Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for September, 2007

09.30.07

Extemporal non-conformist

Posted in Mărturisiri at 12:49 am by rast

Profesor fiind, “le-am împuşcat” un extemporal celor de-a XIII-a! Extemporalul avea tema/titlul: aş vrea!. Adică ei trebuiau să scrie ce vor să facă în viaţă. Nu prea avea legătură cu fizica dar, beleua lor… dacă aşa vrea profu’! :)

Erau peste 20 în clasă, 2 extemporale au fost altfel, celelalte au fost “ca trase la indigo”. NU! Nu “m-au copiat”, aveau aceleaşi idei băgate în cap, manipulări TV!

Fetele voiau să ajungă doctoriţe sau judecătoare şi să facă bine, nouă astora… de rând! Dar musai să aibă o motoretă şi costum de piele. Aici mai era o diferenţă  :) , unele voiau costum negru şi “motor” alb, celelalte: costum alb şi motor negru. Încă nu apăruse moda cu maşina dar trecuse moda cu căleaşca trasă de cai  :)

Băieţii voiau să fie karatişti şi să bată oamenii răi. Unu’ n-ar fi vrut să fie inginer sau programator  :) . Toţi: karate şi bătaie…
O singură fată a scris că vrea să fie frizeriţă, că-i place să tundă, ca femeile să arate bine…

O altă fată a scris: “Vreau să trăim cu Dumnezeu şi Dumnezeu să trăiască cu noi.” Şi după punct s-a terminat şi extemporalul.

A! Am uitat să vă spun! Extemporalele nu erau semnate. Le-am lăsat libertatea să exprime ce vor.  :)   Aşa credeau ei! Eu aveam extemporalele celelalte vechi, despre fizică… şi comparam scrisul. Am depistat cine a scris că vrea să fie frizeriţă dar nu am “prins-o” pe cealaltă.

TIB

Posted in Mărturisiri at 12:34 am by rast

Iată-mă-s degrevat den işte sarcini/griji de servici şi cu un oarecare chef de scris. Ieri, sâmbătă, am stat la firmă până la 16:15 (patru şi un sfert) şi am echipat cabina, ce deja probabil a ajuns la Bucureşti la târg. Camionul trebuia să plece azi la 1 dimineaţă.

De sporturi etreme se pare că nu voi scăpa. O să povestesc despre o repriză “jucată” cu ocazia TIB-ului.

Din cauza problemelor mele de vedere (discromatism), la programul care a mers la TIB, m-am ocupat doar de partea de programare strictă, designul animaţiilor ce apar pe monitor fiind realizat de ceilalţi colegi. Eu doar am animat obiectele de pe ecran, culorile lor… mă lasă rece  :) .

Scriu acest post, şi implicit mica mea bârfă despre colegii mei, având antecedente pe acest blog, aici; unde am scris despre tendinţa de a ignora nişte aspecte majore ale vieţii, în detrimentul ideii de frumos.

Animaţia de care vorbeam, oricât de chior aş fi  :) , are un aspect pe care l-am văzut în testele programului meu. Întâi au realizat băieţii, designul şi mai apoi am început eu să o anim. Este vorba de un cântar în care, printr-o conductă, curge un material. Pentru a realiza o animaţie cât mai realistă, pe măsură ce curge materialul, se ridică şi nivelul acestora în cântar. Fain! Cu un mic amendament: materialele ce curg sunt de culoare bleu, iar cântarul se umple… cu negru!

Le spun colegilor:

- Mie mi se pare corect ca materialul din cântar să aibă aceeaşi culoare cu cel ce curge… Ori bleu, ori negru.

Mi s-a dat o explicaţie: bleu-ul nu se asortează cu verdele de pe cântar. Negrul da!

Să-mi fie iertată bârfă :) , aşa a placat la TIB!

Dacă cumva auziţi pe careva că s-a prăpădit de râs, vazând la expoziţie o astfel de catastrofă de culoare… BINGO!!! a vizitat cabina firmei la lucru. :)

09.28.07

Instabilitate

Posted in Mărturisiri at 3:11 am by rast

Dacă ar trebui să-mi aleg un motto pentru ceea ce fac sau, mai precis, cu ceea ce mă ocup; cel mai potrivit ar fi “nimic nu se pierde, totul se transformă!”

