Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for July, 2007

07.31.07

Motivaţia e cheia

Posted in Mărturisiri at 10:48 pm by rast

A zis odată cineva: “diferenţa dintre un om de succes şi un ratat nu este nici de dat nativ, nici de conjuncturi astrale, ci de motivaţie”.

Azi, întâi de august, mă re-hotărăsc  :) a nu mai ştiu câta oară să…  Nu zic ce pentru că mă apucă disperarea  :)   am mai luat această hotărâre de vreo 5-6-7 ori… dar tot de atâtea ori “am uitat” de ea.

MOTIVAŢIA – bat-o vina!

Şi uite-aşa, din lipsă de motivaţie, tind să devin ne-serios (din anumite puncte de vedere).


Cu toate că o oarece motivaţie am:

- sunt un inadaptat… sau un inadaptabil. Nu mă pot adapta tinerilor zilelor noastre şi să discut numa’ despre filme, muzică şi sport. Nu, nu sunt impotriva unor astfel de subiecte dar, cred eu (cu concepţia mea de comunist ramolit), că în timpul orelor de servici, astfel de subiecte ar trebui să fie pe planul doi.

- sunt un inadaptat – nu mai pot să suport râgâielile, horcăielile, chihi-iturile, fluierăturile, cântările, clefăiturile, etc…

Nu educaţia, ci bunul simţ, îmi spune ca la birou, unde stau 8 ore/zi, să mă comport astfel încât să nu deranjez pe ceilalţi. Ei şi? Alţii simt altceva… că e bine să-i doară-n coate că mai sunt şi alţii în birou… treaba lor… drak îi pune să muncească… sau, mă rog, să vrea oleacă de linişte.

07.29.07

Osho – dependenţă, independenţă, interdependenţă

Posted in Ce au spus... at 3:10 am by rast

Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenţa: este un lucru care se întâmplă majorităţii oamenilor. Soţul este dependent de soţie, soţia este dependentă de soţ; se exploatează unul pe celălalt, se domină unul pe celălalt, se posedă unul pe celălalt; fiecare îl reduce pe celălalt la un bun de consum. În lume, aşa stă situaţia în 99% din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide porţile paradisului, deschide porţile iadului.

A doua posibilitate este iubirea dintre două persoane independente. Asta se întâmplă rareori, şi în cazul ăsta există nefericire, pentru că există în permanenţă conflict. Adaptarea nu e posibilă, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusă să accepte compromisuri, să se adapteze după cealaltă. Este imposibil de trăit cu oameni precum pictorii, gânditorii, savanţii, care trăiesc într-un fl de independenţă, cel puţin în mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamănă mai degrabă cu indiferenţa, dau senzaţia că nu le pasă de celălalt, că celălalt nu contează pentru ei.


“A doua posibilitate este iubirea dintre două persoane independente”… abia acest semtiment l-aş putea numi iubire, dintre două persoane care nu urmăresc dominarea celuilalt.Primul tip de relaţie, definit de Osho, este foarte… cotidian, dar nu l-aş numi iubire. Poate nevoia de a nu fi singur sau, dorinţa de a avea pe cineva lângă tine. Dar în nici un caz iubire. După părerea mea iubirea nu este “impunătoare” de ceva: de comportamente, de modeluri, etc…

“ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusă să accepte compromisuri”… nu ştiu dacă această idee este exprimată de Osho în urma unei experienţe personale. Eu  :) , în urma unei experienţe, aş putea afirma altă idee. O persoană cu adevărat independentă, simţind pe pielea ei acest beneficiu, nu va cere NICIODATĂ persoanei de lângă el să facă compromisuri. Un om real, independent, nu va cere niciodată altcuiva să i se adapteze, să-i îmbrăţişeze ideile.

“Este imposibil de trăit cu oameni precum pictorii, gânditorii, savanţii”… pe aceştia nu i-aş numi oameni independenţi. Şi, în al doilea rând era vorba despre cum se înţeleg 2 oameni independenţi, nu cum se înţeleg ceilalţi cu oamenii independenţi.

07.28.07

Osho – dezvoltare personală naturală

Posted in Ce au spus... at 7:21 am by rast

Este greu să iubeşti oameni reali: pentru că un om real nu o să-ţi satisfacă aşteptările. Nu asta e menirea lui. El nu se află aici pentru a împlini aşteptările altcuiva, el trebuie să-şi trăiască propria viaţă, şi ori de câte ori face o mişcare cu care nu eşti de acord, sau ori de câte ori nu e în armonie cu sentimentele tale, ţi-e greu să-l iubeşti.


