Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for May, 2008

05.31.08

Castaneda – puterea tăcerii

Posted in Succesul, Viata at 4:57 am by rast

Puterea tăcerii face ca judecata să fie suspendată, iar informaţia senzorială care emană din univers înceteazî să mai fie interpretată de simţuri. Este momentul în care cunoaşterea încetează să mai fie forţa care prin repetiţie decide natura lumii. Tăcerea interioară se acumulează interior sub forma unui miez, aspect specific cău­tarilor tehnice ale samanilor lui Castaneda. Prin procesul de ruptură lumea este des­tructurată, iar apoi restructurată după bunul plac al vrajitorilor.


“Puterea tăcerii” – una dintre cărţile lui Castaneda pe care nu am reuşit să le găsesc deci, nici nu am citit-o (dar îmi place titlul). Am apelat, în ultimă instanţă, la “practica zgârcitului”, să o găsesc în format electronic, pe vreun site. M-am ajutat de “prietenul nostru comun”: Google. Am găsit astfel, un articol foarte interesant, aici, care mi-a plăcut prin abundenţa detaliilor explicative şi părerile ne-părtinitoare.”Puterea tăcerii face ca judecata să fie suspendată”… am început să recitesc/re-răsfoiesc cartea “Latura activă a infinităţii”. P’asta o am în ambele formate :) şi tipărită şi electronic. “Latura activă a infinităţii”, sintagmă concepută de Castaneda, desemnează ceea ce unii modernişti numesc “câmp moric”. Este “acel ceva” de unde ne vine “vocea interioară”, este sursă de inspiraţie pentru unii.

05.29.08

WebDesign – tendinţa către frumos

Posted in Succesul, Viata at 10:49 pm by rast

Nu am nimic împotrivă pentru “tendinţa către frumos”. Din toate timpurile oamenii au încercat să-şi înfrumuseţeze viaţa aşa cum au crezut de cuviinţă. Au luat naştere diferite curente de design, cu diverşi adepţi.

În primul rând, nu trebuie să uităm validitatea cuvintelor: “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie“. Frumuseţea, având deci, un grad mare de personalizare, fiecare consideră frumos, ceea ce îi place lui.

Mă intrigă tendinţa actuală de a prioritiza frumuseţea, altor trăsături. De exemplu:

  • cumpărarea unei maşini: criteriul de bază nu mai este consumul la suta de Km, puterea motorului, manevrabilitatea, etc., ci frumuseţea
  • fructele: s-au făcut diverse îmbunătăţire genetice pentru a avea fructe frumoase, dar aproape fără gust…
  • mobilier casnic: lumea cumpără diverse piese de mobilier având ca principal criteriu frumuseţea, nu temeinicia, durabilitatea, acelei piese.

Sunt prea multe exemple. Vreau să mă opresc asupra paginilor web. Au apărut tehnologii noi, de ultimă oră, care să ofere frumuseţe paginilor web. Web designul, întrece ca cerinţă, web programarea.

Tendinţa pentru frumos s-a manifestat se manifestă şi în crearea paginilor web. Este o modă! A avea site web este o modă! Această modă începe să fie înlocuită de o necesitate/oportunitate. Un site web, devine din ce în ce mai necesar, ca o modalitate de comunicare. Comunici serviciile ce vrei să le promovezi. Vrei ca lumea să te citească, să afle ceea ce ştii să faci, etc.

Din celălalt punct de vedere, al unui utilizator care are nevoie de un serviciu: viaţa, devenind pe zi ce trece, mai trepidantă şi în veşnică criză de timp – găsirea necesităţilor cu efort minim, în interval de timp minim, este o cerinţă în creştere continuă.

Se constată, din aceste motive, o mare grabă şi o atenţie scăzută a interesului pentru design, a surferilor pe web. Un articol din BBC News Online relevă cele spuse mai sus.

