Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for October, 2006

10.31.06

Priza la oameni

Posted in Succesul at 4:45 am by rast

Sunt anumite persoane care au nativ (în mod natural, fără a dezvolta voit) o anumită priză la persoanele din jurul lor. Chiar fără să-şi dorească, au o putere de influenţare asupra altora. Au un mod natural de a-şi impune ideile şi opiniile. Au nativ o predispoziţie pentru a deveni lider.

Un medic veterinar care lucra la o crescătorie de animale a observat, în ani de muncă şi atenţie acordată comportamentului instinctiv al animalelor, că în fiecare comunitate se stabileşte “de la sine” un conducător, pe care toţi ceilalţi membri ai comunităţii îl recunosc drept şef.

Noi, oamenii, socotindu-ne fiinţe raţionale ne alegem şefii pe diferite criterii raţionale, comparând calităţile respectivei persoane cu criteriile care le credem noi adecvate unui lider/conducător.

Amintind vorba populară “dacă vrei să cunoşti cu adevărat un om pune-l şef”, întrebarea firească care trebuie să ne-o punem atunci când alegem un lider este dacă acele calităţi pe care le cunoaştem şi pe care el însuşi le-a făcut publice, sunt cele reale ale personalităţii lui. Oare nu ar trebui să învăţăm câte ceva din modalitatea regnului animal de aşi alege şefii? Nu să le adoptăm sistemul de alegere, făcând aceasta pe criterii oarbe, fără discernământ, dar având la bază alte criterii decât cele pur raţionale, bazate pe calităţile expuse de viitorul lider.

Nu trebuie să fii expert în comunicarea cu tine însuţi pentru a sesiza acele persoane cu “priză la public”, nici să ai dezvoltat un mare coeficient de inteligenţă emoţională. Astfel de persoane se detaşează clar din rândul comunităţii. Bine-înţeles, dacă acele persoane nu au suferit în timpul vieţii timpurii (copilărie, adolescenţă) anumite traume sau dezamăgiri care să-i facă să se retragă “în sine”, oprind manifestările naturale ale fiinţei lor, ceilalţi membri ai comunităţii ne-având cum să-şi dea seama de “prezenţa lor de spirit”.

Acesta este un alt motiv pentru care este bine ca fiecare om să fie sincer cu el însuşi dezvăluind comunităţii în care trăieşte adevăratele sale calităţi. Pot exista persoane care “stau în colţul lor” simţindu-se confortabil în propria lor existenţă interioară şi care au nativ o predispoziţie spre a ocupa un post de lider. Poate asta ar fi legenda lor personală, să devină lider al comunităţii.

O astfel de persoană, nu numai că blochează realizarea propriului potenţial, dar poate sta în calea multor altor “destine”. Pot exista în jurul lor alte persoane care, bazându-se pe conceptele lor (dar pe care le ţin ascunse) să-şi re-sistematizeze propriile valori şi ţeluri de viaţă.

10.30.06

Energia

Posted in Succesul at 7:16 am by rast

Toate cele spuse până aici rămân “vorbă goală” atâta vreme cât nu sunt puse în practică. Dar pentru aceasta trebuie energie, mai exact energie fizică şi psihică. Ce poate face un om lipsit de energie fizică: zace ca o moluscă. Dar un om fără energie psihică: se învârte de “colo colo”, acţiunile lui ne-putând fi asamblate într-o activitate cu o finalitate clară.

Energia psihică este acea forţă interioară care te ajută să te concentrezi asupra unor acţiuni bine definite şi închegate, cu un scop bine determinat. Altfel, acţionând haotic, ne-sistematizat, ne risipim energia în diferite activităţi disipative şi ne-productive.

Un mare rol în concentrarea şi re-generarea energiei psihice o are motivaţia care, în aceeaşi măsură, adaugă personalităţii nostre şi voinţa necesară îndeplinirii scopului propus. Iar dacă scopul coincide cu una din dorinţele naturale ale fiinţei, motivaţia şi voinţa sunt “întreţinute” şi din subconştient.

Înainte de a căuta diferite modalităţi pentru a spori energia organismului trebuie să găsim soluţii pentru economisirea celei de care deja dispunem. Aşa cum arăta şi Gurdjieff, omul risipeşte o mare cantitate de energie prin acţiuni şi sentimente inutile, care nu fac decât să consume resursele organismului.

