Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for January, 2007

01.29.07

Kiplling Rudyard – Dacă – IF

Posted in Ce au spus... at 11:32 pm by rast

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni, minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu faci visul astrei,
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi triumful şi dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să strângi agoniseala toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât voinţa ce le strigă “SUS”
De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, băiatul meu.


   

Dacă te poţi stăpâni când norodul din jur se frământă
Brav înfruntând insolentul reproş cu linişte sfântă
Dacă-ţi păstrezi în virtute credinţa şi încă alegi sfiala
Când se-ndoieşte de tine mulţimea şi ierţi îndoiala

Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune aşteptarea
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea
Dacă asaltul mâniei te lasă senin fără ură
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură

Dacă te leagănă visul dar stărui stăpân peste vise
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri precise
Dacă triumful, izvor de ispite şi cruntul dezastru
Nu-s pentru tine oprelişti nici vâsle în drumul spre astru

Dacă suporţi să auzi despre spusele talecinstite
Gânduri viclene, scornite de veri pentru toate smintite
Dacă din opera ta s-au ales doar lumine şi spaţii

Dacă pirzând într-o clipă de risc pe o şansă avutul
Poţi să începi de la capăt uitând în tăcere trecutul
Ferm adunând cu răbdare întregul pe lungă durată
Fără să sufli o vorbă de pierderea grea îndurată

Dacă superb din dorinţă forţezi când îţi vine sorocul
Inima capătă taria s-astâmpere jocul
Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte
Tare, cu vrerea din tine ce-ţi spune: “mereu înainte”

Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti cu deplină elegale
Dacă constant îţi păstrezi modestia şi-n ercuri regale
Dacă eşti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, insă nu peste fire

Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare
Calm vei putea să-l asemeni dintr-un minut oarecare
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine
Tu peste toţi vei răzbate. Un om al puterii depline.

traducere Corneliu Coposu

01.28.07

Castaneda – a ajuta pe alţii

Posted in Ce au spus... at 7:05 am by rast

- Vrăjitorii nu se ajută unul pe altul, aşa cum l-ai ajutat tu pe Pablito, a continuat ea. Te-ai purtat ca un om de pe stradă. Nagualul ne-a învăţat pe toţi să fim luptători. El a spus că un luptător nu are compasiune faţă de nimeni. Pentru el, a avea compasiune înseamnă că doreşti ca cealaltă persoană să fie ca tine, să fie în poziţia ta şi îi dai o mână de ajutor doar pentru asta. Asta i-ai făcut tu lui Pablito. Cel mai greu lucru din lume pentru un luptător este să-il lase pe ceilalţi să fie cum vor. Când eram grasă, eram îngrijorată pentru că Lidia şi Josephina nu mâncau destul. Mi-era frică că o să se îmbolnăvească şi o să moară de foame. Am făcut tot posibilul de a le îngrăşa. Şi nu le doream decât binele. Impecabilitatea unui luptător constă în a-i lăsa pe oameni să fie cum vor şi a-i susţine în ceea ce sunt. Asta înseamnă, bineînţeles, că ai încredere că şi ei sunt luptători impecabili.

- Dar dacă nu sunt luptători impecabili? Am spus.

- Atunci este de datoria ta să fii tu impecabil şi să nu spui un cuvânt, a replicat ea. Nagualul a spus că doar un vrăjitor care “vede” şi este fără formă îşi poate permite să ajute pe oricine. De aceea ne-a ajutat şi ne-a făcut ceea ce suntem. Doar nu crezi că poţi merge pe stradă să alegi oamenii şi să-i ajuţi, nu-i aşa?

Don Juan mă pusese deja faţă în faţă cu dilema că nu-mi puteam ajuta semenii în nici un mod. De fapt, după el, orice efort de a ajuta din partea noastră era doar o acţiune arbitrară ghidată doar de propriul interes.

