Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for December, 2007

12.31.07

Alt fel de lume

Posted in Vorbe virusate at 10:10 am by rast

Accesaţi/link-uiţi-citiţi aici, un post mişto despre un punct de vedere asupra noii lumi. Trebuie să recunosc faptul că eu, chiar şi în judecăţile mele cele mai dure şi ne-tolerante, nu foloseam acest prefix de p—-oX (în continuare denumit/scris prefix) dar acum, la sfârşit de an, îmi dau seama că dau dovadă de existenţa în fiinţa mea a unui avansat prefix d’ăsta. Prin faptul că nu curăţ blog-ul de tot felul de prefixcomentarii scrise de prefixpersoane, care dau dovadă de o profundă şi accentuată culoare blondă în toată fiinţa. Probabil şi amigdalitele tot blonde sunt.

Încep să-mi acuz chiar şi percepţia mea emoţională că s-a blondit instantaneu. Când mă gândesc să delete prefixcomentariile existente, cam în stilul în care se curăţă cartofii pentru salata beof, inteligenţa mea emoţională îmi zvârle gânduri de genu’: “îndurare cu auto-băgătorii în seamă!!!”

Voi începe anul cu o lecţie învăţată (pe ultima sută de metri… azi am asimilat-o/integrat-o/neuronat-o în celulele memoriei mele de lungă durată), ca în practicile mele (nu le mai spun judecăţi) de a despica firul în 4-6-8, sau câte o fi el în stare, să acord o atenţie, dacă nu primă, atunci secundă; prefix-ului mai sus amintit, şi să încep catalogarea unor fapte sau indivizi, cu un maxim potenţial de prefixmanie. Termenul de prefixvan a ost deja adjudecat de DEX-ul de mahala al limbii române.

Şi cred că aş putea lansa şi o proximă dorinţă pentru anul (şi o prelungesc până în momentul trecerii mele în veşnicul tărâm al vânătoarei) care vine: apără-mă doamne de prefixlumea din jurul meu (nu numai din jurul meu virtual, ci şi cel real).

Inteligenţa emoţională şi vocea interioară

Posted in Inteligenţă emoţională at 1:56 am by rast

Goleman şi alţi psihologi analizează toate emoţiile şi sentimentele (nu este foarte clară, nici în cartea lui Goleman, delimitarea dintre sentiment şi emoţie), fără a analiza cauza care produce acea emoţie sau sentiment.

La o primă analiză personală (doar din punctul de vedere al proprie-mi experianţe şi deliberări teoretice – deci, posibil la a omite câte ceva) aş putea defini trei cauze principale:

  1. intuiţia – legătura cu un câmp morfic
  2. instincte (mai mult sau mai puţin primare)
  3. principii de viaţă, înrădăcinate în mental

Prin voce interioară mă refer strict la acele stări cauzate de intuiţie.

Să încerc să dau nişte exemple din fiecare. Stările intuitive, aproape inexplicabile, de simpatie sau antipatie la prima vedere, a unei persoane necunoscute până atunci, este cel mai concludent exemplu pentru prima categorie.

Nu cred să existe cineva care să nu fi trăit cel puţin o dată în viaţă o astfel de întâmplare: faci cunoştinţă cu o persoană necunoscută până în acel moment. Simţi instantaneu un sentiment de simpatie sau antipatie… fără a şti nimic, în prealabil, despre acea persoană.

Pentru a doua categorie voi da un exemplu din cartea lui Goleman, mai bine zis un experiment făcut de o grupare de psihologi asupra unor copii de patru ani. Într-o cameră erau: psihologul, copilul şi o prăjitură. Psihologul spune copilului: dacă mă aştepţi 10-15 minute, fără a mânca prăjitura; să rezolv nişte probleme, îţi mai aduc una – şi vei mănca două. Dacă o mănânci acuma pe asta nu-ţi mai aduc.