De exemplu: muşchii spatelui. Majoritatea oamenilor care au o muncă de birou, inclusiv tastarea unor texte la calculator, au o tendinţă de a sta pe scaun cu muşchii spatelui/umerilor încordaţi. Este foarte greu de controlat activitatea acestor muşchi atâta vreme cât atenţia noastră este îndreptată spre activitatea de bază dar, printr-un antrenament asiduu, zi de zi, oră de oră, se poate ajunge la rezultate importante. Atenţia şi în special, dezvoltarea unei atenţii distributive, joacă un mare rol în antrenarea unor grupe musculare să fie relaxate atunci când organismul nu are nevoie de ele.

Se consideră că somnul este activitatea prin care fiinţa umană îşi reface o parte din energia pierdută în timpul zilei. Dar, chiar şi în somn, anumite grupe musculare rămân încordate, consumând inutil energie. Cea mai bună/relaxantă/re-generatoare poziţie a organismului în timpul somnului este cea pe care o adoptă majoritatea copiilor care nu au trecut încă de vârsta scutecelor. Medicii preocupaţi de ativitatea re-generatoare a somnului au observat poziţiile şi atitudinile pe care le preferă, într-un mod natural, copiii. Ei preferă somnul pe burtă cu mâinile deasupra capului. Dacă vă uitaţi la un schelet uman vaţi putea observa că această poziţie nu necesită încordarea multor grupe musculare pentru sestinerea oaselor scheletice.

10.29.06

Limpezimea valorilor

Posted in Succesul at 8:09 am by rast

Acel ceva, din fiinţa umană, pe care unii l-au denumit “voce interioară” (denumire adoptată de mine, făcând chiar şi un site cu acest nume), , nu se manifestă ca o voce, prin intermediul undelor sonore, perceptibilă de urechile noastre. Are alte forme de manifestare: emoţii, sentimente, stări psihice, gânduri, impulsuri, etc…

Din cele observate, în ani de zile, am tras concluzia că această “forţă” interioară (să nu-i mai zic voce) are un scop bine definit, în virtutea căruia ne transmite imboldurile corespunzătoare. Scopul ei este echilibrul fiinţei noastre. Este, dacă am putea spune aşa, “forţa echilibrului”.

Această forţă nu se manifestă doar la oameni. Animalele şi tot ce este viu, o posedă ca un for interior, ca un ghid spre echilibru (bine-înţeles, atunci când în fiinţa respectivă apare un dezechilibru). Îmi povestea cineva, ataşat foarte mult de un câine lup pe care îl crescuse de mic şi pe care îl observa foarte atent, că atunci când îl durea burta, câinele se ducea în grădină şi mânca anumite ierburi pe care le algea cu grijă din iarba deasă. Când avea dureri de cap, fiind oarecum agitat, culegea alte plante din iarbă. Câinele nu urmase nici un curs de fitoterapie, avea un simţ interior care îl facea să aibă un astfel de comportament în cazurile în care nu se simţea bine adică, cu alte cuvinte, apărea un dezechilibru interior.

Dezechilibrele care pot apărea în fiinţa umană pot fi de scurtă durată, momentane; dar şi de o durată mai mare, uneori fiind necesari chiar şi ani întregi pentru echilibrare. Ţinând cont şi de ideea integralităţii, din teoria sistemelor deschise, o persoană va simţi, nu doar imboldurile care să o echilibreze pe ea insăşi, ci şi pe acelea care să echilibreze comunitatea din care ea face parte (familie, vecini, amici, etc…). De câte ori nu aţi avut senzaţia sau sentimentul că sunteţi în plus într-o anumită conjunctură?

Limpezimea valorilor, definirea cu exactitate a scopului sau scopurilor urmărite, este o condiţie necesară pentru indeplinirea lor. Acţionând haotic, vrând ba una, ba alta, se risipesc forţele şi energia. Dar nu numai clarificarea scopurilor şi dorinţelor, ci şi prioritizarea lor. Ce este mai important de câştigat de la viaţă? Ce lucru deja dobândit poate conferi fiinţei umane o “temelie”, o “trambulină” spre înfăptuirea şi/sau realizarea altor obiective.

Obiectivele exterioare, de a ajunge o persoană recunoscută, stimată, lăudată şi poate chiar invidiată, pot fi trecute pe un plan secundar până în momentul în care se obţine un echilibru interior (o dezvoltare personală) care să constituie o temelie pentru personalitatea umană. Câte VIP-uri (actori, poeţi, etc…) nu au devenit mari consumatoare de droguri, alcool, etc… O persoană cu un echilibru interior cât de cât stabil mai poate simţi nevoia (indiferent de factorii externi care încearcă să o perturbe) de a consuma droguri?