Adunându-mi laolaltă bruma de neuroni ne-imlicaţi în sporturi extreme, am lucrat puţin şi la pagina cu programarea profesională! Am încercat să adun materiale şi să fac o documentaţie dar, din păcate (depinde a cui păcate! dacă-s ale mele, sunt cam multe!  :) ), cele studiate m-au făcut să-mi schimb gândurile şi implicit munca la care muncesc :) .

Documentaţia o trec pe planul II, lăsând prioritară programarea, adică voi face programe/scripturi, iar documentaţia va veni ca o urmare firească a tehnologiilor folosite în programe.

Iar am gânduri mari şi dacă le aştern pe tastatură mă tem că voi interpretat ca un posibil candidat la titlul de “buricu’ pământului” – adică, fără modestie!

Programele ce le voi face vor fi în domeniul Open Source! Adică free! Şi sper să adun o colecţie destul de mare de programe!

Deja am vreo 10 programe în plan, dar mă ocup cu îndârjire de două dintre ele. Şi asta pentru că merg mână în mână.

Ideea de bază este crearea unei galerii foto! Se generează automat două problematici:

  1. programul care generează galeria
  2. programul care generează thumbnail-urile

Hmmm! Intenţia mea este să fac nişte programe uşor de utilizat şi de persoanele care nu au cunoştinţe de programare web sau web design. Orice om care are un acces la un server cu PHP şi poate Upload-a nişte poze, să-şi poată crea foarte uşor şi o galerie uşor de vizualizat.

Vor fi două programe separate, dar uşor de mixat şi de folosit împreună.

09.26.07

Sport extrem

Posted in Mărturisiri at 1:06 pm by rast

Particip zilele astea, la servici, la discuţii şi o stare de fapt greu de definit! Eu le numesc sport extrem. Prostia, ipocrizia şi imbecilitatea au atins cote de ne-imaginat.

Nu voi povesti aici nici o întâmplaare. Am povestit la 2 persoane apropiate mie, peste 60 ani – deci oameni cu experienţă de viaţă – şi mi-au recomandat să nu mai spun nimănui, pe motiv că nu voi fi crezut! DA! Au dreptate! Este incredibil ceea ce trăiesc. Nu sunt pe prima tinereţe  am, în cartea de muncă, 9 sau 10 locuri de muncă… am cunoscut fel de fel de oameni… de colectivităţi… dar asta de acum, depăşeşte orice limită… de credibilitate.

Da! Am cunoscut oameni răutăcioşi, invidioşi dar aveau o calitate :) , erau egoişti! Îşi vedeau de interesul propriu şi “băgau” interesul colectivului la interes propriu. Oameni care, din invidie şi ipocrizie, să-şi facă rău lor înşile, nu am mai văzut!

Este, pentru mine, un sport extrem al nervilor! Ori o iau razna, plecând cu zmeul, ori devin insensibil, pardon – nesimţit. Gândul ne-gândit ţmi spune că destinul mi-a rezervat calea 2…şi trebuie să ma antrenez.

Nu-i bai, timp am, antrenori BUNI am  :) , aşa că… la treabă!  :) .

Această stare de fapt îmi aminteşte de ideea “micului tiran”, din înţelepciunea toltecă, descrisă de Castaneda, în cărţile lui. Este cea mai TARE metodă de combatere a “importanţei de sine” sau a mândriei, din creştinism.

Îmi pare rău că nu mă pot concentra suficient pentru articolele din concursul de blog-eri!

09.23.07

Satisfacţii profesionale

Posted in Mărturisiri at 7:41 am by rast

Cu experianţa de profesor o să încep cu sfârşitul!

Cu o zi de octombrie, 1993; când am fost să predau laboratorul de chimie. De la sfârşitul anului şcolar 92-93 nu-i mai văzusem pe elevi. În timpul vacanţei nu trecusem pe la şcoală, nici corigenţi nu am avut. I-am lăsat să-i ajute pe părinţi la munca câmpului – dar asta este altă poveste :) .

Acea zi a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea de profesor. Predarea efectivelor din laborator a durat 3 minute… cât am semnat actele. Noua profesoară era total dez-interesată de dotarea laboraturului, avea alte probleme…

Fiind o fire mai non-conformistă :) , m-am dus la şcoală cu bicicleta (ca de obicei în toate zilele călduroase – preferam bicicleta, autobuzului… navetă de 6-7 Km). După ce am semnat actele, am ieşit afară să plec spre casă. Juniorii erau în pauză. M-au zărit! Au venit la mine, eu eram deja în drum, suit pe bicicletă!!!