Întro zi, când eram cu el în oraş, am cules un melc din mijlocul trotuarului şi l-am ascuns în siguranţă, sub nişte viţă. Eram sigur că dacă l-aş fi lăsat în mijlocul trotuarului, mai devreme sau mai târziu, oamenii l-ar fi călcat în picioare. M-am gândit că, mutându-l într-un loc sigur, îl salvasem.

Don Juan a spus că presupunerea mea era necugetată, pentru că nu luasem în consideraţie două alternative. Una era că melcul s-ar fi putut să fugă de o moarte sigură produsă de otrava de pe viţă, iar cealaltă posibilitate era că melcul ar fi putut avea destulă putere personală ca să treacă trotuarul. Intervenind, nu salvasem melcul, ci îl făcusem să piardă ceva ce câştigase atât de greu.

Bineînţeles că am vrut să pun melcul la loc de unde-l luasem, dar el nu m-a lăsat. A spus că asta era soarta melcului, să se intersecteze cu un idiot care îl făcuse să-şi piardă avântul. Dacă îl lăsam acolo unde l-am pus, poate ar fi fost în stare să adune destulă putere pentru a merge oriunde va voi.

Al doilea cerc de putere, pag. 300

01.27.07

Osho – aprecierea celorlalţi

Posted in Ce au spus... at 11:01 pm by rast

De ce vă pasă dacă sunteţi recunoscuţi sau nu? Preocuparea pentru apreciere are sens doar atunci când nu vă iubiţi munca, dorinţa de a fi recunoscuţi are atunci un sens; ea este un substitut. Vă urâţi munca, ea nu vă place, însă o continuaţi deoarece va urma o recunoaştere; veţi fi apreciaţi, acceptaţi. Vă place? Atunci totul este în regulă. Dacă nu vă place, atunci schimbaţi-o. Părinţii, profesorii, insistă asupra faptului că trebuie să fiţi apreciaţi, că trebuie să fiţi respectaţi. Aceasta este o strategie foarte subtilă pentru a păstra lumea sub control. Învăţaţi un lucru fundamental: faceţi tot ceea ce vreţi să faceţi, tot ce vă place să faceţi, şi nu cereţi niciodată ca munca voastră să primească vreo recunoaştere. Ar însemna să cerşiţi. De ce să ceri să ţi se acorde vreo recunoaştere? De ce să umbli după acceptare? Priveşte în profunzimile fiinţei tale. Poate că nu îţi place cu adevărat ceea ce faci. Poate că îţi este teamă că nu te afli pe calea cea bună. Recunoaşterea te va ajuta să simţi că ai dreptate. Faptul de a fi recunoscut te va face să simţi că te afli pe drumul cel bun. Adevărata problemă ţine de sentimentele tale; ea nu are nimic de-a face cu lumea exterioară. De ce să depinzi de alţii? Toate aceste probleme depind de alţii, iar tu însuţi devii dependent. Când te eliberezi de această dependenţă, te transformi într-un individ. Iar faptul de a deveni individ, de a trăi în deplină libertate, de a-ţi potoli setea de libertate bând de la propriile tale izvoare, înseamnă a fi o fiinţă pe deplin centrată, înrădăcinată. Şi acesta este începutul ultimei tale înfloriri.

Cu sfială – avatar

Posted in Mărturisiri at 9:34 am by rast

În poezia citată aici, scrisă de dl. Pavel Coruţ, ultima strofă “recomandă”: cerşirea cu sfială a adevărurilor. Peozia a fost scrisă cu mult după ce, personal, am recurs la aşa ceva  :) .

În iunie 1991, eram la Bucureşti, în “gaşca” lui Zvezdomir Marinov. Eram destul de bulvesat, îmi pierdusem încrederea în Marinov şi nu ştiam ce să fac. În dez-nădejdea mea, am mai primit un şut. Marinov a făcut o “reducere de personal”  :) , şi din 70-80 de persoane care eram, pe atunci, pe la el; au rămas doar 35-40. Nu ne-a spus motivul pentru care “ne-a trimis acasă”.