 

“Este greu să iubeşti”… până la iubire mai este… Este greu să accepţi compania unui om real. Când spun companie mă refer la toate situaţiile în care se creează o comunitate de oameni: colegi de birou, vecini de bloc, etc…

“oameni reali”… Osho, în acest citat, prin sintagma de om real, defineşte ceea ce eu numesc un om dezvoltat natural, conform naturii sale native.

“un om real nu o să-ţi satisfacă aşteptările”… sistemul de valori actual ne învaţă că trebuie să fim fiinşe/oameni adaptabile la “condiţiile progresului civilizaţiei”. Adică, trebuie să ne adaptăm şi să suportăm anumite principii de conduită socială, încercând, pe cât posibil, să fim binevoitori cu “aproapele nostru”. În acest mod, adoptând unele principii de trai moderne, întrăm în contradicţie cu anumite principii de viaţă, aşa cum le-a creat natura… şi aşa cum le percepem, prin ceea ce simţim (inteligenţă emoţională).

O să dau un exemplu din viaţa mea zilnică. Un principiu al societăţii noastre civilizate este că trebuie să integrăm în mijlocul nostru persoanele oarecum handicapate şi care suferă de boli psihice. E un principiu umanitar, frumos şi foarte lăudat/lăudabil din punct de vedere teoretic. Dar practica…

Blocul în care locuiesc este vecin, faţă în faţă, cu un alt bloc, cu două scări; deci, în total: 60 apartamente. La o scară din blocul vecin locuieşte o persoană – femeie – de vreo 60 de ani, singură, probabil şi fără rude prin Iaşi. A avut şi nişte internări la Socola, cu probleme psihice grave. Medicii au hotărât că este vindecată şi au externet-o.

Aproape în fiecare zi, când este cald, iese după-amiaza în faţa blocului şi vorbeşte cu fel de fel de persoane. Pe toţi care intră sau ies dîn bloc îi salută. Frumos până aici  :)   dar, ea nu vorbeşte ci ŢIPĂ, aşa este vorba ei, tare. Probabil are o problemă şi la corzile vocale. Sunt copii care dorm, persoane care după 8 ore de muncă vor să se odihnească după-amiaza. Muuulţi i-au spus să nu mai strige în halul ală… ea replică faptul că are apartament în acel bloc şi are dreptul să vorbească.

Nu intru în amănunte asupra deselor certuri cu cei care sunt deranjaţi de tonul ei, mult peste valorile unui ton de discuţie normal. Vreau doar să subliniez ideea de la care am pornit: ea nu înţelege starea unui om obosit, vanit de la servici… ea nu înţelege multe – are multe internări şi multe probleme. Dar spitalul “nu o mai vrea”, o consideră vindecată, şi conform principiilor societăţii noi, vecinii, trebuie să o integrăm în comunitate. O astfel de persoană nu se poate integra în nici o comunitate, este bolnav psihic. Spitalul internează şi tratează oameni cu o anumită simptomatologie. Vorba pe tonuri deranjante nu este o simptoma a vreunei boli.

“el trebuie să-şi trăiască propria viaţă”… aşa cum se exprimă Osho, creează impresia că “omul real” este îşi ghidează viaţa după alte trebuinţe. El nu “trebuie” să-şi trăiască viaţa ci, îşi dă seama, conştientizează, că nu îl ajută cu nimic faptul că implineşte aşteptările cuiva. Omul real îşi va trăi viaţa din proprie conştiinţă, nu conformându-se unor percepte sociale. Dar nu este o trebuinţă, este o alegere.

“sau ori de câte ori nu e în armonie cu sentimentele tale”… aici am un exemplu din propria-mi viaţă. La un fost loc de muncă, nu am prea fost agreat de colegii de birou (că la celelalte, parcă aş fi fost  :)   )  , un coleg ceva mai sincer, după ce am plecat de acolo, mi-a spus-o în faţă: “nu ai prea fost iubit de colegi”. Eu i-am spus: “Da! mi-am dat seama, dar nu ştiu de ce!”. După câteva secunde de gândire am primit şi răspunsul: “ai prea mare încredere în tine. Şi acest lucru deranjează”.

Da! Acesta este drumul… odată pornit pe o cale de dezvoltare personală naturală, dezvoltându-ţi inteligenţa emoţională, începi să ai încredere în tine, nu mai ai nevoie de sfaturile celorlalţi şi nu numai că nu le ceri sfatul dar, atunci când ei, binevoitori :) , îţi dau sfaturi…, tu nu le aplici, nu te raliezi aşteptărilor lor. Vei deveni un paria. Da! Ăsta este preţul echilibrului tău interior pe care l-ai dobândit.

Nu este vorba de un preţ pe care trebuie să-l plăteşti unor forţe subtile  :) , se pare că principala cauză a ne-agreării unui om real, a unui om cu încredere în forţele proprii, este invidia.