Psihologul iese din cameră, iar copilul este atent supravegheat prin camere video. În jur de o treime dintre copii, cum psihologul a închis uşa, a înşfăcat (termen folosit chiar în cartea lui Goleman) prăjitura şi a mâncat-o. Ceilalţi au aşteptat, folosind tot felul de tertipuri pentru a nu se mai gândi (sau să vadă) la prăjitură: îşi acopereau ochii, se uitau pe geam, îşi făceau de lucru cu ceva prin cameră, etc…

Psihologii au tras concluzia că acei copii care au aşteptat, dau dovadă de inteligenţă emoţională. După părerea mea, ei şi-au înfrânat un instinct: pofta.

Pentru a treia categorie de cauze emoţionale, tot un exemplu dat de Goleman: eşti la volanul unei maşini şi mergi regulamentar pe un drum. Deodată, şoferul maşinii din faţă face o manevră neregulamentară şi este la “o fracţiune de secundă” de un accident cu maşina ta. Apare mânia; supărarea că cel din maşina în cauză nu a respectat regulile de circulaţie. Dar poate fi şi un caz mai special; dacă tu nu ai aşa de tare implementată în mental ideea de a respecta regulile, dându-ţi argumente pentru a nu te mânia: poate a primit un telefon că o persoană apropiată a păţit ceva grav… poate avea alte motive să se grăbească şi a încălcat regulile de circulaţie.

Mânia, această emoţie relativ controlabilă, apare în funcţie de cât de ne-încălcat sunt regulile de circulaţie pentru tine.

12.30.07

Daniel Goleman – transa, vocaţia şi educaţia

Posted in Ce au spus... at 8:04 am by rast

Strategia folosită în multe şcoli care pun în practică modelul inteligenţelor multiple descoperit de Gardner se axează asupra identificării profilului competenţelor fireşti ale copilului, punând accent pe punctele tari şi încercând un ajutor în punctele lui slabe. Un copil cu talent înnăscut la muzică sau la sport, de exemplu, va intra mai uşor în transă în domeniul respectiv decât într-un altul, spre care are o mai mică înclinaţie. Cunoscând profilul copilului, profesorul poate să adapteze felul în care este prezentată o anumită materie şi să-i ofere lecţiile la acest nivel precis, începând cu faza de iniţiere şi până la una mai avansată…

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.123


“Strategia folosită în multe şcoli care pun în practică modelul inteligenţelor multiple”… oare unde există astfel de şcoli? Dacă au dat rezultate de ce nu se încearcă o generalizare a acestor practici? Pun şi eu întrebări de parcă ar putea cineva să-mi răspundă! Poate nici chiar Goleman nu ar şti răspunsul…

“se axează asupra identificării profilului competenţelor fireşti ale copilului”… o idee excelentă; chiar dacă se foloseşte sintagma “competeţe fireşti” şi nu învechitul/de-modatul cuvânt “vocaţie“, utilizat în învăţătura sufită, sau mioriticul: “talent nativ“.

Ideea este excelentă; dar unde se practică? Iar pun întrebări aiurea. În primul rând ar trebui ca cei ce fac educaţia (învăţători, profesori, diriginţi, etc…) să aibă oarece cursuri/pregătire de specializare astfel încât să poată depista corect aceste competenţe – înclinări native spre anumite indeletniciri (nu am spus meserii, job-uri, arte, etc…)

“Un copil cu talent înnăscut”… talent nativ sau înnăscut: tot aia. Împortant este să-l determinăm şi să nu ne încăpăţânăm în a urma nişte trend-uri ale societăţii, ci să-i dăm ascultare.

“va intra mai uşor în transă în domeniul respectiv decât într-un altul, spre care are o mai mică înclinaţie”… păi da! Plăcerea produsă de o acţiune în acel domeniu îl va face să ajungă la uitarea de sine, preocupările şi îngrijorările de zi cu zi.

“Cunoscând profilul copilului”… teoria ca teoria, practica ne omoară… cine determină profilul copilului?

