02.18.07
Gurdjieff - conştiinţă şi bucurie
Conceptul de “conştiinţă” nu are nimic comun cu cel de “moralitate”. Conştiinţa este un fenomen general şi permanent. Ea este aceeaşi pentru toţi oamenii şi nu poate exista decât în absenţa “tampoanelor”. Din punctul de vedere al diferitelor categorii de oameni, putem spune că există o conştiinţă a omului care nu are contradicţii. Această conştiinţă oferă fiinţei o bucurie de un tip în întregime nou, şi pe care noi suntem incapabili să o înţelegem. O trezire chiar momentană a conştiinţei într-un om cu mii de “eu”+ri diferite implică obligatoriu suferinţă. Totuşi, dacă aceste momente de trezire a conştiinţei se repetă din ce în ce mai des şi durează de fiecare dată mai mult timp, dacă omul nu se teme de ele, ci dimpotrivă, cooperează cu ele şi urmăreşte să le păstreze şi să le prelungească, o scânteie de bucurie foarte subtilă, o anticipare a adevăratei “conştiinţe lucide” va pătrunde gradat în el.
“putem spune că există o conştiinţă a omului care nu are contradicţii”… această idee, a unei conştiinţe lipsite de contradicţii, mă duce cu gândul la poezia scrisă de Pavel Coruţ, (de aici) şi la definirea: “descântec de-ndoială”
“Tu ridică ochii-n ceruri
Şi cerşeşte cu sfială
Strop de sfinte adevăruri
Şi descântec de-ndoială.”
În poezie, poate nu întâmplător, muza poetului, a alăturat două problema esenţiale ale omului modern: “sfinte adevăruri” şi “descântec de-ndoială”.
“Această conştiinţă oferă fiinţei o bucurie de un tip în întregime nou”… este vorba de aceeaşi bucurie de care vorbeşte Osho, aici. Aparent, este vorba de o diferenţă majoră: Osho vorbeşte de energia care se deplasează în sus, iar Gurdjieff despre o conştiinţă fără contradicţii. Dar tocmai această conştiinţă lipsită de contradicţii favorizează urcarea energiei sau, altfel spus: pentru omul obişnuit, trăind cu o mulţime de contradicţii în conştiinţă, acestea sunt o piedică în calea energiei care vrea “să curgă” liber în toată fiinţa umană, aşa cum a fost “proiectată”, maşinăria umană.
“o anticipare a adevăratei “conştiinţe lucide” va pătrunde gradat în el”… această “conştiinţă lucidă” nu este ceva care i se dă omului, un har divin (cum spun misticii religioşi), ci este “adevărata natură umană”, de care omul modern este despărţit prin concepţiile contradictorii pe care le-a învăţat în timpul vieţii.