M-au înconjurat! Erau vreo 10! Au început să se văicărească!!!

- Nu a-ţi vrut să mai fiţi profesor!!

- Aveţi o profesoară nouă, tânără…

- Da! dar asta ne bate… nu ne face experienţe…

Se bucurau că mă văd! Citeam bucuria pe feţele lor! Când intram la oră, ca profesor, aveau privirile triste şi goale! Abia când au putut compara “stilul” a mai multor profesori au început să aprecieze!

S-a sunat de intrare, nici nu se mişcau! Voiau să discutăm. Când le-am spus să mergă la clasă, au făcut nişte gesturi de lehamite…

Se zice că bătaia este ruptă din rai. Este o metaforă care sună frumus, dar este falsă. Nimănui nu-i place bătaia.

Educaţia nu e face cu băţul, nici cu palma!

Ce are în comun acest fapt cu dezvoltarea personală?

Oamenii caută, în viaţă, succesul! Caută să fie apreciaţi, aplaudaţi, lăudaţi. Oamenii caută plăceri!

Dar o satisfacţie, o mulţumire, îţi poate aduce o stare de spirit mult mai “elevată” ca o plăcere sau apreciere spusă cu nişte cuvinte goale, de formă.

Când citeşti pe faţa omului bucuria că te vede…

09.20.07

Profesor

Posted in Mărturisiri at 11:22 am by rast

În aniul şcolar 1992-1993, am fost profesor de fizică şi chimie, clasele 6-7-8, la o şcoală generală, într-un sat la 6 Km distanţă de Tg. Neamţ, unde locuiau părinţii mei la acea dată.

Voi scrie aici nişte post-uri despre acea perioadă, şi ceea ce am “învăţat” eu, de la elevii şcolarizaţi. Nu ştiu câtă fizică şi/sau chimie au învăţat ei de la mine, dar eu am învăţat multe lucruri despre naturalul uman, de la ei. Lucruei care au o legătură mai mare sau mai mică cu o dezvoltare personală naturală încă din anii de şcoală.

În primul rând aş vrea să mă laud puţin :) şi să spun că nu am urmărit să le dictez doar definiţii şi formule, ci am încercat să le explic fenomenele astfel ca ei să înţeleagă procesele fizice şi chimice predate.

Chiar înainte de a se termina anul şcolar, unele persoane, vîzând faptul că elevii au înţeles ceea ce le-am predat, au venit cu ideea de a rămîne profesor-suplinitor, urmând să fac nişte cursuri şi mai apoi să-mi dau definitivatul, devenind profesor pe viaţă.

Nu numai că simţeam, că locul meu nu este acolo, dar aveam şi motive raţionale, pentru a nu rămâne: în primul rând, nu aş fi putut face o treabă k lumea, pentru simplul fapt că majoritatea dintre ei nu ştiau tabla înmulirii, + că, abia se descurcau cu strofele 1 şi 10 :) .

Lăsând gluma la o parte: E JALE. Nu-şi dau profesorii interesul. Majoritatea profilor de la şcolile urbane dau vina pe elevi spunând că sunt proşti. FALS!!! Au şi ei un creier ca şi cei de la oraş. Nu sunt proşti, sunt needucaţi. E altceva:

  • prostia nu o poţi elimina niciodată în viaţă
  • needucaţia o poţi corecta oricând, chiar şi la vârste pensionabile. Educaţia ţine de memorie şi de o oarecare voinţă.

09.15.07

Prostia omenească

Posted in Mărturisiri at 8:00 pm by rast

Dau curs unei întrebări adresate de daniela, de aici, şi încep cu sfârşitul:
“impartirea indivizilor in sensibili ,bine educati si ghiolbani care sunt tot mai multi”… făcând referire la un citat de Osho, de aici, ghiolbanii sunt oamanii cei mai goi. Ei încearcă să-şi umple acest gol pe orice cale, una dintre ele fiind un anumit teribilism, că ei ŞTIU şi tu nu. Ei “îţi aruncă” acest lucru în faţă, crezând că eşti destul de fraier să-l crezi. Ei nu-şi dau seama că ai şi tu un sistem de judecată şi vorbele/comportamentul lor este trecut, de tine, printr-un filtru personal.

