01.08.07
Gurdjieff - înţelegere, memorare
Cu altă ocazie l-am întrebat:
- Care este, după părerea dumneavoastră, cea mai bună pregătire pentru studiul metodei dvs? De exemplu, este util de studiat ceea ce se numeşte literatură “ocultă” sau “mistică”?
Spunându-i aceasta aveam în mod special în vedere tarotul şi toată literatura privind tarotul.
- Da, spuse G. Se pot afla multe lucruri. De exemplu, să luăm cazul dv. aţi putea cunoaşte deja multe lucruri dacă aţi şti să citiţi. Să mă explic, dacă aţi fi înţeles tot ceea ce aţi citit de-a lungul vieţii, aţi avea deja cunoaşterea pe care o căutaţi acum. Dacă aţi fi înţeles tot ceea ce este scris în cartea dv., care este titlul său? - şi denatură într-un mod imposibil cuvintele “Tertium Organum” - eu aş fi fost cel care ar fi venit în faţa dv. să mă înclin şi să vă rog să mă învăţaţi. Dar dv. nu înţelegeţi nici ceea ce scrieţi şi nici ceea ce citiţi. Nu înţelegeţi nici măcar ce înseamnă cuvântul “a înţelege”. Înţelegerea este totuşi esenţială şi lectura nu este folositoare decât cu condiţia de a înţelege ceea ce citeşti. Dar, este de la sine înţeles, nici o carte nu poate da cunoaşterea adevărată. Este deci imposibil să spui care cărţi sunt cele bune. Ceea ce un om cunoaşte bine - accentuă cuvântul bine - constituie o pregătire pentru el. Dacă un om ştie bine să facă ceai, sau să facă pantofii, atunci deja poţi să vorbeşti cu el. Nefericirea este că nimeni nu ştie bine ceva. Totul este cunoscut într-un mod complet superficial.
Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută, pag. 18
rast Said:
January 8, 2007 at 2:06 am
Sunt de acord ca fragmentul de mai sus poate fi interpretat ca o sub-apreciere a lui Ouspensky (in particular), sau o tuturor oamenilor (in geberal) - prin afirmatia ca nu intelegem ceea ce citim si nici macar cuvantul/verbul “a intelege”.
) si incepeam sa ma gandesc la ideile noi citite/descoperite in carte. Intr-o exprimare populara: “intorceam ideile pe fiecare parte”, “despicam firul/ideea in patru”. La un moment dat ideea respectiva capata un alt inteles, “vedeam” o alta latura a ei, o integram in sistemul de idei/valori pe care le aveam.
Dar din pacate are dreptate. De multe ori mi s-a intamplat urmatorul fenomen. Citeam un fragment dintr-o carte si retineam (memoram) anumite idei (eu credeam ca le-am si inteles). Inchideam cartea (puneam un semn unde am ramas
Aceasta “integrare” in ideile anterioare se facea odata cu un fel de bucurie interioara, o “descatusare” a unor energii mentale; un proces psihic care nu depinde de vointa noastra.
Un astfel de fenomen energetic este surprins si de intelepciunea populara romaneasca, in expresia “mi-a cazut fisa”. Este exact acelasi lucru, memoram ideile, apoi, intr-o conjunctura specifica, ideea capata noi intelesuri pentru noi…. abia atunci ideea “a fost inteleasa”.
Acest proces, de intelegere al unei idei l-am gasit si la Castaneda (nu mai stiu exact in care carte, dar il voi cauta) care spunea ca “adevarata intelegere a unei idei este insotita de un proces energetic” (energii mentale, psihice).