07.12.07
Eckhart Tolle - frica de moarte
Apropierea morţii şi moartea însăşi, disoluţia formei fizice, este întotdeauna o ocazie minunată pentru realizarea spirituală. Această ocazie este pierdută de oamenii inconştienţi în mod tragic, de cele mai multe ori, de vreme ce trăim într-o cultură care nu ştie aproape nimic despre moarte, aşa cum nu ştie aproape nimic despre nici unul din lucrurile care contează cu adevărat.
Puterea prezentului, pag. 147
Iată încă o confirmare a ideii că frica de moarte - despre care am mai vorbit/scris aici - este un sentiment inutil şi fără valoare, care este, din păcate, foarte mult “cultivat” şi perpetuat de societatea modernă.
“este întotdeauna o ocazie minunată pentru realizarea spirituală”… nu cred că trebuie să aşteptăm clipa morţii sau măcar apropierea ei, pentru a face un astfel de salt în ceea ce eu aş numi “dezvoltare personală stabilă”.
Eu am trăit un fel de apropiere a morţii prin acel accident de care am mai vorbit aici, dar alţii îşi pot provoca în mod conştient o stare asemănătoare cu cea dinaintea morţii.
Îmi vin în minte experienţele provocate de unii mari maeştri.
Osho s-a retras într-un templu părăsit şi a stat acolo câteva zile, cuprins de frica de a nu fi muşcat de şerpi sau alte incidente mortale. Unele persoane ar putea considera o astfel de experienţă total deplasată, ca să nu zic nebunatică 
, dar dacă o astfel de experienţă are ca rezultat dispariţia fricii de moarte… orice experienţă, oricât de deplasată… MERITĂ!!! Şi aste o poate afirma doar cei care pot compara cele două tipuri de viaţă: cu şi fără frica de moarte.
Ramana Maharshi şi-a făcut un sicriu, s-a aşezat în el, a pus deasupra flori, şi s-a imaginat mort.