“profesorul poate să adapteze felul în care este prezentată o anumită materie şi să-i ofere lecţiile la acest nivel precis, începând cu faza de iniţiere şi până la una mai avansată”… nu mai continui fraza; Goleman deja “a început să prindă fluturi:) . Am fost profesor, elevii sunt foarte diferiţi între ei; cu alte cuvinte: sunt multe profiluri de competenţe fireşti. Să predai o materie funcţie de 2-3 profiluri, şi este deja foarte greu (nu numai ca pregătire a lecţiei ci şi ca timp necesar de predare). Problema, cred eu, are un alt început: creearea unor clase/grupuri, bazate pe competenţe. Cum deja există în România, dar din păcate la un nivel prea grosier şi la o vârstă prea avansată: licee cu profil uman şi real – înclinaţii literare sau matematice. Mai există şi licee de artă, de sport, etc… – dar tot la vârstă înaintată

Horoscop 2008

Posted in Vorbe virusate at 5:07 am by rast

Bilanţul pe anul care se încheie acuş’ acuş’, mi l-am făcut. Dar să vedem ce se va întâmpla în anul care va veni. De propus, nu-mi propun prea multe; vreau doar să devin ceva mai serios ambiţios şi să mă apuc de pus în practică unele dintre ideile ce le am… măcar cele din rubrica “cu ce mă ocup”.

Pe o listă de discuţii, am primit un horoscop pentru anul viitor. Să vedem ce-mi prezice, idee cu idee:

anul 2008 aduce schimbări importante, care pregătesc condiţiile necesare pentru evoluţia din anii următori“… nu am nimic impotriva “schimbărilor importante” dar sper să nu-mi aducă schimbări blonde, să mă lase în apele mele teritoriale, colorate în tente de bruneţeală şi căpruială. Mai e vorba şi de anii viitori, mai cu seamă că e vorba de o evoluţie, nu de o involuţie… deci aş avea speranţe că nu e cu blonde. Evoluţie cu blonde? Oare e posibil?

Jupiter, planeta succesului, a intrat încă din 2007 în Capricorn, respectiv în casa a XI-a a nativilor Peşti“… au uitat peştii uşa deschisă la casa a XI-a şi a intrat Jupiteru’. Da’ vă daţi seama ce casă mare au peştii? Că a putut Jupiter să intre.

Domeniul care beneficiază de influenţa pozitivă a lui Jupiter sunt prietenii, grupurile sociale din care faceţi parte, visurile şi aspiraţiile dumneavoastră“… neserios Jupiter ăsta; în loc să aibă grijă de gazda care l-a primit, se ocupă de prieteni şi grupuri sociale; sau poate o fi vrut să zică “reţele de socializare”???

Saturn se află în Fecioară“… dar Fecioară e un fel de sală de aşteptare, intră care cum vrea şi stă cât îi pofteşte inima??? Cam sună a dezmăţ.

Saturn în casa a VII-a anunţă schimbări majore în privinţa unui parteneriat, sfârşitul relaţiei în forma ei actuală; ori rupeţi relaţia definitiv, ori treceţi într-o nouă etapă a relaţiei, la un nivel superior. În privinţa documentelor oficiale, Saturn vă avertizează să citiţi cu atenţie tot ce semnaţi, până la ultima literă“… şi casa a VII-a a rămas deschisă. Parteneriat, relaţie – nu e musai de ceva de sex opus, feminin; poate fi vorba şi de un coleg de servici. Ruperea relaţiei ar putea fi orba de un nou job: pentru el sau pentru mine. O nouă etapă a relaţiei: unul dintre noi devine şef: nu mă entuziamează nici una dintre variante. În ceea ce priveşte documentele oficiale Saturn are dreptate, am obiceiul să am încredere în cel ce-mi dă actele şi nu le prea citesc: o să încerc să fiu mai atent.

Uranus îşi continuă în 2008 tranzitul prin semnul dumneavoastră“… dacă aş poliţist, lucrător la serviciul circulaţie rutieră; aş fluiera ridicând paleta şi trăgând Uranusu’ pe dreapta şi l-aş întreba dacă are carnet de conducere şi are drept de tranzit prin semnul meu. Offff!!! ce-au făcut ăştia cu horoscoapele lor din semnul meu!!!

tranzit început în 2003“… păi bine frăţicule!! rovinietă ai?

Pe toată durata acestui tranzit sunt posibile schimbări bruşte şi neaşteptate în orice domeniu din viaşa dumneavoastră.”… băi Uranus!!! mai ai de gând să tranzitezi mult semnu’ meu? Sau aşa ţi-i mersu’?

