Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for March, 2007

03.12.07

Octavian Paler – Interviu cu Dumnezeu

Posted in Ce au spus... at 6:03 pm by rast

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. 

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că:

  • se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii
  • îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea,
  • se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul,
  • trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?

- Să înveţe că:

  • durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece,
  • un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin,
  • există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele,
  • doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit,
  • nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.


Deparde de a crede că este un interviu cu Dumnezeu, autorul surprinde nişte realităţi, sau mai bine zis: paradoxuri, evidente ale lumii de azi. 

Acest citat l-am copiat ca un preambul la o idee ulterioară, idee ce de mult voiam să o scriu, dar nu am avut un motiv, sau o introducere… ceva de care să mă leg. Şi, iată că provocarea a apărut  :) , sub forma unui post al lui Petru (de aici). În text este o întrebare, oarecum retorică, dar care m-a făcut să-mi pun o întrebare simplă:

- Ce este Binele şi ce ste Răul?

Punându-mi întrebarea, nu numai că mi-amadus aminte de relativitatea celor două aspecte: bine şi rău, dar, un gând ne-gândit, mi-a adus aminte de ideea pe care voiam să o scriu mai demult. Marea problemă a lumii de azi este: dezorganizarea. Asta arată şi citatul de mai sus: lipsa de orientare, lipsa unui ţel, a unui scop în viaţă, cât de cât definit.

03.11.07

Osho – creativitate

Posted in Ce au spus... at 9:30 am by rast

Oamenii creatori cu adevărat ştiu bine că nu ei sunt creatorii – ci sunt doar instrumente, mediumuri. Ceva se întâmplă prin ei, ceva adevărat, dar nu ei sunt cei care fac acel lucru.

Patru chei penru a fi creativ:

  1. Redevino asemenea unui copil şi vei fi creativ. Toţi copiii sunt creativi. Creativitatea are nevoie de libertate – libertatea de minte, de cunoştinţe, libertatea de prejudecăţi. O persoană creativă este cel care încearcă să creeze ceva nou.
  2. Fii pregătit să înveţi. Cineva care e pregătit să înveţe este un discipol şi procesul de a fi pregătit să înveţi este disciplina… Persoana creativă trebuie să dizolve toate “trebuie” şi “nu trebuie”. El are libertate şi spaţiu, spaţiu vast, el are nevoie de tot cerul şi de toate stelele, doar atunci spontaneitatea profundă va începe să crească.
  3. Găseşte Nirvana în simplitate. Niciodată nu îţi permite tendinţa de a dori să fii mare, faimos, mai mare decât dimensiunea vieţii însăşi – niciodată. Dimensiunea vieţii e perfectă, deci să fii exact cum e viaţa, simplu, este perfect aşa cum e. Dar trăieşte această simplitate într-un mod extraordinar. Aceasta reprezintă de fapr conştiinţa nirvanică.
  4. Fii un visător. Şi nu uita: visurile trebuie să fie transformate în realitate şi nu realitatea schimbată în visuri.

“Beton”  :)   chestia asta cu creativitatea, care a fost postată pe lista de discuţii de pe care copii aceste citate.    

Chiar dacă nu sunt adeptul folosirii în vorbirea de zi cu zi a unor expresii “moderniste” gen: “cea mai tare revistă”, “marfă”, “super”, “beton”, etc… pentru cuvântul beton am o oarecare “slăbiciune”  :) din cauză că mă întâlnesc cu el zilnic, din cauza noului job: programez automate pentru staţii de beton şi asfalt. E “beton”, pentru mine, această expresie.

Expresia: “am văzut o gagică beton” – este ceva uzual în ziua de azi  :)  , pe când o expresie: “am văzut o gagică asfalt!”?  :)

Dar, în mod serios, noul job permite şi chiar încurajează creativitatea. Şi, am să mă laud iar, afirmând că deja mi-am pus în valoare  creativitatea cu care fiinţa mea a fost înzestrată încă de la aducerea ei, pe meleaguri moldave, de dânsa barza  :) (eu încă mai cred povestea aia cu barza… :) ).

Betonul (sau asfaltul) se face după anumite reţete: X kg. de agregate, Y kg. de ciment, Z kg. de apă, W kg. de aditiv… Staţiile automatizate, comandate şi/sau coordonate prin intermediul unui PC (calculator), au o bază de date cu reţete prestabilite, din care operatorul staţiei alege una, în momentul în care vrea să fabrice beton – sau asfalt.