Întotdeauna vor exista şi persoane care vor “să frece menta” şi să vadă ce mai este nou pe web. Ele vor acorda importanţă design-ului, frumuseţii, etc., dar aceşti vizitatori nu prezintă mare interes. Ei nu caută să apeleze la servicii, nu au o necesitate de acoperit… pur şi simplu “navighează”. Îţi aduc şi ei un plus de trafic, dar nu te ochesc ca potenţial colaborator.

05.28.08

Eclesiastul – totul este deşertăciune

Posted in Dezvoltare personală, Viata at 2:09 pm by rast

Unul dintre… capitolele Bibliei, “Eclesiastul“, l-am putea defini ca fiind un strămoş al dezvoltării personale naturale pe care, în ziua de azi, şi Eckhart Tolle, încearcă să o promoveze, încercând (probabil zadarnic) la rândul său chiar şi Osho. I-am amintit doar pe cei doi, ca fiind cei mai apropiaţi zilelor noastre, reuşind să-şi promoveze ideile şi concepţiile prin mijloace mass-media cu performanţe ridicate.

Dintre anticii vremii care s-au “aplecat” mai din tinereţe spre cugetări interioare profunde despre viaţă şi satisfacţia de a trăi, l-am menţionat (în capul listei chiar) pe Eclesiastul, ca fiind un reprezentant al cărţii de căpătâi, al oricărui creştin.

Cel mai celebru antic, pornit pe calea “regăsirii de sine”, rămâne tutoşi Buddha, învăţătura sa creeând chiar o religie cu mulţi adepţi.

Chiar singur m-aş putea învinui că am făcut mai sus “un ghiveci” de învăţături/învăţători celebre. Toşi cei menţionaţi mai sus, au fost nişte “înaintaşi” care au încercat să lase în urma lor experienţa unei vieţi trăite pe propriile picioare, fără a se lăsa conduşi de concepţiile şi sistemul de valori în care credeau contemporanii lor.

Din păcate, munca lor, în încercarea de a-i trezi şi pe alţii, a rămas fără rezultate remarcabile. Nu mă refer la o schimbare de valori ai întregii societăţi, ci măcar a unui grup restrâns de persoane. Învăţăturile celor decedaţi au lăsat în urmă un număr de discipoli care, mânaţi de interese personale, au avut abateri foarte mari de la ideile originale promovare de iniţiatorul căii respective.

Au fost şi oameni care nu au avut preocupări “de-ale sufletului”, la vârste tinere. Au urmat ideile promovate de societate, de a fi respectaţi şi apreciaţi de semeni, pentru realizările lor exterioare. Au ajuns la bătrâneţe în stări interioare foarte disconfortante. Unii dintre ei, fiind oameni de litere, şi mânaţi de un impuls interior al propriei lor conştiinţe, sau de dorinţa de lăsa urmaşilor o învăţătură profund umană, au scris despre stările psihice interioare, datorate unor concluzii despre viaţa lor în ansamblu, ajungând la unele regrete de “viaţă trăită în van”.

Eugen Ionescu, în celebrul său “testament“, defineşte această stare interioară ca un vid existenţial. Octavian Paler, surprins de tristeţea afişată pe fizionomia Învingătorului sculptat de Michelangelo, îşi pune întrebări despre ideea de reuşită în viaţă.

Este deşertăciune să agoniseşti valori materiale: case, bani, maşină, etc. Nu le iei cu tine, rămân urmaşilor care, probabil, le vor prăpădi sau cine ştie ce se poate întâmpla cu ele. E bine “să aduni” în viaţă înţelepciune, valori interioare, care să-ţi confere un echilibru până la adânci bătrâneţi

Nu! Nu vreau să spun că valorile interioare le-ai lua cu tine, într-o posibilă “viaţă de apoi”. Discuţia despre o posibilă “viaţă după moarte”, în Rai, Iad sau Nirvana, pe mine, personal, nu mă interesează. Urmez îndemnul strămoşesc “morţii cu morţii şi viii cu viii!”. Sunt viu, mă preocup de viaţă… şi de echilibrul ei.