Nu este cazul să vă îngrijoraţi, pentru că schimbările determinate de Uranus sunt întotdeauna necesare pentru ca dumneavoastră să puteţi progresa, să puteţi merge înainte“… oricum nu mă îngrijoram! Am aflat soluţia de la Goleman, descrisă şi aici. Semne bune anul are: schimbări pozitive. Cei ce mă consideră un programator vechi şi ruginit să ia aminte le tovarăşul Uranus. E nasol că nu este un horoscop pe meserii: să vedem, mai exact, ce le rezervă Uranus programatorilor, în special celor ce lucrează în Java. Ăştia or fi având schimbări pozitive de la soare (Sun – Ra).

Neptun, planeta inspiraţiei şi a idealismului, se află în continuare în Vărsător, respectiv în casa a XII-a a nativilor Peşti, continuându-şi tranzitul început în 1998.”… nu ştiu dacă are legătură cu tărâmurile pe care le tranzitează Neptun, dar cu inspiraţia a cam nimerit-o. Chair dacă sună a laudă de sine, am o groază de idei (un sac mare cu inspiraţie), problema e că nu ştiu cât sunt de bune: adică, dacă le-aş pune în practică, dacă ar ieşi ceva din ele. Idealism! Ideile mele nu le-aş numi idealiste. Mă consider un tip (peşte) cu bronhiile picioarele pe pământ. Nu sunt la curent cu gusturile lumii din ziua de azi. Nu ştiu ce anume ar avea “priză la public”. O posibilă schimbare a lui Uranus ar fi să-mi dea o mână de ajutor să mă pun la punct cu gusturile societăţii anilor 2008, 2009, 2010, etc…

Aveţi în continuare tendinţa de a percepe incorect motivaţiile celor din jur, dar şi propriile dumneavoastră motivaţii“… punct ochit, punct lovit! M-ai prins nene Neptun! Am probleme cu motivaţia! Cine mă poate ajuta să le rezolv? Facem fifty-fifty din câştig!
Pe de altă parte, acest tranzit favorizează capacităţile paranormale“… sau ă las de meserie şi mă apuc de paranormalităţuri. Îmi fac site de mare descântător şi paranormalaut. Sunt deja câteva pe .ro, este unu’ care se dă drept încarnarea lui Iisus… Eu o să mă dau ori încarnarea lui Zamolxe, ori Adam, ori Martin Eden.

12.29.07

Daniel Goleman – transa şi inteligenţa emoţională

Posted in Ce au spus... at 12:17 am by rast

Capacitatea de a intra într-o asemenea transă este de fapt un moment de inteligenţă emoţională maximă. Transa reprezintă poate emoţia absolută aflată în serviciul performanţei şi al acumulării de cunoştinţe. Într-o asemenea transă, emoţiile nu numai că sunt stăpânite şi canalizate, dar sunt şi pozitive, pline de energie şi centrate pe misiunea ce trebuie îndeplinită.

Transa este o stare de uitare de sine opusă contemplării negative sau îngrijorării; în loc să se piardă într-o preocupare plină de nervozitate, cei care intră în această transă sunt atât de absorbiţi de ceea ce au de făcut, încât uită de ei; renunţând la preocupările mai puţin importante ale vieţii de zi cu zi – cum ar fi sănătatea, facturile şi chiar starea de bine. În acest sens, aceste momente sunt lipsite de egoism. Eul nu mai există. În mod paradoxal, cei care cad într-o asemenea stare dovedesc o stăpânire extraordinară a ceea ce fac, reacţiile lor fiind perfect acordate necesităţilor în schimbare ale acţiunii lor. Chiar dacă oamenii acţionează la capacitate maximă atunci când se află într-o asemenea stare, ei nu mai sunt preocupaţi de felul cum se descurcă, dacă va urma o reuşită sau un eşec – pentru că plăcerea pură a actului în sine îi motivează.