Bulversarea s-a transformat în dezolare completă. Eram total derutat. Locuiam în campus-ul studenţesc Regie, la un coleg de la Marinov, în căminul facultăţii de aeronave. M-am suit pe cămin şi am început să urlu la lună (era seară :) ), făceam concurenţă maidanezilor. Mă întrebam ce să fac, încotro s-o apuc… Practic, nu mă întrebam pe mine, întrebam Forţele Pozitive ale Universului, cerşeam, cu sfială şi dez-nădejde, o soluţie.

Am simţit un puternic impuls de a re-veni în Iaşi şi a-mi continua viaţa aşa cum este. Să termin facultatea de mecanică, să-mi găsesc un servici, etc., etc., etc.

Din acest motiv, când am găsit/văzut pe net, poza de mai jos:

avatar - cu sfiala

m-am îndrăgostit de ea  :) şi am făcut din ea avatarul meu pe forum-urile de discuţie pe care particip.

Urechile pleoştite au două semnificaţii:

  1. sfiala cu care trebuie să ceri descântec de-ndoială şi strop de sfinte adevăruri,
  2. munca grea pe care o are un programator, ăentru a-şi câştiga “pâinea” zilnică

Pavel Coruţ – poezie

Posted in Ce au spus... at 8:39 am by rast

Dacă-n sufletu-ţi de zare,
Zămislit de vechi canoane,
Se vor nărui altare
Şi s-or prăbuşi icoane,

Dacă viforul de spaimă
Brazde va tăia din tine,
Dacă-nşelătoarea faimă
Te-o purta pe căi străine,

Dacă flacăra iubirii
Se va stinge în durere,
Dacă Legiuirea Firii
O vei crede doar părere,

Tu ridică ochii-n ceruri
Şi cerşeşte cu sfială
Strop de sfinte adevăruri
Şi descântec de-ndoială.

Pavel Corut

Observarea gândurilor

Posted in Mărturisiri at 8:25 am by rast

În citatul care l-am copiat aici, Osho spune că persoanele cu o gândire pozitivă ar putea să determine care gânduri sunt ale lui şi care sunt induse de mentalul colectiv. Eu m-aş aventura  :) să lansez ipoteza că toate persoanele (chiar şi cele cu o gândire preponderent negativistă) pot face această distincţie. Principala condiţie a discernerii lor este cunoaşterea foarte, foarte în amănunt a propriului sistem de gândire.

Aş face o legătură cu istoricul “Cunoaşte-te pe tine însuţi!”, ceea ce ar însemna că o bună cunoaştere a fiinţei tale, implică o bună cunoaştere a gândurilor şi dorinţelor personale.

Îmi aduc aminte de cineva care îmi povestea că încearcă să ţină un regim naturist, evitând, pe cât posibil, alimentele din comerţ preparate pe baze artificiale, inclusiv toate sucurile. Însă, uneori, avea o mare poftă (o dorinţă interioară puternică) de a bea coca-cola. La o analiză mai amănunţită şi-a dat seama că avea această poftă doar în prezenţa unei anumite persoane. Deci, nu numai gândurile se pot induce, ci şi anumite pofte, stări, trăiri. Dar o să dau mai multe exemple din cele păţite de mine, personal; şi cum am ajuns eu să cred că cele spuse de Osho, în citatul menţionat, sunt adevărate.

Oricum, primul pas - pentru cei ce vor să se cunoască şi să discearnă gândurile personale de cele induse – este o bună cunoaştere a gândurilor proprii. Altfel, de unde să ştii dacă un gând este al tu sau nu? Şi această cunoaştere începe cu observarea lor.

La începutul anului 1991, când am abandonat orice fel de cursuri cu diverşi învăţători, guru, etc., şi am optat pentru a-mi “asculta” şi urma ceea ce simţeam, una din tehnicile care le-am făcut era următoarea:

- stând confortabil, cu ochii închişi, încercam să-mi urmăresc gândurile. Să încerc să le controlez. Îmi repetam rar: “doi ori doi fac patru”, şi încercam să înţeleg cum se formează fiecare gând, fiecare cuvânt.

