Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for November, 2006

11.30.06

De ce am blog

Posted in Mărturisiri at 9:44 pm by rast

Chiar dacă nu sunt în lista celor întrebaţi de Ovidiu de ce au blog, o să scriu aici răspunsul meu, ca urmare a unei mici coincidenţe. Mă bătea gândul, zilele astea, să scriu ceva practic, din viaţa mea, cum iau decizii şi/sau mă conduc după emoţii, sentimente, etc. fără să am motive raţionale de a face anumite lucruri. Acest blog (mai bine zis: motivaţia existenţei şi continuităţii lui în anumite direcţii) este un exemplu foarte bun al unui lucru făcut fără motive raţionale ci doar din – hai să le numesc şi altfel – imbolduri interioare.

Dar să încep în ordine cronologică. În primăvara acestui an am început să citesc blog-osfera românească. Erau blog-uri pe care le accesam periodic, fiind abordate subiecte care mă interesau oarecum. Deja ştiam multe site-uri, româneşti sau străine, care îţi ofereau posibilitatea deschiderii unui blog.

Într-o zi am accesat www.descult.com şi am găsit acolo “invitaţia” lui Ovidiu de a deschide un blog pe domeniul descult. Imediat am simţit un impuls interior de a-mi face blog aici. M-am uitat în lista de subiecte preferate de abordat şi m-am hotărât la programare.

L-am contactat pe mail pe Ovidiu şi am stabilit ca subiectul blog-ului să fie “Cum funcţionează Internet-ul”. Acest subiect este o idee a mea mai veche şi a fost o decizie total raţională de a-l aborda şi în blog. Nu simţeam să abordez alt subiect, cu toate că, la decizia de a vorbi despre cum funcţionează Internet-ul am avut un oarecare sentiment că nu este bine.

Am început să scriu, dar mergea greu. Am multe materiale de unde să mă documentez, plus ceea ce mai ştiu din memorie… dar scriam din ce în ce mai greu. Nu reuşeam să mă concentrez, îmi fugea mintea…, nu reuşeam să leg nişte gânduri şi idei pentru a compune fraze despre un anumit subiect legat de Internet. Deseori gândul îmi fugea spre subiecte, să le numesc umane, despre viaţă.

Această “fugă a gândului”, spre subiecte psiholohice, atunci când încercam să mă concentrez asura unor subiecte despre Internet, am interpretat-o ca “un semn” de a scrie despre astfel de lucruri.

Imediat după ce mi-am schimbat decizia de a nu mai scrie despre Internet, am simţit să abordez subiecte despre succes, aşa cum îl văd eu – ca o optimizare a fiinţei personale.

Interesant este, că de vreo 4-5 zile, simt să scriu despre experienţele şi concluziile la care am ajuns personal, în această viaţă, extinzând practic, subiectele despre succes.

Urmăresc “foarte strâns” statisticile oferite de site-ul trafic.ro şi văd cum scad numărul de vizitatori, cum cei care au vizitat blog-ul nu mai revin. De unde trag concluzia că nu prea interesează subiectele abordate – lucru constatat şi din lipsa comentariilor. Nu urmăresc “să fiu recunoscut”. Nu mă interesează rezultatele personale (laude, etc.).

Chiar şi eu sunt curios ce se va întâmpla în viitor. Normal ar fi ca în blog să scriu despre subiecte care mi-ar aduce avantaje. Dacă aş scrie despre programare aş avea avantajul unei “piese grele” la C.V..

Raţional, m-ar interesa, recunosc, să reuşim să creeăm o comunitate (fie ea şi electronică) de persoane interesate de astfel de probleme existenţiale ale vieţii.

11.29.06

Alegoria broscuţelor

Posted in Povestiri cu tâlc at 4:13 am by rast

A fost odata un grup de broscuţe care voiau să se ia la întrecere. Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.

Se adunaseră deja multi spectatori, pentru a urmări cursa şi a le încuraja pe broscuţe.

Cursa urma sa înceapă…
Totuşi… dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna din broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului. Tot ce se auzea dintre spectatori, erau exclamaţii de genul:

- „Oh, ce obositor!!! Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!“
sau:
- „Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!“

Broscuţele începură, rând pe rând, să abandoneze cursa… cu excepţia uneia singure, care se caţăra vioaie mai departe…

Spectatorii continuau să strige:
- „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!“

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau… doar una singură se caţăra consecvent mai departe… Nu voia cu nici un chip să abandoneze!

În final renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensă ambiţie şi rezistenţă a reuşit să ajungă singură în vârful turnului! După această faptă, aproape incredibilă, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se vazuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului. Aşa se află că…

Broscuţa învingătoare era SURDĂ !!!

Morala?

Nu asculta niciodată de oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi pesimişti…
…fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet!

Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor,
căci tot ceea ce auzi sau citeşti te influenţează în ceea ce faci!

11.28.06

Osho – emoţiile

Posted in Ce au spus... at 10:59 pm by rast

Este important să înţelegem acest lucru: emoţiile se nasc în mintea noastră. Conştiinţa nu îşi are însă sediul în minte. Mai mult, mintea se află în interiorul conştiinţei! Conştiinţa este vastă, infinită. Emoţiile, dorinţele, ambiţiile, toate acestea se nasc în mintea noastră. Mai devreme sau mai târziu, ele vor disparea. Dar chiar şi după ce capul moare şi este îngropat în pământ, conştiinţa nu dispare. Nu noi conţinem conştiinţa, ci ea ne conţine pe noi. Conştiinţa este mai mare decât noi.

Este adevărat: emoţiile, sentimentele, gândurile, întreg conţinutul minţii provin din exterior, putând fi manipulate de lumea exterioară. Acest lucru le-a devenit evident chiar şi oamenilor de ştiinţă. Misticii au afirmat însă cu mult inaintea oamenilor de ştiinţă, încă de acum cateva mii de ani, că toate aceste lucruri cu care este umplută
mintea noastră nu ne aparţin, că noi suntem mai presus de ele. Noi ne identificăm însă cu ele şi acesta este unicul nostru păcat.

Mintea este un aspect care gândeşte, în timp ce inima este un alt aspect al aceleiaşi minţi, care simte. Sentimentul şi gândirea, emoţiile şi gândurile?

Complet separată de acestea este însă starea de martor. Existâ un martor interior care contemplă totul, inclusiv gândurile noastre,
inclusiv emoţiile prin care trecem, fără să se identifice cu ele. Acesta nu este nici bun, nici rău, nici pl’cut, nici neplăcut, nici gând, nici emoţie. El nu reprezintă nici mintea, nici inima.

Osho – a arunca vina pe alţii

Posted in Ce au spus..., Povestiri cu tâlc at 10:37 pm by rast

Cineva l-a întrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce eşti atât de trist?”

Mulla a răspuns: “Soţia mea a insistat să nu mai joc cărţi şi alte jocuri de noroc, să nu mai fumez şi să nu mai beau. Am renunţat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Soţia ta trebuie să fie foarte fericită acum”.

Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce să se plângă aşa că este foarte nefericită. Începe să vorbească, dar nu
are de ce să se plângă. Acum nu mă mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam că dacă o să renunţ la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericită, dar a devenit mai nefericită ca oricând. ”

Dacă aţi continua să aruncaţi responsabilitatea asupra altora şi toţi ar face ceea ce le spuneţi să facă, mai devreme sau mai tarziu v-aţi sinucide. În cele din urmă, nu aţi mai avea asupra cui să aruncaţi vina.

11.27.06

Furnicuţa muncitoare

Posted in Povestiri cu tâlc at 8:27 am by rast

În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuţa productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa; muncea, muncea cu sopr şi canta veselş. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine. Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.

Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze
munca Furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta
pe Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor Furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi raspundea la telefon. Între timp, Furnicuţa productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…

BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru
supreveghetor…  …şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, Furnicuţa productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.

BONDARUL, directorul general, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuţa productivă şi fericită.

Furnicuţa nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a dat
seama că departamentul unde lucra Furnicuţa nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.

Bufniţa a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”
Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…

Morală: Nici să nu-ţi treacă prin cap sa fii o Furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat sa fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eşti
productiv, să nu areţi – pentru nimic în lume – că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta! Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te incăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, paianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta.

11.26.06

Osho – adevărul

Posted in Ce au spus... at 10:24 pm by rast

Este esenţial să vă daţi seama că adevărul nu poate proveni decât din propria voastră experienţă. Nu există nici o altă cale pentru a-l atinge. Puteţi avea iluzii din abundenţă; tot felul de iluzii – de toate culorile, formele şi mărimile – orice doriţi. Ele sunt la dispoziţia voastră şi vi se potrivesc perfect. Nu trebuie să vă potriviţi cu ele; au ele grijă să vi se potrivească.

11.25.06

Ramana Maharsi – fericirea

Posted in Ce au spus... at 7:29 am by rast

Discipolul: Cum se poate obţine fericirea?

Maestrul: Fericirea nu este o stare de atins. Eşti din-totdeauna în starea de Fericire. Dorinţa ta de fericire provine din sentimentul tău de insatisfacţie. Cine încearcă acest sentiment? Caută să afli! Atunci când dormi profund eşti fericit, dar în acest moment nu eşti. Cine este cel care a venit să se interpună între această stare de Fericire şi cea de Ne-Fericire?