Făcând o analogie cu străvechiul proverb: “Vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri”, la fel şi oamenii: când văd un om echilibrat, cu încredere în el însuşi, îl blamează, spunând despre el fel de fel de lucruri spre a-l denigra şi a nu fi de acord cu el.

Suferinţa

Posted in Mărturisiri at 6:44 am by rast

Voiam să scriu azi un citat de Osho care conţinea nişte idei interesante, dar era vorba despre cauza suferinţei. Cauzele, aşa cum le vedea Osho, mi se par corecte, numai că “ideea de suferinţă” nu mi se pare o exprimare corectă. Ceva oarecum asemănător cu “ideea de iluminare”: este prea puţin definită.

Suferinţa include o gamă foarte mare de stări fizice sau psihice dezconfortante. Cineva care are o durere de dinţi, suferă; dar are o definire mai exactă: durere de dinţi. Sau durere de ficat sau, durere de stomac, etc…

Deci, suferinţa incluzând o gamă foarte mare de “dureri”, nu se poate vorbi de “cauza suferinţei” ci, se poate discuta, detaliat chiar, cauza fiecărei “dureri”.

În altă ordine de idei, m-am gândit mult la termenul “dezvoltare personală” şi la semnificaţia lui. În lume, în ziua de azi, el are o semnificaţie de a obţine un succes mai mult sau mai puţin social.

Aşa cum îl “văd” eu, ca o dezvoltare a adevâratei personalităţi sau, aşa cum definea Gurdjieff, o dezvoltare a personalităţii conform cu esenţa fiinţei (sau, conform filozofiilor orientale, cu corpul cauzal).

Din acest motiv, pentru a nu face confuzie cu dezvoltarea personală ce implică un succes, m-am gândit să folosesc termenul de “dezvoltare personală naturală”. Am adăugat sintegmei, cuvântul natural, deoarece “esenţa” fiinţei este un dat nativ, natural, cu care copilul se naşte şi pe care, tânărul şi mai apoi maturul, îl uită… îl înghesuie undeva într-un colţ al minţii şi se ghidează după valorile sociale învăţate.

07.22.07

Programarea! de la PC la PLC

Posted in Mărturisiri at 12:49 am by rast

Motto:

“Învăţarea se termină în momentul în care ai vată în nas şi flori pe piept! Cine crede că ŞTIE… e deja mort. Îi lipsesc vata, florile şi poziţia orizontală” 

Io

Un remember al activităţii mele de programator în anul 2007!

Mă scuzaţi pentru limbajul ceva mai colorat şi mai lugubru de mai sus. Dar am întâlnit deseori persoane care credeau că ştiu totul într-un anumit domeniu. Memorabilă pentru mine este replica unui coleg, pe care a dat-o unui astfel de individ, care dacă discutam despre ceva ce el auzise, participa la discuţie. Dacă nu auzise în prealabil despre acel subiect, spunea: “aşa ceva nu există!”. Colegul i-a zis odată: “Pentru tine există numai ceea ce ai auzit tu. Dar sunt multe lucruri, care există în lumea asta mare, despre care tu nu ai auzit”. Ei şi! Credeţi că a învăţat ceva din asta?

Motto-ul de mai sus este exprimarea, pe scurt, a activităţii mele din prima jumate a lui 2007. Am învăţat o groază de chestii: de la principiul de funcţionare al unei staţii de asfalt şi de betoane, până la modularizarea unei aplicaţii soft, bine scrise/programate.

La cele două de mai sus, mai am de învăţat. Dar mi s-a deschis un nou orizont  :)   ca să nu zic noi bătăi de cap şi oboseli de neuroni. Luând sub stăpânire programul de pe PLC şi mai citind una, alta, despre programarea PLC-urilor, mi-am dat seama că programarea automatelor are la bază alte principii decât programarea PC-urilor. Ăsta este punctul în care mă aflu. Mi-am dat seama că nu sunt la fel. Dar nu ştiu care sunt principiile de programare ale automatelor. Am prins eu ceva despre procese, reţele Petri, etc… Works for me! Am ce învăţa  :)

07.19.07

Taxi

Posted in Bancuri at 10:34 pm by rast

Un cetăţean opreşte un taxi:

- Du-mă şi pe mine un milimetru!

- Hai dom’le, nu mă lua la mişto!…

- Dacă te-aş fi luat la mişto, ţi-aş fi spus: “cu opriri!”…

Cugetări

Posted in Bancuri at 6:06 am by rast

Fiecare al cincilea om e chinez. Şi noi suntem cinci în familie, deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen.

Eu cred că-i Costel

***

Prieteni, sunt acele persoane care te iubesc, cu toate că te cunosc.

