12.05.07
Daniel Goleman - inteligenţă emoţională I
Salovey include inteligenţele personale ale lui Gardner în definiţia de bază pe care a dat-o inteligenţei emoţionale, extinzănd aceste capacităţi la cinci domenii principale.
1. Cunoaşterea emoţiilor personale. Conştientizarea de sine - recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare - este piatra de temelie a inteligenţei emoţionale. Aşa cum vom vedea în capitolul 4, capacitatea de a supraveghea sentimentele de la un moment la altul este de o importanţă crucială pentru o pătrundere psihologică şi o înţelegere de sine. Incapacitatea de a observa adevăratele noastre sentimente ne lasă pradă acestora. Cei care au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sunt piloţi mai buni ai existenţei personale, având un simţ mai sigur asupra felului în care reacţionează în privinţa deciziilor personale - de la persoana cu care se căsătoresc până la slujba pe care şi-o iau.
Daniel Goleman, Inteligenţă emoţională,
editura “Curtea veche”, 2001, pag.61
Inteligenţa emoţională a fost definită şi studiată cu mult timp înainte, de mulţi alţi psihologi care nu au avut o activitate publicistică ca şi Goleman. Ea a fost cercetată pe baze statistice, oferite de diverse cazuri de persoane care au avut succes în viaţă sau s-au bucurat de un echilibru interior.Acest prim principiu: “Cunoaşterea emoţiilor personale”, detaliază (dacă vreţi să spunem aşa) anticul “Cunoaşte-te pe tine însuţi1″, Cunoaşterea emoţiilor personale este parte integrantă din cunoaşterea de sine. Multă lume reduce cunoaşterea de sine doar la principiile existenţiale şi la anumite reacţii fizice, asupra unor evenimente exterioare.”Conştientizarea de sine”… această capacitate, de conştientizare de sine, funcţionează în tandem cu dialogul interior. Cu cât dialogul interior este mai puternic, cu atât conştientizarea de sine este mai scăzută. Cu cât eforturile pentru conştientizarea de sine sunt mai mari şi ea devine mai profundă şi mai stăpânită, cu atât dialogul interior îşi pierde din puterea asupra fiinţei umane (mai exact spus, asupra conştientului persoanei).
“recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare”… nu neapărat să fie sentiment, ci stare (mesaj al organismului) sau emoţie. Am fost destul de mirat când am găsit în cartea lui Goleman ideea că multe persoane au probleme în a-şi defini propriile stări. Goleman dădea exemple întâlnite în practica sa de psiholog: o pacientă nu reuşea să facă distincţie între starea de furie şi cea de foame. Acestea sunt cazuri extreme, după părerea mea, deja patologice.
Deci, un prim pas ar putea fi: definirea cât mai precisă a stărilor interioare.
“capacitatea de a supraveghea sentimentele”… acesta ar putea fi un al doilea pas. De fapt ar putea fi vorba despre două procese diferite:
- în primul rând, capacitatea de a sesiza o anumită stare… şi apoi definirea ei cât mai exactă
- în al doilea rând, capacitatea de a “supraveghea”, de a fi atent/atentă la stările interioare şi de a le surprinde pe toate.
“de la un moment la altul este de o importanţă crucială”… e bine de făcut legătura cu Puterea Prezentului a lui Eckhart Tolle, de a rămâne în permanenţă cu atenţia concentrată asupra realităţii imediate şi de a nu pierde “contactul cu realitatea” prin îndreptarea atenţiei spre dialogul interior.
“având un simţ mai sigur asupra felului în care reacţionează în privinţa deciziilor personale”… DA!!! Acesta mi se pare cel mai important avantaj al unei vieţi ghidate după inteligenţa emoţională: ajută în luarea deciziilor.