05.27.08

Swing şi modelele

Posted in Java at 1:10 am by rast

Cele mai multe componente Swing au modele. De exemplu, un buton (JButton) are un model (un obiect ButtonModel) care stochează starea butonului – care este mnemonica lui de tastatură, dacă este activat (enabled), selectat sau apăsat, şi aşa mai departe. Unele componente au mai multe modele. De exemplu, o listă (JList) utilizează un ListModel pentru a reţine lista conţinutului şi un ListSelectionModel pentru a urmări lista selecţiilor curente.

Deseori, nu este nevoie să cunoşti nimic despre modelele pe care le utilizează o componentă. Spre exemplu, programele care utilizează butoane, fac apel direct la obiecte de tip JButton fără a face apel şi la obiecte ButtonModel.

Atunci, se pune întrebarea: de ce există modelele? Motivul principal este că ele oferă o mai mare flexibilitate în a stabili ce date sunt stocate şi/sau regăsite (returnate). De exemplu, dacă se proiectează o aplicaţie de spreadsheed (calcul tabelar) care să afişeze datele într-un tabel “slab populat”, se poate crea propriul model de tabel care să fie optimizat pentru o astfel de utilizare.

Modelele au şi alte beneficii/utilizări. Datele nu sunt copiate între un program de structuri de date şi cele ale componentelor Swing. De asemenea, modelele propagă automat modificările făcute în toate “listele de ascultare” (listeners) interesate, făcând-ul uşor pentru mediul GUI să rămână sincronizat cu datele manipulate. De exemplu, pentru a adăuga elemente într-o listă se poate apela la o metodă a modelului listei. Când se schimbă modelul datelor, modelul propagă evenimentele la JList, precum şi la alte “liste de ascultare” înregistrate, şi GUI este actualizat în consecinţă.

Deşi arhitectura modelelor Swing este uneori menţionată ca o implementare MVC (Model-View-Controller), nu este aşa. Componentele Swing sunt, în general implementate, astfel încât vederea şi controller-ul sunt indivizibile, implementate de un singur obiect UI furnizat de aspectul “look and feel”. Arhitectura modelului Swing poate fi, mai exact descrisă, ca o arhitectură cu modele separate. Pentru mai multe date despre modelul Swing, aici.

05.26.08

Eckhart Tolle – frica de moarte

Posted in Viata at 10:58 pm by rast

“Frica pare să aibă multe cauze. Frica de pierdere, frica de eşec, frica de a fi rănit etc, dar, în ultimă instanţă, toate fricile reprezintă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals, moartea pândeşte întotdeauna după colţ. în această stare de identificare cu mintea, frica de moarte afectează fiecare aspect al vieţii dvs. De exemplu, chiar şi un lucru aparent obişnuit şi „normal”, ca nevoia instinctivă de a avea dreptate într-o discuţie şi de a-i dovedi celuilalt că greşeşte — apărând în felul acesta poziţia mentală cu care v-aţi identificat — este urmare a fricii de moarte. Atunci când vă identificaţi cu o poziţie mentală şi greşiţi, sentimentul de identitate bazat pe gândire este serios ameninţat cu anihilarea. Aşa că dvs., ca sine fals, nu vă puteţi permite să greşiţi. A greşi înseamnă a muri. Din cauza acestui lucru s-au purtat războaie şi au fost distruse nenumărate relaţii.”