***

Nu bea la volan!

Te loveşti de ceva şi se varsă băutura!

***

Să cucereşti o femeie şi să nu povesteşti la prieteni, e ca şi cum ai trece Pacificul înot în secret.

***

Bunica mea a fost o femeie dură!

Trei soţi a îngropat, cu toate că doi numai moţăiau!

***

Orice bărbat are nevoie de o femeie, fiindcă sunt o grămadă de lucruri pentru care nu poţi să faci guvernul vinovat!

***

Nevroza este o boală contagioasă! Eu am primit-o de la copiii mei.

07.18.07

Blestem

Posted in Bancuri at 5:46 am by rast

Un bătrân merge la un vrăjitor să-l întrebe dacă poate să-l scape de un blestem care-l urmăreşte de 40 de ani. Vrăjitorul îi spune:

- Poate! Dar trebuie să-mi spui exact cuvintele care au fost rostite asupra ta.

Bătrânul spuse fără ezitare:

- “Acum vă declar soţ şi soţie!”

07.16.07

Blog sau articole

Posted in Mărturisiri at 11:34 pm by rast

Blog-ul a început ca un fel de jurnal online dar, privind multitudinea de subiecte şi tematici abordate de blogosferă (nu musai numai cea românească), ne putem da seama că blog-ul poate servi multor altor scopuri.

Aşa cum scrie şi Dragosh, aici, sunt de acord că articolele sunt mai valoroase şi mai interesante dar, nu toate articolele, ci doar cele scrise bine – klumea.

Din punctul meu de vedere nu pot spune ce este mai bun: blog sau articol. Fiecare îşi are propriile lui avantaje şi dezavantaje. Pentru mine, ele se completează reciproc sau, mai bine zis, blog-ul ajută în realizarea unor articole bune şi complete.

De exemplu: îţi vine o idee de a scrie ceva. O notezi repede în blog… dacă blog-ul are şi vizitatori :) primeşti şi comentarii. Iar când ai timp, reiei post-urile scrise în blog şi, pe baza lor, scrii un articol cât mai complet.

De multe ori, după ce am scris un articol (la epress sau în altă parte) am găsit idei de îmbunătăţire.

Aş putea spune că blog-ul este un fel de ciornă pentru un articol.

Scrisoarea a III-a reactualizată

Posted in Bancuri at 12:26 pm by rast

În delir ne sunt aleşii, astăzi şi-au votat decret,
S-aibă gratis la colivă, la cantină şi bufet.
Senatori la patru ace, deputaţi la ţol decent,
Au venit cu mic cu mare. E consens în Parlament.
Într-un gând, într-o suflare, cu un gest firesc, zglobiu,
Transpartinicii-şi strâng mâna peste-un lăcuit sicriu.
Nu-i nici plânset, şi nici jale, dispoziţia-i contrară
Căci în raclă azi au pus, chiar voinţa populară.
Încă le mai bate tâmpla de la proaspătul omor,
Hulpavi mestecând coliva stau cu dosul la popor.
Ei se fac că alba-i neagră şi vorbind de sus zic jos,
Dar când va veni momentul, vor primi un şut în dos.
Pacientul România cere un transplant urgent,
Cancer e, cu metastază, la organul Parlament.
Mi-este greaţă de-Antonescu şi mi-e scârbă de Vadim
Iar Năstase nesimţitul rău mă umple de venin.
Adrian bardu’? minune ce cu limba-nflăcărat
La şezut, pe Ceauşescu, ne dă lecţii din Senat.
Geoană ăsta, clăpăugul, cere pumni peste muştiuc,
Şi imensă silă-mi face un guzgan ca Hrebenciuc.
Greu miroase Iliescu a parfumuri de cavou
El pe Nicu Văcăroiu din borhot îl scoate nou.
Când îl văd pe Voiculescu, zău că-mi vine să vomez
Tremur când auz de Ponta, nu pot să mă concentrez,
Mătuşa Norica (hoaţa) îmi cam dă fiori de gheaţă,
Iar pe lelea Buruiana nu suport s-o văd la faţă,
N-are mamă şi nici tată dansatorul de ceardaş,
Când e vorba de ciolane, Marko Bela e geambaş.
Păpuşarul de Patriciu ţine-n braţe-un manechin
Îmbrăcat ca prim-ministru, însă “hainele” nu-i vin.
Panglicari, borfaşi, otrepe, profitori, lingăi şi hoţi
Unde eşti tu, Ţepeş-Doamne? Mi-e lehamite de toţi!
Constituţia-i o curvă scrisă de un prostovan
Şi al cărui nume este mafiotul Iorgovan.

« Previous entries