Este Eul. Caută sursa sa şi vei găsi Beatitudinea. Nu este vorba de a obţine ceva nou. Va fi suficient să renunţi la ignoranţa ta, care te face să vezi că eşti altfel decât în starea de fericire. Cine este victima acestei ignoranţe? Este Eul. Caută atunci sursa eului. Când vei ajunge acolo vei vedea că eul dispare şi că doar starea de fericire eternă subzistă. Tu eşti Acela, Aici şi Acum…

Fiecare om are dreptul dar şi datoria de a se cunoaşte. A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a cunoaşte pe Dumnezeu. Iar a cauta pe Dumnezeu aflat în afară, părăsind pe Dumnezeu aflat în interiorul inimii, este ca şi cum, aruncând o perlă veritabilă, ai cauta apoi o mărgea fără preţ…

Dan Millman – Legea responsabilităţii

Posted in Ce au spus... at 3:37 am by rast

Atunci când stabilim limite realiste pentru responsabilităţile noastre, putem să ne ocupăm de ceea ce suntem datori să facem, şi să renunţăm la ceea ce nu intră în responsabilitatea noastră. Făcând acest lucru, aflăm mai multă bucurie în a sprijini pe cei din jur, creând relaţii de cooperare din ce în ce mai armonioase.

Ca să ne câştigăm pacea sufletului, cel mai simplu este să demisionăm din funcţia de Director General al Universului. (Larry Eisenberg)

“Uniţi ne ridicăm, divizaţi cădem. Multe mâini fac munca mai uşoară. Nimeni nu este mai deştept decât noi toţi la un loc.”

Sunt multe moduri de a enunţa acelaşi principiu, dar fiecare exprimă acelaşi sentiment: lucrând împreună, cooperând, putem să ducem la îndeplinire lucruri care ar fi imposibile fără un efort de cooperare – de exemplu construirea unui zgârie-nori sau regizarea unei piese de teatru. Familii, corporaţii, imperii, se ridică şi cad în funcţie de calitatea şi nivelul de cooperare şi responsabilitate care există între membrii lor.

La nivel individual, propria noastră funcţionare ca fiinţe umane depinde în mare parte de stările noastre interne de cooperare.

Inainte de a putea să ajutăm pe alţii, trebuie mai ales să ne ajutăm pe noi înşine – să ne punem casa noastră internă în ordine – şi să reconciliem conflictele sub-personalităţilor noastre: credinţe, valori, idei care par să se opună una alteia, sau care par să fie separate în părţi cu caracteristici opuse. S-ar putea să fie chiar nevoie să facilităm cooperarea dintre emisferele dreaptă şi cea stângă ale creierului nostru, prin diverse metode educative care ajută la integrarea ambelor emisfere ale creierului.

În relaţia noastră cu noi înşine, cu alte persoane, şi cu propria noastră experienţă de viaţă, este nevoie să descoperim punctul nostru de echilibru, să definim şi să delineăm limitele şi graniţele nivelului de responsabilitate care ni se potriveşte nouă cel mai bine, să ne recunoaştem valorile, nevoile şi priorităţile care s-ar putea să fie foarte diferite de cele ale părinţilor, fraţilor, partenerilor de viaţă, sau altor persoane.

Cei dintre noi care simţim nevoia să ajutăm, să servim şi să asistăm pe ceilalţi, putem, dacă nu suntem atenţi, să ajungem la Supra-cooperare, până la gradul în care ne debilitează atât pe noi, cât şi pe cei care ajung să devină dependenţi de noi; în cazuri extreme, se poate ajunge la co-dependenţă, unde ne pierdem în interesul excesiv pentru viaţa altor persoane. Dacă supra-cooperăm, nimeni nu se va plânge, bineînţeles, dar după o perioadă pendulul se va muta în direcţia opusă, în sub-cooperare, şi atunci ori simţim resentimente la adresa celor pe care i-am ajutat, ori începem să rezistăm ideii de ajutor, sau continuăm să facem diverse servicii pentru cei din jur, însă fără să punem inimă în ceea ce facem. O relaţie sănătoasă trebuie să fie bazată pe echilibrul dintre primire/oferire, şi pe distribuirea echilibrată a responsabilităţilor în societatea respectivă. Cea mai elevată formă de cooperare şi sprijin este cea în care se încurajează şi se împuterniceşte fiecare persoană să facă singur, cât mai multe şi diverse lucruri. Cel mai bun ajutor este de multe ori chiar a face cererea cea mai potrivită.

Această lege ne reaminteşte să ne respectăm valorile noastre interne, şi să ne găsim propriul nostru punct de echilibru. Aplicand-o, sprijinim pe cei din jur, dar acceptăm şi ajutor şi sprijin de la cei din jur.