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.118-119


“transa”… un concept mai mult mistic decât medical. Cei ce “îmbrăţişează” o activitate aşa zis spirituală descriu această stare ca ceva foarte important: un fel de apropiere de divinitate.Gurdjieff spune că sunt patru stări de conştiinţă:

  1. starea de somn
  2. starea de veghe
  3. starea de super-conştiinţă
  4. starea de hiper-conştiinţă

Primele două stări sunt foarte comune şi uşor de definit pentru oricine dintre noi. A treia stare care, după părerea mea, este cea descrisă de mistici ca fiind cea de transă: este o stare de veghe cu o puternică conştientizare a tot ceea ce este în jur. Abia a patra stare, Gurdjieff o defineşte ca fiind ceva mai… deosebit.

Castaneda vorbeşte de o stare de “conştiinţă elevată”, pe care don Juan i-o provoca (printr-o bătaie cu palma pe un umăr) atuncicând voia să-i capteze atenţia într-un mod mai profund.

“Transa reprezintă poate emoţia absolută aflată în serviciul performanţei şi al acumulării de cunoştinţe”… l-o fi citit Goleman pe Castaneda :) . Don Juan îi provoca această stare lui Castaneda, atunci când voia să-l înveţe lucruri noi. Dacă ar fi să “fabric” idei SF : ce bine ar fi dacă profesorii ar învăţa o astfel de tehnică: de a-i aduce pe elevi într-o astfel de stare… la orele pe care le predau.

“Într-o asemenea transă, emoţiile nu numai că sunt stăpânite şi canalizate, dar sunt şi pozitive”… Castaneda defineşte această stare ca: “simţindu-se total împlinit şi nu-i lipseşte nimic“. Ce poate fi mai pozitiv ca aceasta???

“Transa este o stare de uitare de sine”… chiar sub denumirea de “transă”, această stare este descrisă şi de Paul Brunton, care o definelte tpt ca o “uitare de sine”: în sensul că persoana respectivă nu mai este preocupată de eu-l personal ci este total absorbită de activitatea curentă. Brunton descrie starea unui pictor în faţa şevaletului, dar şi a unui inginer proiectant pasionat de meseria lui, în faţa planşetei de desen.

“renunţând la preocupările mai puţin importante ale vieţii de zi cu zi – cum ar fi sănătatea, facturile şi chiar starea de bine”… o renunţare de acest fel nu este pozitivă. Dar ea apare doar atunci când este prezentă starea de transă. Pentru oamenii obişnuiţi această stare durează puţin (minute sau ore… nu zile sau săptămâni). Atunci când starea de transă este permanentizată în fiinţa umană, trebuie dezvoltată şi componenta raţională a mentalului, care se va ocupa de aceste aspecte ale vieţii dar abordate din alt punct de vedere, mult mai optimist.

“În mod paradoxal, cei care cad într-o asemenea stare dovedesc o stăpânire extraordinară a ceea ce fac”… nu este nimic paradoxal la mijloc, totul este explicabil, dar nu cu idei şi concepte medicale. Ideea de bază este: ce se întâmplă cu atenţia omului în cauză? În starea de veghe, atenţia omului este împărţită între ceea ce face (acţiunea pe care o desfăşoară) şi preocuparea de cele lumeşti (facturi, serial TV, etc…). În starea de transă, preocuparea pentru cele lumeşti dispărând, rămâne în atenţie doar acţiunea în curs de desfăşurare.

“ei nu mai sunt preocupaţi de felul cum se descurcă, dacă va urma o reuşită sau un eşec”… lipsind aceste preocupări, mintea/atenţia este degrevată de unele task-uri şi se poate concentra mult mai bine pe ceea ce are de făcut.

12.27.07

Daniel Goleman – depresia şi dialogul interior

Posted in Ce au spus... at 11:58 pm by rast

Terapia cognitivă vizează schimbarea acestor tipare de gândire şi conform unor studii, s-a dovedit că poate fi folosită împreună cu medicaţia pentru tratarea depresiilor nu foarte grave şi chiar că este superioară medicaţiei în prevenirea revenirii depresiilor uşoare. Două strategii sunt extrem de eficiente în acest tip de bătălie. Una este învăţarea modului de confruntare cu gândurile aflate în centrul frământărilor – chestionarea asupra valabilităţii lor şi gândirea unor variante mai pozitive. Cea de-a doua ar fi organizarea voită a unor programe plăcute şi care să distragă atenţia.

