Just another WordPress weblog
Semnificaţia episodului biblic al turnului Babel este că odată cu limbajul apare diviziunea. Şi nu pentru că oamenii au început să vorbească limbi diferite; ci au început, pur şi simplu, să se exprime. Odată cu apariţia cuvântului se naşte şi confuzia; odată cu exprimarea apare diviziunea. Numai în tăcere există unire.
Revoluţia interioară
Deci, nu vă începeţi căutarea având mintea fixată asupra unui scop. Începeţi, pur şi simplu! A avea o minte care cercetează nu înseamnă că neapărat căutăm ceva, ci că suntem în stare de căutare. Există o investigaţie, doar atât - o investigaţie fără idei preconcepute, fără să ştim exact ceea ce căutăm. Noi nu găsim lucrurile decât în măsura în care le căutăm.
Revoluţia interioară
Iată ce-mi aduce noul an 
, în ziua de 20 ale lunii lui ianuarie:
Săptămâna asta am găsit câteva post-uri pe diverse blog-uri, în care blogger-ii “se plângeau” că duc o viaţă pe fugă: servici, facultate, casă, etc. Abia mai au timp să stea de vorbă cu amicii (intenţionat nu am zis/scris prietenii - e greu în ziua de azi să cataloghezi pe cineva prieten). Am avut şi eu o astfel de perioadă.
Era prin anii 1995 - 1996. Stăteam la gazdă. Seara mă culcam după ora 24.00, aveam chiar o vorbă când discutam cu amicii: ieri, iar m-am culcat azi. Dimineaţa trebuia să mă scol pe la 6 şi ceva să mă duc la servici. Porţile uzinei se închideau la 7 fix. Cerberii (pardon: portarii) care păzeau intrarea îşi făceau datoria: dacă veneai după ora 7, te scriau în condică. Suna ceasul… repede, repede la baie, apa pe faţă - să pot deschide ochii… îmbrăcarea la repezeală şi fuga fuga la lift (stăteam la etajul 7). Luam de pe drum (de pe la un chioşc) un pachet sau două de biscuiţi (cea mai biscuită perioadă din viaţa mea ). Mâncare aveam în frigider, dar nu aveam timp să mănânc. Stăteam la servici până la 15.00. Plecam printre primii (gazda era la 600-700 metri de servici), ajungeam la gazdă, haleam ceva pe fugă şi coboram în staţia de tramvai să mă duc la facultate, să prind măcar seminariile de după amiază care începeau la 16.00. După ore mă duceam “în vizită” la prietena mea, pe vremea aceea, care stătea într-un campus studenţesc. De la ea, până la gazdă să tot fie vreo 2 Km… pe care îi parcurgeam cam pe la orele 24.00 fără ceva. Foarte des eram transpirat…
În acele momente “mi-a jurat” să nu mai duc o viaţă pe fugă. Acum, după mai bine de 10 ani, pot declara că mi-am ţinut jurământul . Aşa cum spune şi Buddha aici, am învăţat din propria experienţă şi nu m-am adaptat unui obicei al societăţii. Obiceiul societăţii este ca dimineaţa când mergi la servici, să te scoli cât mai târziu cu putinţă, astfel încât “să mai smulgi” 10-15 minute de somn. Nu fac aşa (şi încă de peste 10 ani). Mă trezesc cu 30-40 minute mai devreme. Îmi fac o cafea şi o savurez în linişte.
Intenţionat am spus savurez, ci nu beau, pentru motivul că, acele clipe din faţa cafelei, dimineaţă, când este linişte şi mintea odihnită, îmi dau posibilitatea de a-mi sistematiza acţiunile ce urmează să le fac în cursul zilei.
Acum, după atâţia ani de practică, a acestui obicei, pot spune că este foarte important. Îţi prioritizezi nişte activităţi, îţi dai seama de importanţa şi implicaţiile unora, şi de ne-importanţa altora, dar care, în virtutea unor obiceiuri, le faci fără să le conştientizezi lipsa de utilitate.
Aceste momente de dimineaţă, cu mintea odihnită şi încă ne-acaparată de problemele zilnice, au o mare importanţă. Mai ales pentru cei ce vor să-şi dezvolte inteligenţa emoţională. În aceste momente de linişte, gândindu-te “la relanti” asupra problemelor zilnice, intuiţia funcţionează mult mai bine. Având mintea odihnită poţi “prinde foarte uşor” ideile intuite, le poţi înţelege.