10.28.06

Strategie aplicată

Posted in Mărturisiri at 11:12 pm by rast

Ideile expuse la post-ul “Strategia” nu sunt doar teorie sau filozofie. Le-am prins din viaţă şi fiindcă unele din ele au legătură şi cu blog-ul, voi descrie câte ceva aici. Prin 2004 simţeam nevoia de a mă documenta mai mult despre cum funcţionează Internet-ul, nu din punctul de vedere al unui utilizator (care vrea să ştie cum să utilizeze anumite programe/aplicaţii pe net), ci din perspectiva unui administrator. Aveam ceva idei despre acest lucru după cei doi ani de servici la Biblioteca Universitară din Iaşi şi după articolele despre reţele scrise la Epress.

Dar, din păcate, aveam/am în cap multă teorie şi mai puţină practică. Pentru a stăpâni bine aceste lucruri trebuie să lucrezi ca admin într-un nod central din Internet, să ai practică cu tabelele de rutare, de configurare DNS, etc…

Nu vreau să mă dau rotund (unii spun că aş fi ascuţit precum lupta de clasă), teoretic ştiu câte ceva dar practic, experienţa mea de admin, nu numai că se opreşte în anul 2000 – la nivel de RedHat 5.0, dar se reduce la utilizarea unor utilitare de administrare a unui domeniu şi pagini web.

Am început blog-ul cu ideea de a scrie despre cum funcţionează Internet-ul. Ideea îmi plăcea (îmi place şi acum) dar încercând să mă concentrez asupra unor subiecte, nu mergea… mintea mă ducea spre probleme gen “inteligenţă emoţională”, “dezvoltare personală”, probleme sociale.

După vreo lună de lălăială şi de nehotărâre, ce şi cum să scriu, mi-am luat inima în dinţi şi am deschis alte categorii. Dacă aş fi fost încăpăţânat în strategia mea iniţială de a scrie despre funcţionarea Internet-ului rămâneam blocat şi frământat asupra subiectelor. Într-un fel “mă chinuiam”.

Cu noile categorii deschise parcă-mi vine apa la moară, aşa de uşor găsesc formula de exprimare şi ideile se ţin lanţ. Dacă socotim pe ansamblu, productivitatea blog-ului a crescut, chiar dacă tema iniţială nu a fost respectată.

Poate dacă rămâneam pe funcţionalitatea Internet-ului era o greşeală. Am mai multă experienţă practică din perspectiva unui programator. Motiv pentru care am deschis categoria WordPress (probabil vor urma şi alte categorii specifice programării web).

M-am gândit mult la ce se întâmplă. Internet-ul cunoaşte o dezvoltare continuă, se modifică necesităţile, oportunităţile. Lumea se plânge de puţină creativitate din partea Internet-auţilor din România, fără a specifica însă ce înseamnă aceasta. Dar e o idee interesantă…

Nu sunt habotnic in ideile expuse. Las, în continuare, denumirea blog-ului aşa cum a fost stabilită iniţial. Cine ştie ce schimbări vor mai apărea in Internet-ul românesc. Cum îmi place să-mi bag nasul prin noutăţi şi implicit să le înţeleg principiile de funcţionare şi implicaţiile care le pot avea, poate voi reveni la ideea iniţială.

10.27.06

Strategia

Posted in Succesul at 6:18 am by rast

Este foarte bine ca în tot ceea ce facem (pe termen lung bine-înţeles) să avem adoptată o strategie, să nu acţionăm haotic. Dar odată stabilită o strategie, este important cât suntem de intuitivi şi maleabili astfel încât să o putem adapta/schimba la noile condiţii sau oportunităţi care pot apărea pe parcurs.

Multă lume consideră a fi o calitate de personalitate: statornicia, perseverenţa, consecvenţa, încăpăţânarea cu care vrei să faci un lucru. Ele pot da rezultate benefice atâta timp cât “condiţiile de lucru” rămân aceleaşi. Trăim într-o lume în schimbare. “Nimic nu se pierde, totul se transformă”. Este bine ca şi strategia adoptată să ţină cont de schimbările care pot să apară.

Se spune că atunci când îţi alegi ca obiectiv o dorinţă naturală tot universul conspiră să te ajute (nu chiar tot universul, dar măcar cel al lumii de lângă tine). Dacă rămâi încorsetat într-o strategie “bătută în cuie” cum poţi să beneficiezi de un ajutor, de o portiţă care ţi se deschide şi care te duce spre o scurtătură, nu neapărat de timp ci poate de efort.