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.96


“Terapia cognitivă vizează schimbarea acestor tipare de gândire”… de data aceasta este folosită sintagma de “tipare de gândire”, ceea ce reprezintă deja gânduri bine înrădăcinate şi rumegate (rumegate este un termen folosit chiar de Goleman) în mental.”că este superioară medicaţiei în prevenirea revenirii depresiilor uşoare”… deci, o soluţie pe termen lung, pentru a preveni revenirea… Goleman nu intră în detalii dar, după părerea mea, are importanţă “cu ce” se înlocuiesc acele tipare de gândire. Ele trebuie înlocuite tot cu gânduri… este importantă atracţia pe care o manifestă persoana spre acele noi gânduri.”învăţarea modului de confruntare cu gândurile”… e bine spus: confruntare. Este aproape ca o luptă deschisă între mental şi gândurile care vin. Din acest motiv ar trebui ca această preocupare mentală (de a baricada mentalul de gânduri) să fie însoţită de o preocupare fizică – de făcut ceva cu mâinile sau cu picioarele (mers, fugit, etc…).”chestionarea asupra valabilităţii lor”… valabilitate sau utilitate; şi nu numai în acest caz. Utilitatea gândurilor ar trebui sondată/determinată în orice împrejurare.

“programe plăcute şi care să distragă atenţia”… eu le-aş pune în ordine inversă: programe care să distragă atenţia şi care să fie cât mai plăcute cu putinţă. Am trecut personal printr-o astfel de experienţă, dar ghidat de simţul interior, nu de cadre medicale. Voi povesti întâmplarea într-un post viitor.

Daniel Goleman – anxietatea şi dialogul interior

Posted in Ce au spus... at 7:33 am by rast

Metada de relaxare în sine nu este însă suficientă. Cei îngrijoraţi trebuie să conteste activ gândurile îngrijorătoare; dacă nu vor reuşi, spirala îngrijorării va reveni. Astfel, următorul pas este abordarea unei poziţii faţă de aceste presupuneri; este oare foarte probabil ca întâmplarea aceea de temut să se şi petreacă? Este neapărat necesar să presupunem că există doar o alternativă sau eventual nici una pentru a împiedica să se întâmple aşa ceva? Există paşi constructivi care pot fi făcuţi? Oare ajută la ceva să ne gândim la nesfârşit la aceste lucruri care ne dau o stare de nelinişte?

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.92


“trebuie să conteste activ gândurile îngrijorătoare”… tot gândurile sunt: “cea mai bună terapie“. Chiar dacă, de data asta, Goleman se referă la gândurile de îngrijorare ca fiind “punctul cheie” al unei terapii pentru cei suferinzi de anxietate, orice fel de gânduri pot fi nocive dacă nu ştim/putem să le controlăm şi canalizăm spre scopuri şi stări psihice confortabile.”este oare foarte probabil ca întâmplarea aceea de temut să se şi petreacă?”… îmi aduc aminte de o fostă colegă de servici care avea doi copii, deja studenţi. Când pleca în concediu, mintea ei fiind, deci, relaxată, fără probleme de servici, începea să-şi facă griji despre copiii ei: dacă este aglomerat autobuzul şi stau pe scări, dacă le va fi foame la facultate, dacă nu sunt atenţi cum traversează strada, etc… fel de fel de griji închipuite, care de care mai SF. Copiii ei, în ani de zile, de locuit în Iaşi şi mers la liceu, etc…, au dat dovadă că ştiu să-şi poarte de grijă. Dar ea tot îşi făcea griji până la stări depresive. Soluţia: serviciul! Venea la servici, se preocupa de probleme de servici şi îşi revenea. În ultimii 3-4 ani nu apucase mai mult de 2 săptămâni de concediu pe an. Intra în panică. Era/este o persoană inteligentă, puteai să abordezi multe teme de discuţie… era conştientă că îşi făcea rău cu mâinile gândurile ei, dar nu-şi putea controla gândurile. Îşi putea estompa gândurile îngrijorătoare doar dacă mintea ei era preocupată de altceva, cum rămânea fără preocupări, cum începeau îngrijrările.Cazul de mai sus, dar şi altele, mă duc cu gândul la cât de puţin ştie medicina actuală despre fiinţa umană. Controlul gândurilor a fost de sute de ani studiat şi controlat de diverse curente filozofice (nu-mi place denumirea de: spirituale) ale lumii.