Oamenii sensibili au început să-şi umple acel gol. Nu mai sunt preocupaţi în exclusivitate de umplerea lui, şi încep să respecte ceea ce este în jurul lor. Au un oarecare respect şi pentru ceilalţi oameni. Aici e diferenţa: ghiolbanii sunt prea preocupaţi de umplerea golului lor, pentru a mai da atenţie şi celor din jur.

Prostia omenească nu este nativă. Orice copil dă dovadă de o isteţime proverbială, dar care dispare odată cu vârsta. Practic nu cu vârsta fiziologică, ci cu un fixism al mentalului. Aş defini prostia ca fiind adoptarea unor idei prea fixiste.

Prostul nu mai are “gândirea liberă”. El şi-a închis judecata într-un sistem de valori rigid, fix. Pentru el nu mai există altă posibilitate decât cea pe care o are implementată în mental.

Astfel de lucruri le-am înţeles şi eu mai bine abia după ce am citit cărţile lui Castaneda, mai precis: idea toltecilor despre rigiditatea punctului de asamblare. Cartea cea mai faină în acest context este “Focul lăuntric”.

Mental golit

Posted in SF at 7:01 am by rast

Începuse să-i pară rău că a urmat acele gânduri ne-gândite şi a obţinut o golire a mentalului. Nu mai avea nimic: nici o dorinţă, nici o motivaţie de viaţă. Ca de obicei, se trezea cu o oră înainte de a merge la servici. Stătea şi contempla liniştea şi starea de non-gândire. O stare extraordinară: pur şi simplu stai şi asculţi liniştea dimineţii. Nu ştii ce e aia plictiseală. Plictiseala este tot o stare indusă de un mental greşit coordonat. E foarte bine… dar va trebui să plece, va trebui să străbată acele drumuri cu maşini conduse de şoferi nervoşi, care nu ştiu unde să oprească/parcheze maşina. Va trebui “să ia viaţa în piept”. O făcea şi înainte. O făcea uşor; avea nişte dorinţe şi motivaţie de viaţă. Acestea îl făceau să treacă mai uşor peste greutăţile inerente ale unei vieţi în societate.

Dar acum a rămas fără dorinţe. Îi este foarte greu să treacă peste problemele zilnice. Îşi spune din ce în ce mai des: “Pentru ce să suport astfel de lucruri? Pentru a câştiga nişte bani cu care să-mi cumpăr mâncare? Mă duc într-o pădure şi mănânc rădăcini. Au mai fost nebuni d’ăştia…”

imineţile erau cele mai grele. Se trezea cu un mental gol: fără dorinţe. Încerca să se auto-motiveze… greu… din ce în ce mai greu. Se revolta: de ce? De ce trebuie să trec prin asta? Nu mai vreau! Nu mai pot! Apărea gândul: “Nu te opri. Eşti abia la început. Va trebui să-ţi controlezi mentalul. Nu să te controleze el pe tine. Ieşi din turmă! Nu te lăsa! Devii integru! Luptă!” Situaţia se schimba cumva. Ştia că nu e singur! Că mai este ceva! Chiar dacă un gând! Şi începea să lupte. Greu la început. Dar înregistra succese zi de zi, dimineaţă de dimineaţă… Dimineţile era mai greu! Peste zi mentalul se încărca.Chiar dacă cu mizeriile din jur. Dar avea ceva. Ceva care îl făcea să treacă mai uşor peste mojiciile zilnice.

A fost un prag! Abia acuma îşi dă seama, după ce a trecut. Îl apucă râsul: “Cum am putut fi atât de prost! Să nu-mi dau seama! Orice sportiv, pentru a ajunge la anumite performanţe, trebuie să se antreneze. Ce antrenament este uşor? Trebuie muncă! Luptă! Dar şi rezultatele sunt pe măsură!”

Acum se trezeşte tot aşa, cu o oră înainte de a pleca de acasă. Încă nu este bine antrenat! Îşi face un ness, se aşează liniştit şi savurează liniştea! Dar “îşi lucrează” mentalul! Îşi auto-educă motivaţia, dorinţele. În 10-15 minute e gata. Dar mai trebuie antrenament! Fără nes nu-i prea iese! Gândul apare şi îl încurajează: “Luptă! Urcă! Poţi! Devină OM!”