Dacă nu-ţi propui ca ţel în viaţă să excelezi într-o anume meserie (doctor, inginer, profesor, etc…) ci îţi doreşti altceva, independent de sursa de venit financiar, este chiar o greşeală să fii “consecvent” unei meserii sau chiar funcţii dobândite la un loc de muncă.

Cunosc o persoană care după absolvirea a două facultăţi, una cu caracter economic, s-a angajat prin 1998 ca gestionar/vânzător la un magazin. Mi se pare ceva normal în zilele noastre, ce contează poziţia/rangul, important este nivelul de trai. În 2006, interesele personale ne-mai-coresponzând cu job-ul, a făcut un efort (concursuri, interviuri) şi a obţinut un post la o bancă. Iarăşi e ceva normal, acest job corespunde nevoilor personale.

10.25.06

Credinţa

Posted in Succesul at 7:40 am by rast

Cuvântul credinţă, trecând peste definiţia DEX-ului, are înţeles particular pentru fiecare persoană în parte. Pentru unii specifică doar faptul că, la întrebarea “Crezi?”, ei dau răspunsul: Da. Pentru alţii “credinţa” se poate detalia în presupunerea/convingerea că cineva acolo sus îi iubeşte şi îi ajută în momentele în care ei cer sprijin.

Coelho, în cartea Alchimistul surprinde un alt tip de credinţă: că undeva (pe suprafaţa acestei planete) este locul tău şi cândva (în decursul acestei vieţi) îl poţi atinge, astfel încât să poţi trăi împăcat cu tine însuţi, să te simţi cu adevărat împlinit, fără a simţi un gol interior care nu poate fi umplut cu nici o satisfacţie de nivel raţional.

Oamenii de ştiinţă au dezvoltat, într-un mod generalizat, teoria sistemelor deschise, pe care apoi au particularizat-o în diferite domenii. Biologii au adoptat această teorie şi au aplicat-o de la nivel micro (celule, ţesuturi, organisme) până la nivel macro (atmosferă, regn, ecosferă).

Această idee: a structurări pe nivele diferite, aflate în inter-relaţii strânse, a tot ceea ce există în mediul înconjurător, a fost dezvoltată, de-a lungul anilor, chiar şi de unii adepţi/partzani ai unor curente filosofice (ex: teoria holonilor), care au observat, descris şi exemplificat, aceleaşi principii de bază ale vieţii, descrise şi de oamenii de ştiinţă în teoria sitemelor deschise.

Teoria, chiar foarte laborioasă şi complexă, ar merita să fie prezentată în detaliu, dar aici voi face referire doar la o singură caracteristică a sistemelor deschise: integralitatea: “fiecare sistem este compus/alcătuit din anumite părţi, bine definite şi delimitate, care la rândul lor constituie un sistem cu funcţionaliăţi aflate în inter-relaţii cu celelalte pârţi componente ale sistemului superior”.

Sau, dacă am formula un fel de reciprocă a acestei caracteristici: “fiecare sistem îşi are, pe un nivel superior de organizare, un propriu sistem, de sine stătător, din care face parte şi cu al căror mebri se află în relaţii bine definite”.

Conform acestei caracteristici, să luăm de exemplu un om. El face parte (sau mai bine zis: ar trebui să facă) integrantă, dintr-un alt sistem, aflat pe un nivel superior de organizare (familie, cerc de prieteni, colegi de birou, vecini de bloc, etc…).

Deci, fiecare îşi are locul lui. Dar, cine şi ce determină acest loc? Putem noi, mintea noastră raţională, să determine acest loc? Sau el este determinat de “forţe subtile”, care scapă de controlul nostru raţional şi care îşi fac simţită prezenţa şi intenţiile prin intermediul unor stări adresate minţii noastre emoţionale?

Statisticile arată că (vezi cartea “Inteligenţa emoţională”) persoanele care se ghidează după mesajele (stările emoţionale) resimţite de subconştient, au succese superioare celor se ghidează strict după criterii pur raţionale. Dar nu numai succese ci şi stări psihice stabile de bine şi mulţumire/împlinire personală.

Este bine să avem credinţa că această teorie funcţionează şi în cazul nostru, al fiecăruia în parte şi ne vom găsi locul în comunitatea care să confere fiiţei noasre un echilibru stabil.