Memoria unui automat programabil este limitată constructiv, la diferite valori. Actualmente folosim un automet cu 256 kb de memorie. Această memorie a ajuns la limită, în sensul că, pentru a face o dezvoltare ulterioară, ar fi trebuit să utilizăm un automat cu o memorie mai mare (512 kb). Acest lucru ar fi presupus nişte cheltuieli: aceste automate sunt mai scumpe decât cele deja folosite. Până a ajunge eu în firmă :) colegii au optat pentru a micşora baza de date cu reţete, din motiv de a creşte memoria utilizată de program. DIn această cauză, baza de date cu reţete, permite introducerea şi stocarea doar a 5 reţete.

Eiii!!!!  dar am ajuns eu în firma asta  :)   :)   şi am făcut o altă şmecherie – nu este o descoperire ci doar o adaptare – baza de date cu reţete nu mai este stocată pe automat şi deci, nu mai este limitată de memoria acestuia. Reţetele se stochează într-o bază de date MySql, de pe PC; operatorul alegând una de aici, după care programul (un program Java care trimite pe socket, pe un anumit port, prin protocolul UDP) trimite reţeta automatului.

Automatul nu ştie de unde îi vine reţeta  :) , aşa că, o consideră bună şi începe să o lucreze.

Săptămâna care a trecut am lucrat (programat) la modulul de a-l face pe automat să “recepţionaze” reţeta de pe PC, iar săptămâna/săptămânile care vin, voi modifica programul care rulează pe automat, ştergând procedurile de adăugare/modificare/ştergere reţetă, câştigând astfel spaţiu de memorie pentru alte dezvoltări ale programului.

“Creativitatea are nevoie de libertate – libertatea de minte, de cunoştinţe, libertatea de prejudecăţi”… da! pentru a fi creativ ai nevoie de o libertate mentală, nu văd de ce Osho pune această libertate pe seama unui copil. Este adevărat că oamenii maturi îşi impun singuri anumite constrângeri mentale: “aşa este… şi gata… nu se mai poate face nimic altceva”. Ba nu!!! Întotdeauna, şi în orice domeniu, este ceva de îmbunătăţit.

Îmi aduc aminte de un post recent al lui Dragoş (de aici) care, spre final, are următoarea afirmaţie: “Realitatea e total diferită, există mereu loc pentru nou”.

Pentru a nu te complace în “credinţa” că totul este descoperit şi viaţa este “aşa cum este”, îţi trebuie o gândire libertină şi un oarecare grad de fantezie/imaginaţie.

“el are nevoie de tot cerul şi de toate stelele”… faină metafora utilizată de Osho… dar rămâne o metaforă. O persoană creativă are nevoie, ca de altfel orice om obişnuit, de o MOTIVAŢIE. Motivaţia este “forţa motrice” a creativităţii…

“Găseşte Nirvana în simplitate”… nu văd de ce Osho generalizează această găsire a Nirvanei. Puţini sunt oamenii care caută Nirvana. Nirvana este un loc (o idee, o ipoteză) unde se poate ajunge părăsind această lume… adică murind.

Tu, ca persoană care vrei să fii creativă, de ce să cauţi Nirvana, moartea. Nu este deloc necesar să devii creator pentru a găsi (dacă o cauţi) Nirvana. Pur şi simplu… mori, şi vei vedea dacă există sau nu Nirvana.

Părerea mea, în legătură cu acest punct, este că poţi deveni o fiinţă cu adevărat creatoare, numai dacă procesul de a crea ceva nou îţi oferă “plăcere“. Să fim sinceri, toată lumea caută plăcerea, numai că fiecare găseşte plăcere în altceva. Unii găsesc plăcere în alcool, alţii în telenovele, alţii în a avea termopane la ferestre, etc… Unii găsesc plăcere în a crea.