Eckhart Tolle – Puterea prezentului


Frica este un sentiment, o stare psihică, care, pentru o dezvoltare personală de orice formă ar fi ea, are o mare importanţă. Viaţa trăită fără starea de frică, fără îngrijorare de viitor, are “o altă faţă”, este cu totul altfel. Se merită efortul depus, pentru a scăpa de frici, ăn principal de frica de moarte.”Aşa că dvs., ca sine fals, nu vă puteţi permite să greşiţi”… un vechi proverb spune că “a greşi e omeneşte! Dacă greseala se repetă devine semn de prostie!”. S-a uitat această vorbă înţeleaptă, această constatare firească a lucrurilor: de a face greşeli. Cine nu greşeşte? Dar nimeni nu recunoaşte! 

Lumea începe să nu-şi recunoască greşeala nici “în proprii ochi”, atunci când “stă de vorbă cu el însuşi”. Este convins (sau încearcă să se convingă singur) că nu el a greşit… că ceilalţi greşesc, făcând lucrurile altfel de cum le face el.

05.25.08

Nicolae Labiş – maturizare

Posted in Viata at 4:27 am by rast

Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Şi tot ce-i omenesc, născut eu îs
Şi îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi şi cascade vii de râs.

De când mă ştiu copil, iubeam pădurea
Şi mierlele, şi vulturii din nori,
Şi mieii blânzi, şi râşii iuţi şi ageri,
Şi şerpii cei cu solzii lucitori.

Trecură anii… Râşii iuţi răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Şi-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Şerpii frumoşi de mână m-au muşcat.

Nu înţeleg să plâng acele clipe
Când ura încă nu o cunoşteam.
Când nu plângeam chiar de-mi zdreleam genunchiul,
Ci soarelui-părinte-i surâdeam.

Acum în piept port o avere nouă
Lângă iubire – ura ca un scut.
Strugurii-s copţi şi stors-am mustul dulce,
Şi mustul dulce-n vin s-a prefăcut.


Ce părinte ar vrea să-şi înveţe copiii/copilul lucruri negativiste. Majoritatea oamenilor doresc copiilor lor vieţi mai bune decât au dus ei: fără griji sau probleme greu de rezolvat, cu bucurii şi împliniri multiple, cu relaţii inter-umane abundente, stabile şi de bună calitate. Părinţii, în urma unei vieţi cu destule greutăţi, încearcă să ferească copii de aceleaşi bătăi de cap, nu numi în plan fizic, imediat, asigurându-le – poate prin mari sacrificii – condiţii de viaţă cu tot ce îşi doresc şi multiple alte facilităţi.De multe ori, având o grijă excesivă şi pentru stares morală a copilului, nici măcar nu le povestesc greutăţile prein care ei au trecut. Dintr-o “speranţă în mai bine”, nu le povestesc nici de relaţiile inter-umane prezente, deficitare la capitole cum ar fi:

  • respect de sine şi de aproapele tău,
  • comunicare,
  • bune intenţii
  • etc.

Cam aşa am fost crescut şi eu, fără a mi se spune că la un moment dat va trebui să “ies în câmp deschis”, să-mi asigur cu forţe proprii “pâinea cea de toate zilele”, intrând astfel în relaţionare cu fel de fel de interese umane.

În anii de şcoală ni se spuneau doar lucruri frumoase despre noul job, noul loc de muncă, noii colegi, noul şef, etc. Aş putea să mă laud, spunând că am avut norocul să întâlnesc interese meschine, încă din timpul facultăţii. La început aceste conflicte le consideram cazuri izolate şi încercam să trec uşor peste ele, apoi am observat multiplicarea lor ăn diverse condiţii.

Apărea în mintea mea o contradicţie între ceea ceînvăţasem despre oameni şi ceea ce se întâmpla în realitate. Poezia citată, de mai sus, “mi-a adus” multe zile de meditaţie asupra realităţii imediate în care trăim şi m-a făcut să re-consider viaţa şi din alte puncte de vedere, decât cele cu care eram obişnuit.

În plus, mi-a adus o consideraţie specială pentru Nicolae Labiş, înţelegând de ce a fost considerat, de unii critici, un geniu!

