02.17.07
Osho – energia şi orgasmul sexual
Energia are un principiu fundamental: ea nu poate să rămână statică, trebuie să se mişte. Natura ei e mişcarea. Nu e un lucru pe care îl pui undeva şi el rămâne acolo. Nu, ea trebuie să se mişte, este viaţa.
Aşa că, atunci când nu are motiv să se mişte în jos, nu-i rămâne decât o direcţie în care să se mişte – în sus. N-are unde să meargă în altă parte. Ea începe să lovească în supraconştientul tău, iar această acţiune de lovire a supraconştientului este atât de plăcută şi aşa o bucurie, încât orgasmele tale sexuale pălesc pur şi simplu. Diferenţa nu constă în cantitate, ci în calitate, de aceea nu-ţi poţi imagina schimbarea. Dar este singurul lucru din viaţa ta prin care ţi se indică ceva superior, mai înalt.
Când energia începe să lovească în lumea ta superioară, de care până acum nici nu ştiai, se produce o revărsare constantă de bucurie. Orgasmul sexual este ceva de moment – cum a apărut a şi dispărut; îţi aduci aminte, doar, că a existat. Din cauza asta devii tot mai dependent de el; ţii minte că s-a întâmplat ceva grozav, aşa că îţi zici: “Ia să mai fie o dată!” Numai că, după ce clopoţelul din capul tău, sună anunţând: “Vezi că vine!”, nici nu te dumireşti bine, că a şi dispărut.
Însă atunci când energia îţi atinge nivelul superior al conştiinţei, supraconştiinţa, acea simplă atingere provoacă o ploaie de bucurie care continuă. Energia continuă să lovească, făcându-şi încetul cu încetul drum spre centrul supraconştiinţei. Tu n-ai nimic de făcut; munca ta s-a terminat când ai încetat să reprimi subconştientul. După aceea nu mai ai nimic de făcut, tot ce trebuia făcut e făcut de energia ta. Iar atunci când energia ajunge în centrul supraconştientului, în tine începe să funcţioneze o nouă facultate, o nouă capacitate, care e intuiţia.
“este atât de plăcută şi aşa o bucurie”… eii!! un lucru foarte important! Bucuria de care vorbeşte Osho este o “bucurie fără obiect”, fără motiv. Încercaţi să vă observaţi sau încercaţi să vă aduceţi aminte, orice bucurie pe care aţi avut-o în viaţă a avut o cauză, un motiv. Chiar asta spune şi Eckhart Tolie, aici, bucuria este provocată de vederea unui nor, a unei flori, a unui copil…
Există şi bucurii… de la sine, provocate de o anumită energie, care se degajă în fiinţa umană, fărăr a fi cauzată de o intervenţie exterioară. Pur şi simplu te bucuri.
De această bucurie fără motiv vorbesc şi alţii. O să caut acele citate şi le voi copia, după părerea mea, această bucurie, este un “jalon” foarte important în procesul de schimbare (de dezvoltare personală) al unui om. Odată ajuns la această bucurie, multe se schimbă, aşa cum zice şi Osho…
Din experienţa mea, sunt doi mari duşmani ai acestei stări, dacă ai ajuns la ea o poţi uşor pierde, dacă agreezi aceşti inamici:
- alimentaţia preparată cu foc
- alcoolul, după o astfel de experienţă, am înţeles adevăratul motiv pentru care, pe vremea regelui dac, Burebista (sau a preotului Zamolxe), s-a ars toată viţa de vie de pe teritoriul Daciei.
“După aceea nu mai ai nimic de făcut, tot ce trebuia făcut e făcut de energia ta.”… Da! Dacă laşi organismul să aibă suficientă energie. Alcoolul şi alimentele preparate cu foc, consumă această energie.
De multă vreme, şi încă nu am găsit un răspuns cât de cât plauzibil, mă întreb care este legătura dintre această energie (de care vorbeşte Osho) şi sistemul imunitar – pe care îl agresează alcoolul şi alimentele gătite. Se pare că este vorba de o energie… fundamentală, de bază, a organismului; din care “se nasc”, prin intermediul măduvei spinării, globulele albe. Ceva, ceva referiri, găsim şi în filozofia orientală, în conceptul de energia Kundalini… dar e prea simbolică descrierea respectivă.