“Oare ajută la ceva să ne gândim la nesfârşit la aceste lucruri care ne dau o stare de nelinişte?”… cea mai bună argumentare pentru oprirea unor gânduri, mi se pare ideea de inutilitate care o au acele gânduri. Gândurile nu pot schimba nimic, trebuie acţiune. Dar nu toţi oamenii pot să gândească ceea ce vor. Mentalul este foarte puternic! Gândurile se produc indiferent de voinţă.

Inteligenţa spirituală

Posted in WordPress at 6:38 am by rast

Iarăşi fără o multitudine de: :) !!!
Se poate uşor sesiza faptul că un post cu titlul “Inteligenţa spirituală”, nu ar avea ce căuta în categoria WordPress, dar special l-am pus încadrat acolo.

Chiar dacă acest blog are tendinţa de a deveni, doar prin scrierile autorului/admin-ului, un ghiveci călugăresc (fără călugăriţe, că nu-i prea spiritual) de programare, dezvoltare personală şi altele mai mult sau mai puţin hazlii, se poate lesne observa că unele comentarii participă la ghivetizarea lui (blog-ului) – autorul fiind ghiveci varză de o mare perioadă de vreme.

Am categorisit acest post la categoria WordPress din motivul cauzei că ştiu de acea opţiune link-uibilă din meniul “Manage” -> “Comments” pe care scrie “Delete comment” şi ştiu şi ce face ce se întâmplă dacă apăs cu butonul stâng al mouse-ului acolo.

Chiar dacă ar fi câteva comments-uri demne de tratat cu acel link mă conformez unei imbold interior de a-i lăsa pe unii nebăgaţi în seamă, să se auto-bage (în seamă), dându-mi şi argumente raţionale: vreau să las peste veacuri, urmaşilor, urmaşilor mei şi cui a vrea să mai lectureze, o dovadă certă a zicalei străvchi “mare e grădina ta Doamne!

Deja mă bate gândul să schimb descrierea de pe trafic.ro al acestui blog în: “ghiveci de: programare web, dezvoltare personală, inteligenţă empţională, glazurat cu citate diversificate, mustind în sos vorbe virusate, zodiac pompos şi comentarii ne-la-locul-lor!”

“Inteligenţa spirituală” NU face obiectul acestui blog – voi scuti ghiveciul de astfel de ingrediente.

12.26.07

Daniel Goleman – mânia şi dialogul interior

Posted in Ce au spus... at 6:50 am by rast

După ce oferă această analiză a anatomiei furiei, Zillmann socoteşte că există două căi principale de intervenţie. O cale pentru risipirea mâniei este de a lua în stăpânire gândurile care declanşează valurile de mânie, având în vedere că ele sunt cele ce evaluează o interacţiune care confirmă şi încurajează prima izbucnire de mânie, iar reevaluările subsecvente pot aţâţa flăcările. Contează foarte mult momentul, cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru eficienţa dezamorsării acestui cerc al mâniei. Într-adevăr, mânia poate fi complet scurtcircuitată dacă informaţia de liniştire soseşte înainte ca mânia propriu-zisă să acţioneze.

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.84


“a lua în stăpânire gândurile”… gândurile… sau, mai bine spus, dialogul interior. În stările de mânie fiecare gândeşte şi îşi dă auto-argumente că are dreptate… este, practic: un dialog interior, sau monolog interior. Nu este un simplu proces de gândire.”cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru eficienţa dezamorsării acestui cerc al mâniei”… este vorba tot de un proces de gândire – dialog interior. În primele momente de mânie, gândurile care apar “alimentează” această stare şi ea creşte în intensitate, eliminarea ei ulterioară fiind mai dificilă şi mai îndelungată ca timp.