OM-ul lui Kippling???

09.14.07

Hărţi

Posted in Mărturisiri at 5:45 pm by rast

Orice om serios termină mai întâi treaba pe care a început-o şi mai apoi ncepe alta nouă. Da! Dar aşa fac oamenii serioşi, ceilalţi…

Deja am amânat termenul de lansare a site-ului cu jocuri Java şi încep să culeg date pentru ideea cu mănăstirile şi hărţile. Le-am găsit şi un nume Drumuri Digitale. Vor fi nişte hărţi schematice, cu un prost design (pe româneşte: urâte) dar, sper eu, utile celor care vor să le folosească, nu doar să se uite la ele.

Am şi un motiv pentru care amân treaba la programarea jocurilor. Eu, ne-fiind pasionat de a juca jocuri, a trebuit zilele astea, să testez intervenţiile făcute, mai precis clasamentul. Şi a trebuit să joc jocuri. M-AM PLICTISIT de ele, până peste cap. Iau o pauză!!!

Voi începe să lucrez la ideea cu hărţile. Primul pas este să adun date: judeţe, oraşe, drumuri. GO!

Binele şi răul

Posted in Mărturisiri at 4:44 pm by rast

Întrebările puse de daniela, aici, merită un răspus mai amplu, chiar un post separat. Acum voi r’spunde doar la ultima.

Personal, nu-mi place să definesc lumea actuală ca fiind “rea”, şi să am oarece idealuri despre o lume “bună”. Sunt adept al ideii de relativitate între bine şi rău. Îmi place să spun că lumea actuală este pe o direcţie total greşită… de la direcţia “naturală” de dezvoltare umană.

Acel “bine” eu îl definesc ca fiind “natural”.

Deci, pentru gustul personal :) , aş putea re-formula ideea exprimată de daniela, aşa: “şanse ca naturalul să triumfe asupra haosului fara sacrificii…”.

Unu’ la mână! Cine să facă sacrificiile? În ziua de azi, haosul/răul este atât de tare înrădăcinat în mentalitatea oamenilor, încât greu mai găseşti un om… să te ajute să treci strada… dapăi să facă oarece sacrificii.

Deci, problema cu sacrificiile este clară :) , cine să facă sacrificii, să încerce să lupte împotriva răului? Nu mă pasionează politica, dar îl urmăresc pe Băsescu. Este un om care luptă oarecum cu nişte răutăţi. Vedeţi ce probleme are? Adică i le fac alţii… Îmi aduc aminte de un film poliţist italian, mai vechi: era un comisar CATANE, a luptat împotriva mafiei.. s-a lovit de un glonţ :) . A mai fost un film mişto pe tema asta: “I de la Icar!”. Şi ăsta e vechi dar vi-l recomand. E un film psihologic care surprinde, foarte fin, mentalităţi actuale care au şi o legătură cu celelalte întrebări puse de daniela.
O ideea tembelă rău de tot: naturalul/binele, nu va triumfa pe Terra, DECÂT prin intervenţia unei civilizaţii extraterestre.

Nu aveţi decât să mă trimiteţi la un spital de nebuni :) , e unu’ prin Iaşi… cică ar fi cam ocupat, dar aş avea şanse să prind un loc în următoarele 3-4 luni :) .

După cum am mai declarat, sunt un cititor fidel al cărţilor lui Pavel Coruţ. Nu le cred!!! Le trec prin filtrul meu.. prin filtrul ratiunii, dar şi a inteligenţei emoţionale. Mă las în baza simţurilor… dar nu ca orbetele… În baza anumitor idei şi a unor fapte televizate despre Băsescu, fac următoarea afirmaţie :) Băsescu a văzut extratereştri!!!

Nu sunt urmaş al mamei Omida :) , dar fac şi eu un pronostic! Băsu’ a fost contactat de extratereştri. Şi în continuare, este sprijinit de ei… din umbră.

Să fim noi sănătoşi, căţi îl vor pe năsălie pe Băsu’, de ce n-a murit? Umblă teleleu, fără gărzi! Cine îl apără. Becali a zis odată pe un post de TV: “Băsu’ e apărat de o forţă diabolică”. De ce a zis aşa???

« Previous entries