Conştientizarea responsabilităţii:

Să ne imaginăm un loc unde ne simţim în siguranţă, într-o grădină de exemplu, unde se afla o masă cu două scaune. În mintea noastră, invităm două părţi pe care le simţim opuse în personalitatea noastră, şi le rugăm să stea la masă, faţă în faţă. De exemplu putem să invităm o parte care să reprezinte corpul fizic, şi alta care să reprezinte raţiunea noastră; sau o caracteristică a noastră care ne place, şi alta care ne displace, sau o parte din trecut, şi alta din viitor, sau o parte care acuză, şi alta care este foarte iertătoare.

Oricând avem idei şi sentimente conflictuale, punându-le faţă în faţă şi ascultând ce are fiecare de spus este un exerciţiu foarte bun, care ne pune în legătură cu subconştientul nostru, care ne revelează motive ascunse şi metode aparent contrare în scopul servirii întregului. Ascultăm tot ce are fiecare de spus, în mai multe şedinţe, dacă este cazul. După ce părţile se exprimă pe faţă şi se ajunge la o concluzie şi la un numitor comun, le mulţumim, şi le spunem la revedere.

Aplicarea legii Responsabilităţii:

1. Scrieţi sau gandiţi-vă la o listă de lucruri pe care aţi fi de acord să le faceţi dacă cineva v-ar ruga, şi o listă de lucruri pe care nu le-aţi face, chiar dacă v-ar ruga. Unde aţi trage linia, şi de ce? Conştientizaţi-vă poziţia, şi nu uitaţi nici de flexibilitate, de acordarea unor margini plus/minus.

2. Scrieţi o listă de lucruri pe care sunteţi de acord să le faceţi acasă sau la serviciu, şi alta cu lucruri pe care nu sunteţi de acord să le faceti. Câte din acestea din urmă le faceţi totuşi, şi de ce?

- faceţi vreodată lucruri pentru rude, prieteni sau alte persoane, ca apoi să vă plângeţi?

- vă simţiţi responsabil pentru greşelile altor adulţi, sau pentru viaţa lor?

3. Treceţi în revistă fragmentele din viaţa dumneavoastră, unde aţi încercat să ajutaţi prea mult, sau unde aţi adunat resentimente îndreptate asupra altor persoane. Dacă vă simţiţi exploatat sau neapreciat, ca un martir sau ca un fel de sclav, ce credeţi că s-ar putea face ca să vă recaştigaţi echilibrul?

Faceţi un plan concret de actiune.

11.24.06

Osho – trăieşte în prezent

Posted in Ce au spus... at 11:21 pm by rast

Nu-ţi căra cu tine greşelile .Nu te căi, nu regreta nimic şi nu te simţi vinovat. Uită complet de trecut – acesta nici măcar nu există. Şi nu te împovăra singur cu griji. Adică nu te gândi deloc la viitor. Trăieşte în prezent, pentru că aceasta este meditaţia. Mintea nu ştie să trăiască decât în trecut sau în viitor, în clipa prezentă mintea dispare şi în tine nu va exista decât tăcerea, liniştea totală, beatitudinea Sinelui. Chiar acum… aici… ce se întâmplă? Când eşti complet tăcut, în acest moment există doar bucurie, frumuseţe şi graţie. Păsările îşi continuă trilurile, zgomotul traficului curge şi el neîncetat, dar, la o privire foarte atentă totul este învăluit în tăcere… şi ceva “transpiră” între noi… ceva  care poate apărea în momentul actual. Călătoreşte singur – precum un elefant solitar în pădure. Trăieşte numai în prezent şi călătoreşte singur - asta dacă nu poţi găsi un maestru, un prieten adevărat…

Osho – Dhammapada vol. 5

Reţete de succes

Posted in Succesul at 11:06 pm by rast

Pe drumul către tine însuţi nu sunt reţete de succes. Dacă o persoană a avut rezultate remarcabile urmând anumite procedee sau tehnici, nu înseamnă că orice va urma acele procedee va avea rezultate benefice.

Fiecare are propriul lui drum, propriile lui probleme de rezolvat şi aceasta rezidă din faptul că fiecare are o personalitate deja creată cu propriile ei deficienţe care trebuie corectate. Dar, în principal, diferenţele apar datorită adevăratei esenţe interioare a fiecărei persoane, a unui “bagaj ancestral” personal - dacă nu este prea pompoasă denumirea.

Singurul lucru care este comun celor care au reuşit să-şi creeze o personalitate adecvată esenţei interioare este că au vrut şi au pornit pe acest drum. Fiecare om are “legenda lui personală”, fiecare are propriile aptitudini native, dar odată şi odată fiecare ar trebui să şi le descopere şi să şi le îndeplinească, pentru o linişte interioară de a-ţi fi găsit locul în viaţă

« Previous entries