Ce am păţit eu, vizavi de această idee a plăcerii. Prin anii 1996-1997 eram administrator Linux, ca job full-time. Acasă, făceam programare (Visual C++), ca job part-time. Am sesizat că activitatea de programare îmi dă nişte – nu aş putea să le numesc plăceri – stări mai bune. Nu mă refer aici la momentul finalizării unei probleme, la satisfacţia care o ai după ce ai rezolvat o problemă. Ca administrator şi programator, ele erau identice pentru mine. Mă refer doar la starea psihică care o aveam “în timpul rezolvării”. Era mai plăcut pentru mine să găsesc metoda optimă a unui algoritm decăt rezolvarea optimă a unei probleme de administrare.

“Fii un visător”… nu cred că este o cheie pentru a fi creativ. Cum am spus şi mai sus, depinde de motivaţie, de motivaţia fiecăruia în viaţă, şi motivaţia se schimbă, funcţie de perioada/etapa vieţii.

Oricum, acest punct 4 al citatului mi-a adus aminte de o idee citită într-o carte acum mulţi ani în urmă. Autorul lansa ideea că “destinul unei persoane” este să facă acel ceva care, în fragedă copilărie, nu-i dădea pace şi îi zgândărea imaginaţia, făcând-ul să-şi imagineze fel de fel de lucruri ne-realizabile. Pe scurt: destinul fiecărui om, este să facă acel lucru care, în copilărie, i se părea de ne-realizat.

03.08.07

Programe de facturi

Posted in Mărturisiri at 9:18 pm by rast

Am un oarecare interes pentru programele de tipărit facturi. Nu numai că am făcut un astfel de program, care tipăreşte facturi tipizate, dar s-ar putea să fac unul nou (probabil Java) care să se adapteze noilor cerinţe legislative.

Din acest motiv, am inceput să caut pe .net, ce au realizat alţii (potenţiali concurenţi  :) ) în acest domeniu. Sunt multe firme care oferă un astfel de program, unele chiar gratis. Vreau să mă opresc doar la un program care se poate folosi gratuit, 30 de zile. Dar, nu de gratuitate voiam să vorbesc… ci de ideea de a rula/instala un program printr-un kit executabil.

Programul pe care vreau să-l bârfesc :) are un kit de 53 MB. Programul care îl făcusem eu, şi care are şi alte facilităţi (solduri clienţi şi furnizori) are, împreună cu baza de date (un .mdb), mai puţin de 1 MB. Ce poate să aibă kitu’ ăla? Un .Net Framework are vreo 30 de MB.

Dar nu numai acest program… Profit de ocazie şi declar (cu mâna pe tastatură :) ) că sunt adeptul programelor (implicit a limbajelor de programare) care nu necesită instalare printr-un kit executabil. Odată ce rulezi un astfel de program, nu ştii ce face “pe dedesubt”: ce face prin Regiştrii Windows-ului sau prin dll-urile deja instalate. Nu neapărat ca programatorul să fie rău intenţionat, dar poate folosi nişte biblioteci mai vechi şi poate re-scrie/înlocui nişte dll-uri cu versiuni mai noi, pe care tu deja le aveai instalate… şi astfel, programele care folosesc versiuni noi, nu mai funcţionează.

Pe scurt, agreez programeleşi limbajele de programare ne-instalabile. Unele sunt în limbaje interpretate – ci nu compilate – iar altele pot rula într-un browser web. Şi cred că asta este cea mai bună/faină/corectă variantă: un program (sau mai bine zis: aplicaţie) care rulează în browser.

03.05.07

Am căzut în ochii mei

Posted in Mărturisiri at 2:57 pm by rast

:)   din cauza unui motiv destul de ciudat!

Am descris aici, destul de succint, un program la care am lucrat vreo 2 ani de zile (era vorba de un job part-time, unde mă întâlneam cu lumea vinerea după ora 15:00), şi din care am învăţam, în special, ceea ce înseamnă un riguros Project manager, pentru un program de calculator. Am mai învăţat, din această experienţă, ceea de înseamnă uzabilitate şi importanţa ei pentru utilizatorul final.

După ce am realizat acest program, recunosc, nu de puţine ori, m-a dus gândul/fantezia/imaginaţia la a realiza un mic ERP. Recunosc, este destul de utopic, să te gândeşti că ai putea realiza, de unul singur, un ERP – fie el cât de… “firav”.

Deci, de multă vreme mă mai gândesc din când în când la programe ERP. Dar, oricât m-aş fi gândit, niciodată nu mi-a trecut prin minte (şi nu cred că mi-ar fi trecut nici în viitor) că ar putea exista un astfel de program mamut, în licenţă Open Source.