Dar mintea noastră este făcută astfel încât ne fondăm căutările pe idei preconcepute. Dacă eu cred că musulmanii sunt fiinţe rele, voi găsi argumente pentru această idee şi până la urmă îmi voi demonstra că am dreptate. Şi în acest caz, de fiecare dată când voi întâlni un musulman, îi voi observa în special defectele şi nimeni nu mă va putea convinge că mă înşel, deoarece posed proba contrară.
Un altul, pentru care musulmanii sunt fiinţe bune, întâlnind acelaşi individ, va avea despre el o părere diferită. Şi va remarca la el trăsăturile care pledează în favoarea bunătăţii. Binele şi răul nu sunt opuse - ele există unul alături de celălalt. Omul are posibilitatea să fie şi una şi celaltă, astfel încât veţi putea găsi în el ceea ce vă interesează. În anumite situaţii el va fi o fiinţă bună, în altele o fiinţă rea. Judecăţile voastre depind mai mult de definiţiile voastre decât de situaţiile în sine. Ele sunt în funcţie de punctul vostru de vedere şi de aprecierea voastră.
Astfel, dacă voi credeţi că ţigara este rea, ea devine astfel în mod efectiv. Dacă vă gândiţi că o atitudine sau alta este rea, ea va deveni astfel. În timpul acestei conferinţe dacă o persoană adoarme şi veţi crede că acest lucru nu este bun, atunci nu va fi bun. Dar, în realitate, nimic nu este bun, nimic nu este rău. Poate exista cineva care, văzând o persoană întinzându-se şi adormind în mijlocul prietenilor, va crede că acest lucru este bun, deoarece este suficient de lipsit de prejudecăţi. Lucrurile devin bune sau rele în funcţie de atitudinea voastră.
Revuluţia interioară
M-aţi întrebat de ce metodele tradiţionale erau sistematice, iar a mea haotică. Metodele tradiţionale sunt sistematice tocmai datorită faptului că oamenii din trecut, pentru care ele au fost concepute, erau diferiţi. Omul contemporan este un fenomen cu totul nou. Nici o metodă tradiţională nu poate fi folosită ca atare, deoarece omul - aşa cum este el acum - nu a mai existat în trecut. Deci, într-o anumită măsură, metodele tradiţionale nu sunt cele mai adecvate.
Astfel, corpul a suferit schimbări uriaşe. El nu mai este la fel de natural ca atunci când Patanjali şi-a dezvoltat sistemul său de yoga. El este cu totul diferit. Este atât de denaturat, încât nici o metodă tradiţională nu îi mai poate fi de vreun ajutor.
În trecut yoghinii nu aveau dreptul să ia medicamente - absolut deloc - în măsura în care modificările de ordin chimic fac aplicarea metodelor nu numai dificilă, ci şi periculoasă. Mai mult, în zilele noastre întreg mediul ambiant este alterat: omul, apa, societatea, condiţiile de viaţă. Nimic nu mai este natural. Vă naşteţi într-un cadru artificial şi creşteţi în interiorul lui. În consecinţă, metodele tradiţionale se dovedesc a fi periculoase. Este mai bine să li se aducă unele schimbări ce se impun ca urmare a situaţiei contemporane.
Altceva: calitatea mentalului s-a modificat în mod esenţial. Pe vremea lui Patanjali, centrul personalităţii umane nu era intelectul ci inima. Şi înaintea lui Patanjali era şi mai jos, sub ombilic. Hatha yoga a conceput metode utile şi semnificative pentru fiinţele al căror centru al personalităţii se situa în regiunea ombilicului. Apoi centrul a devenit inima, şi numai în acel moment s-a putut recurge la Bhakti yoga. Această cale s-a dezvoltat în Evul Mediu, deoarece tocmai în această epocă s-a realizat transferul entrului personalităţii între ombilic şi inimă.
Revoluţia interioară
Nevoile voastre se află în conflict. Societatea vă cere un lucru, iar instinctele vă cer exact lucrul opus. Cerinţele sociale şi cele personale sunt în conflict. Societatea îşi are pretenţiile ei, morala şi religia pe ale ei. Şi tocmai aceste conflicte împiedică omul să devină un întreg aflat în armonie; ele au transformat omul într-o fiinţă fragmentară.
Dimineaţa doriţi ceva, după amiază altceva. Soţia vă cere un lucru, iar mama lucrul opus. Astfel obligaţiile zilnice devin conflictuale, şi mica parte manifestată din energia voastră totală este în contradicţie cu ea însăşi.
