01.03.08
Lucian Blaga - dogmă
Orice dogmă este o idee virtualmente înarmată cu toate mijloacele terorii.
Ideea exprimată de Lucian Blaga, m-a dus cu gândul la o discuţie/dispută avută exact acum un an, aici, despre ideea de a nu ne forma principii de viaţă, de lungă durată, a lui Osho. Dacă în conceptul de principiu de viaţă, pot exista diferite interpretări, în conceptul de dogmă, totul este clar.Pentru toată lumea, sper, este clară definiţia de dogmă. DEX-ul, chiar şi cel on-line, de aici, ne oferă infprmaţia că dogma este: principiu de bază al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adepţii ei şi contra căruia nu se admit obiecţii. Teză considerată imuabilă şi acceptată fără rezervă în orice condiţii.Blaga spune că dogma este un mijloc de teroare, dar împotriva acestui obicei psihic: de a rămâne rigid în concepţiile mentale, luptă foarte multe discipline sau curente filozofice mai vechi. Toltecii, prin rigidizarea punctului de asamblare, exact asta înţelegeau: implementarea în mental al unor concepţii, principii de viaţă imuabile.Rămânând în sfera concepţiilor dogmatice, impuse de o religie sau filozofie, am putea menţiona, ca exemplu, o dogmă a meleagurilor carpatine în care ni se spune/sugerează că o persoană, de la o anumită vârstă în sus, ne-căsătorită nu este serioasă.
O relatare a unui fapt real: o firmă X dă anunţ că angajează un director comercial. Se prezintă un tip de 35 ani, necăsătorit, fără copii (aşa scria în CV-ul lui). Un tip din “comisia” angajatorului, până în 40 de ani şi el, îl întreabă: “de ce eşti necăsătorit? Un om serios la 35 de ani ar trebui să fie căsătorit, eventual să aibă şi un copil”.
Cel venit pentru angajare a avut un moment (cam mare ce-i drept) de derută, neştiind ce să răspundă la această întrebare. Mie, cel puţin, mi se pare foarte firească deruta afişată de interviavat. Asta este o întrebare pentru un director comercial? Ce legătură este între “puterea de a vinde” nişte produse şi căsătorie?
Poate omul în cauză este devotat meseriei/profesiunii şi a neglijat latura personală?
Ceea ce mă bucură, este că anumite persoane (cu mintea mai ne-dogmatică, având un punct de asamblare ceva mai mobil 
) au început să vadă altfel problema căsniciei, în sensul că fiecare om are dreptul să decidă, funcţie de aspiraţiile personale, dacă să întemeieze o familie sau nu.
Responsabilitatea creşterii şi educării unui copil este mult mai amplă. Chiar dacă o dogmă creştină ne spune că trebuie să ne înmulţim, că stă în firea omului să lase urmaşi; oare vremurile în care trăim ne sunt prielnice pentru a oferi o educaţie corespunzătoare? A creşte (mâncare, haine şi cadouri) un copil, fără a-i oferi o educaţie corespunzătoare este oare divin?
Recomand cartea lui Goleman, Inteligenţa emoţională, pentru a vedea beneficiile şi problemele ce pot apărea în viaţa unui copil, dacă părinţii nu ştiu ce să-i ofere din punct de vedere emoţional.