12.25.07

Daniel Goleman – semnale intuitive

Posted in Inteligenţă emoţională at 11:54 pm by rast

Semnalele intuitive care ne călăuzesc în asemenea momente apar sub forma unor valuri acţionate limbic din viscere, pe care Damasio le mai nume;te şi “marcatori somatici”, sau mai bine zis, sentimente viscerale. Marcatorul somatic este un fel de alarmă automată care de obicei atrage atenţia asupra unui pericol potenţial presupus de o anumită acţiune în desfăşurare. Cel mai adesea, aceşti marcatori ne îndepărtează de o alegere împotriva căreia sîntem avertizaţi de experienţa anterioară. Totodată ei ne pot avertiza şi când apare o ocazie excelentă. De obicei, pe moment, nu ne amintim exact ce anume a dus la formarea sentimentului negativ, nu avem nevoie decât de un semnal că o potenţială perseverare într-o anumită direcţie poate fi un dezastru. De câte ori apare un asemenea sentiment visceral putem să renunţăm imediat sau să continuăm cu mai multă încredere, astfel încât multitudinea de alegeri să devină o matrice decizională mai uşor de manevrat. Cheia unor decizii personale sănătoase este simplă: să fim în acord cu sentimentele noastre.

Daniel Goleman, Inteligenţă emoţională,

editura “Curtea veche”, 2001, pag.74


“Semnalele intuitive care ne călăuzesc”… semnale intuitive este o altă exprimare pentru gânduri ne-gândite sau glasul inimii. Sunt denumiri diferite ale aceleiaşi manifestări psihice. Dar întreaga sintagmă: “semnalele intuitive care ne călăuzesc” aş putea-o denumi, cu o oarecare îndrăzneală, “jaloane ale destinului/sorţii“.”apar sub forma unor valuri acţionate limbic din viscere”… Goleman fiind medic, cartea lui se bazează foarte mult pe o documentare cu preponderenţă (dacă nu chiar restrictivă) medicală. După cum s-a observat, emoţiile nu sunt doar o componentă strict psihică, ele au şi o influenţă fizică, prin diferite substanţe, pe care diferite glande ale corpului le secretă.Dar, cel mai important lucru, după părerea mea, este “elementul călăuzitor“, cu alte cuvinte: este o ghidare asupra proceselor decizionale pe care trebuie să le luăm.”un fel de alarmă automată care de obicei atrage atenţia asupra unui pericol potenţial”… semnalele intuitive sunt line; sunt sub formă de gânduri fugare care ne vin şi care nu persistă. În momentele în care fiinţa noastră este într-un potenţial pericol, indiferent de ce natură, semnalele sunt mai puternice, mai persistente.Nu pot să nu-mi aduc aminte de cel mai puternic semnal din viaţa mea: în primăvara anului 1994 mă hotărâsem să dau admitere la informatică… să-mi schimb meseria de inginer mecanic (şi implicit “să pun în raft” diploma de inginer… alţi bani, altă distracţie :) ). La o discuţie cu nişte amici, am încercat să mă răzgândesc: şi mi-am zis “ce altă facultate??? Mă angajez pe undeva… am banul meu, viaţa mea, etc.”. În urma acestei hotărâri temporare am avut o cădere energetică extraordinară. M-a cuprins o stare de oboseală fantastică, în doar 7-8 secunde. Nu mă puteam concentra nici la ceea ce vorbeam, nu reuşeam să articulez o propoziţie gramaticală. Pentru mine a fost un semn suficient că “drumul meu” este prin facultatea de informatică.”De obicei, pe moment, nu ne amintim exact ce anume a dus la formarea sentimentului negativ”… după părerea mea: uneori, niciodată nu vom putea şti ce a dus la formarea acestui sentiment. El nu se formează datorită experienţei personale acumulate. Dacă ar fi aşa, ar fi vorba despre IQ. Aceste sentimente, emoţii ghidante (care ne ghidează), au drept cauză rădăcină un câmp morfic, în care este acumulată experienţa (şi concluziile) unor întregi generaţii de indivizi (nu am spus oamenii din cauză că acest fenomenen se întâlneşte în tot regnul animal).”o potenţială perseverare într-o anumită direcţie poate fi un dezastru”… pentru mine era un dezastru dacă rămâneam ascultam de sfaturile tuturor apropiaţilor: toţi mă îndemnau să ajung la banu’ meu, să las drak studiile (şcolile) şi să mă apuc să muncesc, să mă maturizez. Idiot eram dacă îi ascultam…

« Previous entries