“Cine seamănă se-adună”.

Pasiunea

Posted in Succesul at 6:48 am by rast

Majoritatea cărţilor şi cursurilor despre strategiile NLP şi dezvoltare personală prezintă tehnici de respiraţie şi posturi corporale menite să creeze în conştiinţa umană stări pasionale şi de entuziasm.

Este greu să poţi pune la voinţă pasiune în ceea ce faci. Asta ar însemna să-ţi poţi controla la voinţă stările psihice. Dar dacă vă observaţi foarte atent, emoţiile şi trăirile personale, în momentele în care depuneţi anumite activităţi, veţi sesiza că unele acţiuni generează “de la sine” pasiune sau alte stări mobilizatoare: entuziasm, bucurie, plăcere, etc…

De ce unele activităţi provoacă în subconştient emoţii şi stări confortabile, pe când altele, chiar dacă ne forţăm raţional şi ne auto-motivăm că ele ne sunt folositoare, provoacă emoţii şi stări dis-confortante? Nu cumva stările mobilizatoare însoţesc unele din acţiunile noastre ca semn din subconştient că acele activităţi sunt benefice şi folositoare fiinţei noastre? Ştim noi cu adevărat ce este bun/bine pentru noi? Ştim noi cu adevărat ce este folositor fiinţei noastre?

10.24.06

Tiga

Posted in WordPress at 7:59 am by rast

Am instalat, pe calculatorul local, thema “Tiga” (o văzusem pe un site şi mi-a plăcut – în special acel degrade din class-ul datei… dar şi formatul datei, în care se specifică literar luna port-ului, ci nu numeric) şi am făcut o comparaţie:

- curent (ocadia)

ocadia

- tiga

tiga

 Acu să încerc să fac modificările.

În primul rând, faptul că data şi titlul post-ului sunt vizibile pe acelaşi rând se “datorează” caracteristicii DIV-ului:

“ float: left;”

înscris în classa “storydate”. L-am şters.

Background-ul în degrade care mie îmi place, este o mai veche… bătaie de cap a mea. MicroSoft-ul “oferă” anumite funcţii care setate ca fiind caracteristici ale DIV-ului dau acest aspect, dar ele funcţionează doar în IE. FireFox sau alte browsere nu îl suportă. Thema Tiga este bine văzută în toate browsere-le. Am scomonot prin css-ul tiga-i şi am văzut că degrade-ul este obţinut la ei printr-o repetare pe axa X a unei imagini. Am copiat imaginea, am setat background-ul şi iată-mă-s şi cu degree la data post-ului.

Separând data şi titlul post-ului am obţinut şi un spaţiu mai mare pentru lungimea titlului.

Mai rămâne formatul datei. Iarăşi mă cuprinde o mirare: funcţiile de administrare a blogului, la optiunea “Options” au setarea “Default date format” cu valoarea “F j, Y”, ceea ce ar trebui să afişeze data în format “October 24, 2006″. Cel puţin aşa se specifică în “tabloul de administrare”. Am unde face noi săpături: în cum utilizează WordPress-ul formatul datei default……  Oricum:

Open Source-ul să trăiască!!!!!!

10.23.06

Comunicarea cu tine însuţi – IV

Posted in Succesul at 7:21 am by rast

Oare nu ar fi mai bună o viaţă zilnică, chiar dacă nu presupune un job foarte bine plătit, dar fără încordări psihice şi care să beneficieze de un timp liber, în care relaxarea să se facă aproape complet, lăsând uneori o portiţă pentru a executa şi activităţi cu caracter evolutiv al fiinţei?

Monotonia activităţii de profesor care an de an predă aceleaşi lucruri, cu o remuneraţie departe de valoarea socială a muncii depuse, poate satisface o personalitate acaparată de ideea de a transmite celor din jur cunoştinţele asimilate. Deseori o astfel de activitate poate genera în fiinţa lăntrică mulţumiri interioare care nu pot fi compensate de plăceri, mai mult sau mai puţin trecătoare, generate de o bogăţie financiară.

Activitatea de cercetător (în orice domeniu) poate oferi, pe lângă diversitatea ideilor şi ipotezelor de lucru profesionale, care să satisfacă un necesar informaţional al fiinţei umane, acele mulţumiri şi stări extatice interioare de conştiinţă care îl pot duce pe omul dedicat activităţii la ne-observarea, aproape de inconştienţă uneori, că nu a mâncat nimic de două zile sau că s-au rupt trei nasturi de la cămaşă sau că pantofii deja s-au spart în talpă şi aproape merge descult.

