01.04.08
Lucian Blaga - inscripţie pe o casă nouă
Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.
Toate stau la locul lor:
piatră, floare şi ulcior,
vatră şi amnar şi iască.
Asta-i legea tuturor:
Zări să-şi facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă.
“Toate stau la locul lor”… probabil, cea mai importantă lege a firii, a naturalului: să stea toate acolo unde le este locul. Este important, pentru orice fel de dezvoltare personală echilibrată, să avem dorinţe corelate cu locul nostru în viaţă. Iar acest loc, din viaţa fiecăruia, este semnalat prin aptitudinile native ale personalităţii individuale.”Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă”… atunci când este la locul ei, orice fiinţă (animal sau om) nu simte dor-uri, sau mai bine zis: nu are stări disconfortante care să o facă să-şi dorească altceva. Stările de “a vrea să fii acasă” denotă faptul că nu acolo este locul tău.
În 1993 stăteam “la mama acasă”, la Tg. Neamţ: mâncare, mâncare; aveam camera mea, etc… Tot confortul. Făceam naveta la Iaşi, 2 zile pe săptămână, pentru nişte cursuri de contabilitate. Stăteam la o cunoştinţă: deranj mare - seara intindeam o canapea, dimineaţa o strângeam; camere ne-decomandate… Cu toate astea, când veneam în Iaşi “simţeam”, aveam sentimentul că “mă simt acasă”, cu toate că la Tg. Neamţ era casa mea. Aveam deja ceva experienţă în a-mi interpreta stările. Mi-am dat seama că locul meu este în Iaşi.
Iaşi-ul mi-a oferit o bogată paletă de activităţi (inclusiv job-uri diverse) care au contribuit la o dezvoltare echilibrată a persoanei mele.
“Toate stau la locul lor”… asta este o lege a firii, dar societatea actuală ne îndeamnă să avem fel de fel de dorinţe, nu ne învaţă să ne găsim locul.