05.23.08

Suferinţa din iubire

Posted in SF at 12:10 pm by rast

Avea 20 de ani. Era un tânăr ce avea speranţe în viitor şi în corectitudinea oamenilor, în sinceritatea lor. Prin vară l-a lovit o iubire subită, ne-calculată, fără pretenţii de sentimente majestoase. Iubea şi atât. Iubea fiinţa de lângă el, acea persoană cu care a petrecut zile minunate undeva într-o tabără studenţească prin munţi. După perioada taberei, distanţa trebuia să-i despartă cel puţin două luni, până la începerea noului an şcolar.

Au hotărât să scurteze această perioadă, printr-o ieşire la malul mării, el având un bilet de sejur, printr-o agenţie. Perioada dintre idila de la munte şi cea potenţială de la mare a recut destul de repede: telefonul a făcut ca “ochii care nu se văd să nu se uite”. El a ajuns la mare, dădea telefon să afle cum va ajunge ea, în ce zi şi la ce oră, cu ce tren. Aşteptarea revederii era “lungă ca o zi de post”.

Într-o fatidică zi, la ora telefonului, ea era plecată de acasă şi a răspuns mama, cu un ne-comentabil “las-o în pace. Vezi-ţi de ale tale!”. I-ar fi fost mai uşor de suportat plafonul clădirii dărâmat în capul lui. Îi era atacat cel mai profund sentiment de care era în stare fiinţa lui. De la clădirea telefoanelor până la camera în care era cazat, a mers teleghidat de “pilotul automat”, învăţat deja cu drumul.

Ajuns în “culcuşul” stabil, luând loc confortabil într-un scaun, a început să judece problema la rece. L-a ajutat o sticlă de vodk din care a sorbit vreo 300 grame, gură cu gură, mestecând cele întâmplate. Era o lovitură destul de “sub centură”, pentru el care avea încredere în sinceritatea umană şi comunicarea dintre părinţi şi copii. Credea că toţi părinţii sunt ca ai lui, să-i respecte alegerile din viaţă.

Oricum, şi-a propus ca unul din ţelurile din viaţă să fie stăpânirea de sine, astfel încât să nu mai sufere din iubiri juvenile. A reuşit!

Osho – relaţie bazată pe bani

Posted in Viata at 10:12 am by rast

Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problemă. Însă dacă îi aveţi, problemele îşi fac, cu siguranţă, apariţia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creează banii este faptul că nu ştii niciodată dacă tu eşti cel dorit sau ei. Şi acest lucru este atit de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc. Atunci, cel putin, viata ar fi simpla. Banii, care
ar fi putut reprezenta o mare plăcere, devin însă – în acest caz – o sursă de angoasă. Nu ei sunt însă adevarata sursă, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un păcat să îi ai, nu este nevoie să ai un sentiment de culpabilitate.

Acesta este modul în care mintea îşi creează starea sa de nefericire. Chiar daca cineva te iubeşte, nu îi pune această întrebare delicată: dacă va spune că te iubeşte, vei avea îndoieli, iar dacă va afirma că este atras de banii tăi, îl vei crede. Însă, în acest din urmă caz,
dacă atracţia o reprezintă banii, întreaga relaţie este terminată. Iar în cealaltă situaţie vei continua să porţi în tine bănuiala că este atras de banii tăi, nu de tine. Însă nu e nimic rău: banii sunt ai tăi, la fel cum ale tale sunt şi nasul, ochii sau părul. Iar celălalt te iubeşte în întregime. Banii reprezintă, de asemenea, o parte a ta. Nu îi considera ca pe ceva separat, şi atunci nu va fi nici o problema. Încearcă să trăieşti o viaţă fără complicaţii şi cu cât mai
puţine probleme posibil.


“Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problemă”… he!, he!, he! câte relaţii dezbinate, inclusiv divorţuri, ştiu eu… contrazic cu totul afirmaţia lui Osho. Acest lucru o fi valabil pe teritoriul S.U.A., acum câţiva ani.”nu ştii niciodată dacă tu eşti cel dorit sau ei”… nu acestea sunt singurele motive/cauze pe care se poate intemeia o relaţie. Poate fi o necesitate de a-şi umple singurătatea, din pertea unei persoane, şi care de dragul de a nu fi singur/singură acceptă un partener şi fără bani şi fără să-i placă, doar pentru a avea cu cine privi la emisiunile TV.”Şi acest lucru este atit de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc”… osho a spus aceste idei, probabil într-o anumită conjunctură, referindu-se la anumite persoane, care îi puseseră vreo întrebare în acest sens. Cine ar da o sumă mare de bani, aducătoare de sărăcie, doar pentru a afla dacă este el iubit sau banii lui?”Banii sunt folositori, nu este nici un păcat să îi ai”… aici atinge o idee importantă. Unii credincioşi creştini dogmatici interpretează unele percepte scrise în Biblie că a fi bogat este un păcat, că Dumnezeu “iubeşte” pe cei săraci, pe cei nevoiaşi. Nu starea materială conferă o relaţie adecvată cu “forţele divine”, ci atitudinea de viaţă, respectarea legilor nescrise ale naturii.

“Acesta este modul în care mintea îşi creează starea sa de nefericire”… unele minţi probabil “se zbat” în acestă dilemă, dar sunt şi multe persoane care ne-rezolvând definitiv dilema, acceptă situaţia aşa cum este.

“Chiar daca cineva te iubeşte, nu îi pune această întrebare delicată: dacă va spune că te iubeşte”… după părerea mea, iubirea nu se declară în cuvinte, nu se spune… la un pahar de vorbă. Ea se simte! Adevărata iubire, pentru cei ce sunt atenţi la gestica şi comportamentul persoanei de lângă ei, se simte. Transmite o energie subtilă de mare valoare emotivă.

“Încearcă să trăieşti o viaţă fără complicaţii”… viaţa fără complicaţii este ideală, dar adevăratele complicaţii vin din alte direcţii nu din dilema dacă “ma iubeşte” sau “nu mă iubeşte”

Adăugarea componentelor în Content Pane

Posted in Java at 3:25 am by rast

Iată codul din exemplul precedent care este utilizat pentru a obţine panoul de conţinul (content pane) pentru frame-ul creat şi adăugarea unei etichete (JLabel) colorate în galben.

frame.getContentPane().add(yellowLabel, BorderLayout.CENTER);

Aşa cum se vede din linia de cod de mai sus, panoul conţinut (content pane) al container-ului top-level, se determină apelând metoda getContentPane. “Panoul conţinut” implicit, este un simplu container intermediar, moştenit de la obiectul JComponent şi care utilizează un BorderLayout ca manager al interfeţei.

Este uşor să se particularizeze “content pane”-ul – setând layout manager-ul sau adăugând un “border”, de exemplu. Cu toate acestea, există o mică capcană. Metoda GetContentPane returnează un obiect container, nu un obiect JComponent. Aceasta însemnă că dacă se urmăreşte obţinerea unor avantaje ca “content pane” al unui obiect de tip JComponent, trebuie să se typecast (transformare de tip) valoarea returnată, sau să se creeze propria componentă care să fie panoul conţinut. În general, se preferă cea de-a două modalitate, de a crea propria componentă, fiind un pic mai curată.

De menţionat faptul că, implicit, layout manager-ul pentru JPanel este FlowLayout şi probabil se va dori modificarea lui.