Trebuie să recunosc  :) , nu am reuşit să înţeleg mecanismele gândirii, cum se formează gândurile, cuvintele; dar reuşeam să devin spectator al gândurilor mele. Era o stare foarte ciudată, abia mai târziu (peste 10-11 ani) am înţeles că era vorba de o altă stare de conştiinţă. Era ca şi cum stăteam pe malul unui râu, iar prin faţă îmi treceau (prin albia râului) gândurile mele. Deci, nu era vorba doar de a conştientiza gândurile, de a deveni conştient de ele – ci de o anumită stare, trăire interioară; care era destul de plăcută.

La început mă cam speriasem de nouă trăire, stare; dar, mai apoi (1-2 săptămâni), m-am obişnuit cu ea şi chiar căutam clipe libere să intru din nou în acea stare.

Istoric vorbind, ca succesiune temporară a lucrurilor, a urmat acea experienţă cu moartea, descrisă aici, apoi viaţa şi-a urmat un curs normal, fără evenimente semnificative în acest sens, al observării găndurilor.

În ianuarie 2004, după ce am citit “Focul lăuntric” de Carlos Castaneda, am simţit un puternic impuls interioar de a “rafina” această observare şi de a începe să-mi opresc fluxul gândurilor. Nu mi-a venit prea greu, fiind familiarizat (vreo 12-13 ani de antrenament  :) ) cu observarea gândurilor, ele, simţindu-se “sub lupă”  :) au cedat şi s-au lăsat întrerupte.

Carte de pe raft

Posted in Mărturisiri at 7:46 am by rast

Pe un raft, de pe o etajeră, am mai multe cărţi începute (am început să le citesc  :) ) dar ne-terminate. Am pus un semn la pagina la care am ajuns. Ieri seară mi-a trecut prin minte un gând (ne-gândit) de a mai citi câte ceva din cartea Sutrele lui Patanjali, comentată de Osho. Am luat-o şi am început să citesc de unde era semnul de carte. Peste două pagini am găsit fragmentul copiat aici, în care se vorbeşte despre gânduri sau, mai precis, despre gândurile induse în mintea noastră de mentalul altor persoane care se află în preajmă.

Oricât de SF ar părea ideea nu o respingeţi din prima lecturare a ei, dându-vă argumente logice că nu se poate aşa ceva. Societatea şi implicit medicina zilelor noastre nu admit că ar exista un astfel de fenomen. Ele sunt convinse că fiecare om, în parte, are popriile gânduri. Din păcate, foarte multe evenimente cotidiene, nu pot fi explicate pe baze logice, ştiinţifice; dar pot fi uşor explicate dacă se are în vedere acestă capabilitate a fiinţelor umane (a fiecărui om în parte), de a percepe mental gândurile persoanelor din apropiere. Poate nu vă este străin termenul de “mental colectiv”.

În unele încăperi vă simţiţi confortabil în altele nu; fără a avea vreo influenţă aspectul şi aranjamentul mobilelor. Este acţiunea gândurilor calor care locuiesc o perioadă de timp mai mare acolo.

Nu cred că are rost să mai caut eu diverse exemple, încercaţi să găsiţi fiecare, exemplele din viaţa personală.

01.26.07

Osho – gândirea pozitivă

Posted in Ce au spus... at 10:53 pm by rast

Un om cu o gândire pozitivă va discerne toate gândurile care nu sunt ale sale. Aceste nu sunt autentice; el nu le-a descoperit prin propria experienţă. Le-a împrumutat doar de la ceilalţi. Ele sunt impure pentru că au fost în multe creiere. Un om de spirit nu va împrumuta. Îi va place să aibă o gândire proprie, autentică. Iar dacă găndeşti în mod pozitiv, dacă priveşti doar la ceea ce este frumos, la adevăr şi bunătate, la flori, dacă devii capabil să vezi chiar şi în noaptea întunecată dimineaţa ce este aproape, vei fi capabil să gândeşti.