Dar problema este şi mai vastă. Partea manifestată a energiei voastre este într-un permanent conflict cu partea încă nemanifestată. Actualul este într-un neîncetat conflict cu potenţialul. Potenţialul vrea să se manifeste şi actualul îl reprimă.
Revoluţia interioară
Existenţa este energie, ea este mişcarea energiei care se realizează în multe sensuri diferite şi care îmbracă multiple forme. În cazul existenţei umane, energia se numeşte kundalini. Kundalini este energia concentrată în corpul şi sufletul omului.
Energia este manifestată sau nemanifestată. Kundalini reprezintă întotdeauna potenţialul vostru, suma tuturor posibilităţilor voastre. Este energie în stare latentă. Iar căile de trezire ale energiei kundalini au drept scop actualizarea acestui potenţial. Deci, în primul şi în primul rând să spunem că forţa kundalini nu este ceva unic; cuvântul desemnează energia specific umană. În acelaşi timp, de obicei numai o mică parte este activă, o parte infimă. Şi nici această parte nu funcţionează în mod armonios; ea este în conflict, provocând suferinţe şi angoasă. În cazul în care energia voastră funcţionează în mod armonios, totul e bine; dacă nu (când ea este în contradicţie cu ea însăşi), sunteţi nefericiţi. Suferinţa provine întotdeauna dintr-o energie aflată în conflict, şi orice bucurie, orice fericire provin dintr-o energie aflată în armonie.
De ce rămâne energia totală în stare potenţială? De ce nu este ea actualizată? Deoarece ea nu este necesară în acţiunile de rutină zilnice. Numai partea necesară, numai partea solicitată intră în funcţiune. Rutina zilnică nu solicită totalitatea energiilor, ci doar o parte infimă. Şi dacă această parte infimă nu este încă în armonie, aceasta provine dintr-o viaţă de zi cu zi ne-integrată.
Revoluţia interioară
Cu ceva timp în urmă am găsit pe Internet traducerea cărţii “Revoluţia interioară” şi am pus-o undeva, în structura de directoare a calculatorului personal . Recent am simţit un impuls interior de a începe să citesc această carte şi să scriu în blog anumite citate.
Acesta este motivul pentru care am scris şi voi scrie în continuare foarte multe citate din Osho - revoluţia interioară.
Primul lucru pe care trebuie deci să-l faceţi este să fiţi conştienţi - să fiţi conştienţi de procesele voastre mentale, de felul în care funcţionează mentalul vostru. Imediat ce deveniţi conştienţi de funcţionarea mentalului vostru, vă separaţi de el. Treceţi, împreună cu conştiinţa, alături: sunteţi liberi, spectatori. Şi cu cât conştiinţa voastră se lărgeşte mai mult, cu atât percepeţi mai exact spaţiul care separă experienţa de cuvinte. El este întotdeauna prezent, dar inconştienţa voastră vă împiedică să-l remarcaţi. Între două cuvinte există întotdeauna un spaţiu, oricât de imperceptibil şi de infim ar fi acesta. Dacă nu, cele două cuvinte vor forma un întreg. Între două note muzicale există întotdeauna un spaţiu, o tăcere. Fie că este vorba de cuvinte, fie de note, ele nu pot fi separate fără un interval. Tăcerea este prezentă întotdeauna, dar pentru a o percepe, trebuie să fiţi cu adevărat conştienţi, cu adevărat atenţi.
Cu cât conştiinţa voastră este mai intensă, cu atât mai mult se atrofiază mentalul. Cele două sunt inseparabile. Cu cât sunteţi mai puţin conştienţi, cu atât mai mult se întăreşte mentalul. Când sunteţi suficient de conştienţi de mintea voastră, aceasta îşi încetează activităţile şi spaţiile goale dintre gânduri se măresc. Ele devin perceptibile. Este aproape ca un film. Când aparatul de proiecţie funcţionează la o viteză mai mică, distingeţi spaţiile goale dintre imagini. Dacă ridic mâna, trebuie să descompun mult mişcarea. Fiecare descompunere va fi o imagine. Şi dacă aceste multiple imagini trec prin faţa ochilor voştri atât de repede încât nu mai distingeţi spaţiile goale, atunci gestul mâinii mele vă apare ca un proces. Dar dacă aparatul merge mai încet, spaţiile devin vizibile.
Revoluţia interioară
Proudly powered by Wordpress.
Theme design by Beccary.
Entries RSS,
Comments RSS,
XHTML,
CSS.