Departe de a aduce elogiul unei lipse de atenţie pentru valorile materiale, oare ce îi face pe astfel de oameni să meargă înainte pe drumul ales? Oare mulţumirile şi diversitatea (lipsa monotoniei, a rutinei) activităţii intelectuale sunt aşa de mari încât persoana să neglijeze sistemul de valori materiale îmbrăţişat de majoritatea celor din jur?

Oare astfel de oameni au probleme psihice? Se confruntă cu singurătatea? Sau amploarea gândurilor le umple “golurile interioare” pe care orice anturaj (şi de orice categorie ar fi el) nu reuşesc să-l suplinească.

Comunicarea cu tine însuţi – III

Posted in Succesul at 7:06 am by rast

Majoritatea literaturii care tratează problema succesului şi a dezvoltării personale, te învaţă cum să poţi ajunge un VIP, gen Spielberg, Springsteen, John F. Kennedy, Martin Luther, Ted Turner.

Dar ce s-ar întâmpla dacă toată populaţia planetei ar ajunge un VIP? Dorinţa de a deveni VIP, de a obţine această supra-apreciere exterioară fiinţei personale, este de puţin timp vehiculată şi îmbrăţişată de marea majoritate a membrilor societăţii omeneşti, mai precis a acelor zone geografice în care mijloacele mass-media au avut o arie de pătrundere foarte mare şi au reuşit să se impună ca un ideal de viaţă civilizată.

Am vorbit cu mai multe persoane care au obţinut un oarecare succes în viaţă (nu aşa răsunător ca cei enumeraţi), care au devenit într-o mare măsură independenţi financiar, putându-şi permite satisfacerea multor dorinţe cu caracter material, mult peste necesarul unei vieţi decente. Din cele spuse de ei, această independenţă şi indestulare financiară are un ”preţ” al ei: stresul. Unii, mai sinceri cu ei înşişi dar şi cu cei din jur, au recunoscut că regretă, din anumite puncte de vedere, viaţa tihnită şi lipsită de tensiuni dinainte de “succes”, dar este prea târziu să mai dea înapoi.

Departe ideea de a promova o viaţă la limita de subzistenţă în care, în lunile de iarnă, analizezi frecvent facturile emise de asociaţie, calculând cu grijă pe care să o plăteşti luna aceasta şi pe care să o laşi restantă pentru luna care vine. Se vrea doar observată, analizată şi discutată o nouă “epidemie” care se pare însoţeşte acest început de mileniu III – stresul.

Atunci când activitatea curentă (job-ul) îţi intinde nervii la maxim, chiar dacă îţi aduce beneficii financiare mult peste medie, nu mai rămâne timp pentru activităţile aşa-zis “pentru suflet”, care să ofere vieţii plăceri şi mulţumiri care să satisfacă un necesar emoţional pozitiv. Încărcat emoţional cu stări neconfortabile, dezechilibrante, momentele de linişte, în care telefonul mobil încetează să mai sune, sunt fructificate pentru destinderea şi refacerea intelectului încordat. Aproape că nici nu poate fi vorba de activităţi care să te bucure ci numai de acţiuni care să te destindă, dar şi acestea deseori insuficiente. Timpul liber, alocat refacerii, trece pe ne-gândite, începând iaraşi o nouă etapă de travaliu.

Acumularea stresului nu creează doar trăiri neconfortabile, cu timpul poate duce la stări depresive şi dezechilibre destul de pronunţate ale psihicului uman. Medicina şi farmacologia actuală încearcă să realizeze o gamă din ce în ce mai variată de medicamente care să ajute persoanele afectate să suporte mai uşor stresul.

Din cele observate, stresul este un fel de “boală” aparte. El nu poate fi vindecat precum o gripă, o hepatită sau colită. Dar, din fericire, nu este nici incurabil ca un cancer sau un diabet. Se poate vindeca doar dacă se elimină cauza care îl produce.

Majoritatea medicamentelor creează stări psihice compensatorii de exaltare care nu pot fi controlate de nici un nivel al fiinţei umane (raţiune, emoţii, voinţă, etc…). Medicamentele nu acţionează asupra stresului sau asupra stărilor psihice disconfortante produse de el. Este ca şi cum am locui într-o casă murdară şi în loc de a face curăţenie ne punem nişte ochelari prin care nu se mai vede mizeria din jur.

« Previous entries