Apoi îţi poţi crea gândurile proprii. Iar un gând care este creat de tine este un adevărat potenţial; are o putere a sa proprie.Aceste gânduri pe care le-ai împrumutat sunt aproape moarte pentru că ele au călătorit – au călătorit timp de milioane de ani. Originea lor este pierdută; ele şi-au pierdut orice contact cu originea. Sunt ca şi praful care pluteşte pretutindeni. Le poţi prinde. Uneori chiar devii conştient de ele, dar nu le poţi controla…

Uneori devii dintr-o dată trist fără motiv. Nu poţi găsi motivul. Priveşti în jur şi nu există nici un motiv; nu s-a îmtâmplat nimic. Tu eşti acelaşi şi, dintr-o dată, te cuprinde o stare de tristeţe. Apare un gând iar tu te afli în drumul său – un gând ca un nor, un gând trist emis de cineva. Te afli în dificultate. Uneori un gând persistă mai mult decât am vrea; nu ştii de ce continui să te gândeşti la el. Pare absurd; pare a fi nefolositor; dar nu poţi face nimic. Continuă să bată la poartă: “Gândeşte-mă”, spune.

Patanjali – Yoga sutra,

comentate de Osho, vol I, pag 195

Baniiiiiiiiii – 2

Posted in Uncategorized at 2:51 am by rast

Un alt caz de fugă (eu aş numi-o bezmetică) după bani. De data asta un şef care are o muncă ce implică o responsabilitate mai mare decât a unui simplu angajat. Această responsabilitate îi induce o stare de stres şi de teamă de a nu greşi care, acumulată în ani de zile, a dus la o stare precară a sănătăţii, pe un fond de oboseală permanentă.

Într-adevăr, bani câştigă, dar sănătatea pierdută şi fondul de oboseală pot fi recuperate cu banii câştigaţi?

Faţă de cazul anterior, această persoană nu abandonează fuga după bani, nici în aceste condiţii. Are 46 de ani, prostată, şi mai nou diabet… dar nu şi nu, bani, bani, bani….

Să mai spun că soţia lui “se plânge” că doarme aproape tot week-end-ul?

Baniiiiiiiiii

Posted in Mărturisiri at 2:40 am by rast

Acu’, odată cu plecarea de la acest job, m-am lovit din nou de sintagma “fuga după bani”, care m-a făcut să mă mai gândesc încă odată asupra nocivităţii şi demenţilităţii unei astfel de atitudini în viaţă. Nu vreau să teoretizez, o să povestesc nişte cazuri reale.

1. Un coleg, 36 de ani, pleacă la o firmă particulară, “după” un salar de 25 milioane (2.500 RON) în mână. Job-ul nu era în Iaşi, ci în alt oraş: trebuia să-şi facă singur de mâncare. Stătea într-un apartament de serviciu, dar nu avea cu cine sta de vorbă seara, când venea de la servici – lipsă de comunicare.

A rezistat vreo 4 luni. Venit înapoi, la un salar de angajat la stat, i-au trebuit 2 luni să-şi revină la starea de echilibru pe care o avuse înainte de a pleca. Mâncarea care îi lipsise şi lipsa de “cei apropiaţi” (familia) îl facuse aproape de nerecunoscut. Efectiv, când stăteam de vorbă cu el, i se vedea în ochi “singurătatea” de care suferise în cele 4 luni.

Singur a recunoscut (e sincer băiatu’) că a rămas cu nişte sechele mentale după acea experienţă, dar de care s-a “vindecat”. Şi-a revenit singur, fără ajutor medical, re-venirea în mijlocul familiei i-a redat achilibrul pierdut.

Cazul nu trebuie generalizat. Sunt multe persoane care nu sunt afectate de lipsa celor apropiaţi, le este suficientă comunicarea pe probleme de servici, la locul de muncă. Probabil, astfel de persoane au şi o comunicare cu ei înşişi bine pusă la punct.

« Previous entries