Pentru a realiza o componentă a “content pane” utilizăm metoda setContentPane, a container-ului top-level. de exemplu:

//Create a panel and add components to it.
JPanel contentPane = new JPanel(new BorderLayout());
contentPane.setBorder(someBorder);
contentPane.add(someComponent, BorderLayout.CENTER);
contentPane.add(anotherComponent, BorderLayout.PAGE_END);


topLevelContainer.setContentPane(contentPane);

Atenţie! Ca un avantaj, metoda add şi variantele sale, remove şi setLayout au fost suprascrise, putând transmite contentPane-ului, după cum este necesar. Aceasta înseamnă că se poate scrie:

frame.add(child);

iar “child” va fi adăugat contentPane-ului.

De notat că numai aceste trei metode pot face acest lucru. Aceasta înseamnă că metoda getLayout() nu va returna layout-ul setat cu setLayout().

Aplicaţii Swing – top-level containers

Posted in Java at 1:09 am by rast

Majoritatea aplicaţiilor Java se scriu/programează cu ajutorul claselor din pachetul Swing care pune la dispoziţie trei clase “container” top-level. Aplicaţiile Swing sunt derivate/extensii ale acestor clase.

  1. JFrame
  2. JDialog
  3. JApplet

Utilizând aceste clase trebuie să ţinem cont de următoarele:

- pentru a apărea pe ecran, orice componentă a interfaţei grafice trebuie să fie o parte dintr-o “ierarhie de control”. O “ierarhie de control” este un arbore de componente care are un top-level container ca rădăcină (root).

- fiecare componentă a interfeţei grafice poate fi cuprinsă (inlusă) doar o singură dată, în interiorul altei componente. Dacă o componentă este deja inclusă într-un container, şi se încearcă o includere a ei şi într-un alt container, componenta va fi ştearsă/eliminată din primul container şi adăugată celui de-al doilea.

- fiecare container top-level va avea un “content pane” (panou de conţinut) care, în general vorbind, va conţine (direct sau indirect) componentele vizibile din acest “top-level container” al interfeţei grafice.

- opţional, se poate adăuga un “menu bar” (bară de meniuri), al unui container de nivel superior. Prin convenţie, bara de meniu este adăugată în partea de sus a container-ului, dar în afara “panoului de conţinut”. Unele “look and feels”, cum ar fi cel “Mac OS”, oferă posibilitatea de a poziţiona bara de meniuri într-un alt loc mai adecvat designului general al alicaţiei, cum ar fi în partea de sus a ecranului.

Atenţie! Deşi JInternatFrame “imită” JFrame, cadrele (frame) interne nu sunt, în realitate, top-level containere.

Mai jos, se prezintă un cadru (frame) creat de o aplicaţie. Cadrul conţine o bară de meniuri (dar nu cu meniuri) verde şi, în interiorul “panoului de conţinut”, un mare spaţiu gol, desenat cu galben (practic o componentă-etichetă JLabel galbenă).

jframe

Puteţi găsi întregul cod sursă TopLevelDemo.

Ierarhia containerelor pentru acest exemplu de interfaţă grafică simplă este:

3jframe

Fiecare aplicaţie care utilizează componente Swing are cel puţin un container de nivel superior “top-level container”. Acest container “top-level” este rădăcină (root) a unei ierarhii de containere care conţine toate componentele care apar în interiorul containerului top-level.

Ca regulă, o aplicaţie standalone bazată pe interfaţă grafică Swing, are cel puţin o ierarhie de control cu un JFrame ca rădăcină. De exemplu, dacă o aplicaţie are o fereastră principală şi două ferestre de dialog, atunci aplicaţia va avea trei ierarhii şi deci trei containere top-level. O ierarhie va avea drept rădăcină JFrame, iar fiecare dintre celelalte două va avea un obiect JDialog ca rădăcină.

Un Applet bazat pe componente Swing are cel puţin o ierarhie de control, aceea care are ca rădăcină obiectul JApplet. De exemplu, un applet care apelează un dialog are două ierarhii. Componentele din fereastra browser-ului se află într-o ierarhie de control cu rădăcina în obiectul JApplet. Dialogul are o altă ierarhie de control, cu rădăcina în obiectul JDialog.

« Previous entries