De asta am căzut în ochii mei  :)   – nu m-ar fi dus mintea că există oameni care să muncească la un ERP şi să-l pună sub licenţă Open Source. Dar uite că există… şi am să încep să caut astfel de programe să le bookmark-uiesc.

Scriind acest post mi-am adus aminte de categoria WordPress şi de tema Iaşi, la care nu am mai lucrat nimic. Nu este un lucru abandonat, ci doar amânat. Deja sunt asaltat din ce în ce mai mult de mesajele de spam… nu voi abandona PHP-ul.

03.01.07

Anastasia

Posted in Mărturisiri at 8:53 pm by rast

După ce am copiat ultimul citat de Osho, de aici, m-am gândit să dau un exemplu concret de ceea ce înseamnă intelect coordonat şi nu coordonator. Este bine ca intelectul, raţiunea, să se conducă după ceea ce simţim (Osho şi alţii spun: după inimă).

A fâcut mare vâlvă apariţia unor cărţi scrise de Vladimir Megre, despre o oarecare Anastasia, care trăieşte natural, ghidându-se şi ea după ceea ce simte, mici amănunte putiţi găsi aici. Megre a scris vreo 8 cărţi, în România s-au tradus şi editat 2 dintre ele. Sâmbătă are loc, la casa cărţii din Iaşi, lansarea celei de-a treia cărţi, la ora 10.00.

Pentru sâmbătă am două variante de a-mi face/petrece timpul.

  1. mă duc la prezentarea cărţii
  2. mă duc la servici. Nu este obligatoriu, programul de lucru este foarte flexibil şi nu include week-end-ul. Dar mulţi colegi merg şi sâmbăta la servici pentru a rezolva anumite probleme. Până acuma am fost şi eu deoarece am avut multe noutăţi de asimilat, dar aş putea face o pauză  :) .

Raţional, am toate argumentele şi motivaţiile să mă duc la lansarea cărţii.

  • este un subiect care mă interesează, din link-ul dat mai sus mi-am dat seama că tratează lucruri foarte importante
  • nu am citit nici o carte din cele apărute
  • este o editură din Târgu Neamţ, oraş în care am copilărit
  • fac economie de 2,4 RON cât m-ar costa biletul dus-întors până la servici  :)

Dar simt să nu mă duc la această lansare. Mă întreb, raţional, care sunt motivele pentru care simt acest lucru. Am o vastă experienţă  :)   în astfel de întrebări raţionale despre ceea ce simt asupra unui anumit lucru. Asta este important, ca fiinţe raţionale, să găsim “cauzele” care au generat simţămintele respective, ci nu să mergem ca “orbeţii” după simţăminte neînţelese.

Singura explicaţie plauzibilă, mi se pare, este că nu voi găsi nimic interesant acolo. Poate fi o banală lansare de carte.

Oricum până sâmbătă mai este şi am posibilitatea să mă conduc după intelect şi raţiune, şi să văd cu ochii mei, de ce simt acuma să nu mă duc la lansare.

Valoarea string-ului

Posted in Java at 12:27 am by rast

Am găsit o “problemă” în Java cu care, îmi aduc aminte, mi-am mai bătut capul şi altă dată (cu vreo 6 ani în urmă  :) ). Am rezolvat-o şi de aceea vreau să o detaliez aici… poate uit peste vreo încă 6 ani, şi să am de unde să mă inspir.

În multe programe trebuie să introducem un TextBox (o căsuţă de introducere a textului – de exemplu, acolo unde tastaţi adresa paginii web pe care vreţi să o vizitaţi), pentru ca utilizatorul să introducă nişte date. În Java, acest TextBox, se numeşte mai complex: JTextField. Pentru a culege datele introduse de utilizator folosim metoda getText(), care returnează un string.

Dacă avem nevoie să testăm ce conţine acest string (valoarea lui), suntem tentaţi… din alte limbaje de programare, să scriem:

  • if(string==”ceva”)

În Java, pentru string-uri nu se foloseşte: “==”, ci funcţia:

  • string.equals(“ceva”)

Dar dacă avem varianta ca stringul să fie gol? Eu am folosit, cu succes varianta

  • string.length()!=0

adică lungimea valorii string-ului să fie diferită de zero

Next entries »