai că există în tine.
Am vrut să plec brusc. Don Juan ştia exact ce simţeam.
- Nu asculta vocea superficială din tine, cea care te face mînios, îmi spuse el poruncitor. Ascultâ-ţi vocea din adîncul sufletului, cea care te va călăuzi de acum înainte, vocea care acum rîde. Ascult-o! Şi rîzi o dată cu ea. Rîzi! Rîzi!


De această dată, Castaneda sau traducătorul, foloseşte, în cartea “Latura activă a infinităţii”, expresia vocea interioară.”Aceasta este puterea rememorării”… rememorarea este un procedeu folosit de tolteci ca tehnică de cunoaştere interioară. Folosind această tehnică, nu numai că descoperi în tine anulite laturi ale personalităţii tale de care nici nu aveai habar că există, dar duce şi la o înţelegere mult mai profundă a evenimentelor din viaţă şi a cauzalităţii acestora. Prin rememorare, dar nu o simplă re-evocare a unor amintiri trecute, începi să deslăşeşti determinismul vieţii, să-ţi dai seama că viaţa nu este un şir de întâmplări necondiţionate, de evenimente fără legătură între ele. Începi să vezi logica infinităţii, o logică cu mult superioară celei învăţate prin educaţie şi antrenament raţional. 

“Te pune în legătură cu ceva ce nici nu bănuiai că există în tine”… este vorba despren ceea ce psihologia modernă numeşte inteligenţă emoţională. Ce păcat că psihologia modernă, implicit psihologii actuali nu citesc cărţi de… mistică străveche. Ar vedea clar, că ştiinţele medicale moderne, redescoperă roata a X-a oară. Re-amintesc, cu acest prilej, de cartea Taofizica, în care autorul ei, Fritjof Capra, face o paralelă între cele mai recente descoperiri din fizica actuală şi ideile promovate de vechea înţelepciune TAO. Pe când o carte despre EQ toltec???

“Ascultâ-ţi vocea din adîncul sufletului, cea care te va călăuzi de acum înainte, vocea care acum rîde”… această… voce, vine din adâncul sufletului, este o şoaptă. Nu insistă, ne avertizează doar. Este cea mai bună călăuză în viaţă. Psihologii americani au dovedit aceasta prin cercetările lor statistice despre succesul celor cu IQ ridicat din liceu sau anii de studii (Daniel Goleman).

“Ascult-o! Şi rîzi o dată cu ea. Rîzi! Rîzi!”… vocea interioară, acel simţ interior, RÂDE. Da! este vesel, manifestă o bucurie fără obiect. Pur şi simplu se bucură. Odată ajuns la el, conştientul este “asaltat” de această bucurie şi nu mai pune preţ pe tristeţile trecătoare ale vieţii.

06.06.08

Bărbaţi şi femei

Posted in Viata at 4:25 am by rast

Ca o continuare a post-ului “bărbaţii şi porcii” o să încerc să expun părerea mea despre o relaţie bărbat-femeie sau, mai exact, despre momentul “prăbuşirii”, acelei relaţii.

De exemplu, cazul recent la care mă refeream, colegul de 23 de ani. Nu poţi da vina pe ea. Din povestirile lui, el cade precum Hopa-Mitică, totdeauna în picioare. Dacă ai asculta povestirile ei, ea ar avea dreptate să “rupă” relaţia. Din experienţa mea personală, adevărul este pe undeva pe la mijloc.

Am trecut şi eu prin “prăbuşiri” de relaţii. Mă întrebau cunoscuţii: “cine a fost de vină?”. Răspundeam: “fifty-fifty”. Dacă vrei să fii subiectiv şi să impresionezi, chiar fără să spui minciuni, omiţi să expui şi argumentele celuilalt. Am încercat să mă pun şi în pielea celuilalt, să judec relaţia din punctul lui de vedere… avea dreptate.

Io-s “slăbuţ” la capitolul dorinţe şi ambiţii personale de multă vreme, de prin 1992. Fosta soţie (căsătoria a fost prin 1996) mi-a reproşat deseori că nu am o părere… “convingătoare”. Mă întreba deseori: “ce fac mâine de mâncare: X, Y sau Z”. Eu răspundeam: “Ce vrei tu!”…. dacă-mi era indiferent…. M-am pus în locul ei… îi dau dreptate, e stânjenitoare atitutinea mea, de a nu da un răspus precis. Să mă fi bătut cu paru’ şi tot nu aveam o preferinţă. Ar fi trebuit să mint! şi să spun: “T” :) . Cine e vinovat la faza asta?

Eu dau vina pe frigider :( , dacă era gol, scos din priză şi doar pe balcon o ladă cu cartofi, chestia era simplă: “vrei nu vrei mâncăm cartofi”. Dacă nici ulei nu era, chestia devenea penibil de simplă… cartofii prăjiţi erau eliminaţi :) rămânând doar o opţiune: cartofi fierţi.

E greu să ai o părere obiectivă, fiind în afara relaţiei, doar din povestiri. Chiar cânt relaţia te priveşte pe tine, personal, şi tot eşti subiectiv. De multe ori singura motivaţie a despărţirii este un simplist “nu mai merge!”, fără cauze concrete.

Să luăm un exemplu: două roţi dinţate dintr-un angrenaj. Ele funcţionează bine împreună, au aceleaşi caracteristici…. dar, să presupunem, că una se uzează mai repede şi nu mai angrenează cu cealaltă. Este o greşeală să le menţii împreună. Se chinuie una pe cealaltă. Nu e mai logic să le desparţi şi să găseşti fiecăreia o roată potrivită?

Sfaturi, sfaturi

Posted in Viata at 1:20 am by rast

O ”boală” a societăţii, destul de pregnantă în zilele noastre, este tendinţa multora de a da sfaturi, uneori chiar nesolicitate. Te întâlneşti cu X, la inevitabila întrebare: “ce mai faci?”, te simţi oarecum jenat de un simplu “bine PUNCT” şi îi spui, în mare, ce preocupări mai ai. Apar inevitabilele sfaturi. Chiar dacă activităţile pe care i le expui sunt “acompaniate” de rezultate pozitive, pe care le şi expui, sfaturile tot nu vor lipsi. Oamenii parcă se simt datori să-şi expună părerea şi ideile personale.

O constatare simplă: “dacă la o mie de sfaturi ar fi şi un ajutor, lumea ar fi plină de fericiţi”, ne duce cu gândul la ideea că este muuult mai uşor să vorbeşti decât să faci ceva. Sfaturile rareori ajută la ceva. Sfaturile sunt bune atunci când sunt elaborate de cineva care cunoaşte bine problema, nu de cei care vor să arate că sunt bine-voitori şi vor să-şi dea cu părerea.

Şi… culmea sfătuitorilor: tocmai cei care dau sfaturi, la tot pasul, sunt cei care se plâng că nu ştiu ce decizie să ia, atunci când este vorba de propria lor persoană. Păi! dacă eşti aşa mare sfetnic, de ce nu te sfătuieşti pe tine însuţi?

Dacă vrei să abordezi un subiect de discuţie despre anumite idei, problematici de viaţă, dar le spui pe un ton ne-personal, filozofic; rar vei găsi oameni cu care să discuţi. Dar dacă o faci cu un ton personal, ca şi cum ai avea tu însuţi o problemă de rezolvat, se vor găsi mulţi să vină cu sfaturi.

Next entries » · « Previous entries