Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

05.05.11

The game is over

Posted in Uncategorized at 11:37 pm by rast

Yes! The game is over… bye, bye!

04.29.11

Iubire, criză, spiritualitate

Posted in Viata at 4:57 am by rast

Zilele acestea, sărbători fiind, lumea se îndeamnă la fel de fel de acţiuni, cea mai importantă dintre ele fiind iubirea. Iubirea, din cauza lui nenea Iisus, care a bătut multă apă în piuă, pentru ea, a devenit un fel de alfa şi omega al universului. M-am gândit mult la acest sentiment, am încercat să simt care este locul iubirii în univers. Am avut şi un exemplu contra: învăţăturile lui Gurdjieff nu includeau iubirea. De ce? Cum? Întrebări pe care mi le-am pus.

Am ajuns la următoarea concluzie:

Nenea Iisus a venit pentru poproul evreu care, la acea dată (acum 2000 de ani) era foarte violent. Principala lui problemă era ura lipsa de respect pentru cel de aproape.

Şi în zilele noastre este o lipsă de respect dar are alte cauze. Este o lipsă de înţelegere, provenită din lipsa atenţiei oamenilor spre ceea ce aud şi văd. A auzi şi vedea corect înseamnă o percepere corectă a realităţii. Oamenii îşi ascultă propria minte, propriile gânduri şi nu mai percep realitatea aşa cum este. Fiecare are o părere proprie despre ceea ce este realitatea. Învăţătura fundamentală a acestor vremuri este descrisă deTolle în “puterea prezentului“. Degeaba iubim :) de ne sar ochii din cap… dacă trăim într-o iluzie deşartă…

Tolle nu se adresează doar unui popor, cum a făcut Iisus, ci lumii întregi.

Dacă începem cu iubirea este ca şi când vrem să urcăm cele zece etaje ale unui bloc, dar vrem să încelem cu etajul 3. Avem şanse să ne lovim. Orice drum, oricât de mare ar fi, începe cu primul pas. Primul pas spre spiritualitate, în acest început de mileniu III, este perceperea corectă a realităţii.

04.26.11

Minciuni – nenorocirea mamei ei de viaţă – diabet

Posted in Sănătate at 3:08 am by rast

Voi copia un mic fragment dintr-un mesaj la editurii For You, de aici,”un mesaj planetar din partea Hathorilor, transmis prin Tom Kenyon

Aceasta stare tranzitorie particulară este legată de destramarea minciunilor colective ale culturii voastre. Tot mai mulţi dintre voi vor vedea dincolo de jocul umbrei; vă veîi da seama cine sunt maeştrii păpuşari şi, chiar dacă identitatea lor ar putea să va scape, veţi înţelege tot mai clar că exista aspecte în cultura voastră care constituie o manipulare, o limitare şi, în multe cazuri, nimic altceva decât minciuni.”

Acest adevăr, exprimat mai sus de hathori (un fel de civilizaţie extraterestră), îl trăiesc pe pielea… şi :) scalpul meu. Pielea mea este străpunsă de ac, atunci când fac insulină, iar… scalpul meu, sub care se află cutia mea craniană… :) populată cu neuroni îşi “pune mintea pe bigudiuri” să înţeleagă ce se întâmplă.

În acest articol voi exemplifica una dintre minciunile ce mi persistă a mi se băga în cap de domnii doctori oamenii îmbrăcaţi în halate albe, care mă mint şi încearcă să mă facă să cred că sunt aproape de ultimul meu drum în viaţa asta, însoţit de oamenii ăia cu barbă, :) îmbrăcaţi în halate negre şi numiţi de popor: popi.

Gagiii şi gagicele în halate albe îmi spun ca sunt grav bolnav de diabet şi ar trebui “să-mi bag minţile în cap” :) şi să le urmez sfatul. Eu, , din fire – uneori căpos, îmi pun neuronii în mişcare să înţeleg ce se întâmplă.

Internat în ultimii 3 ani, la celaşi spital, aceiaşi oamenii în halate albe mi-au scris, în biletul de externare, cantitatea de insulină recomandată. Voi copia mai jos recomandările lor.

17/01/2008 – 10/8/8/20 – 46
19/01/2010 – 6/4/6/20 – 36
17/01/2011 – 3/3/4/16 – 26

Cică diabetul meu s-a agravat… :) să-mi cumpăr “vată de pus în nas şi flori pe chept”, başca să mă îngrijesc de o garsonieră în cimitirul Eternitatea. Râde vocea mea interioară… de-i cad lacrimi – pardon vocea interioară nu are ochi, numai urechi şi gură.

Când o boală se agravează (în cazul meu diabetul) se recomandă mărirea cantităţii de medicamente. La mine, pe dos… cu cât diabetul se agravează, scade insulina necesară… din exterior. Adică insulina secretată de pancreasul din propria dotare este din ce în ce mai mare.

Îmi mai zic oamenii ăia mincinoşi, îmbrăcaţi în halate albe: “pancreasul tău este epuizat”. Mutu să îi creadă… sau Surdu :) Eu stau bine cu urechile aparatul auditiv şi am auzit, gândit şi stocat pe HDD-ul local. Vecinul meu de pat, din 2011, făcea:

12/10/12/44 – 78

insulină.

Păi dacă organismul meu cu un pancreas extenuat are nevoie de 26 ui insulină, pancreasul vecinului cu un necesar de 78 ui, cum este: puţin obosit?

Asta este minciuna care “mă apasă” pe mine, minciuna care apasă întreaga civilizaţie actuală ar putea fi că diabetul nu se poate vindeca. Citesc din ce în ce mai multe scrieri pe Internet că diabetul este o boală care se poate vindeca… încă nu sunt convins… mai citesc.

Apropo de mine: se pare că eu nu am diabet, ci mody.

04.25.11

Diabet mody – bănuieli

Posted in Sănătate at 2:39 am by rast

Toţi medicii, anul trecut şi anul acesta, mi-a spus că: “gata cu mody… ai diabet… trebuie să faci insulină“.

Nu sunt un tip încăpăţânat… nu ţin la ideile/părerile mele, decât dacă sunt convins că sunt adevărate/reale. Idea că mody-ul nu a trecut la mine, este o bănuială, nu o certitudine. Din acest motiv caut cât mai multă informaţie despre această boală, numită mody.

Era o vorbă: “teoria ca teoria, practica ne omoară“. Ca în majoritatea cazurilor, eu sunt un tip “pe dos” :) , adică… pe mine “mă omoară teoria“, cu practica stau mai bine. Bănuiala că am mody, o am din practica vieţii mele, fiind atent la problemele mele. Motivul principal pentru care bănuiesc că am mody, este că: atunci când fac insulină, mă simt rău… simţindu-mă mult mai bine cu glicemii mari… exact pe dos :) ca oamenii cu diabet. Adică, oamenii cu diabet (celulele de pe pancreas nu pot fabrica insulina necesară organismului lor sunt moarte) se simt rău cu glicemii mari, dar mai bine când fac insulină.

Necesarul de insulină a organismului meu a scăzut. De ce? Pentru că necesarul de glucoză a scăzut.

Să explic, mai pe larg: un om normal are nevoie de o cantitate de glucoză, generată de 200 – 300 grame de glucide… în funcţie de efortul fizic.

- oamenii cu activitate fizică redusă (servici static) – 200 grame

- oamenii cu activitate fizică moderată – 250 grame

- oamenii cu activitate fizică mare (tăietori de lemne, hamali, salahori, etc) – 300 grame

La omul normal, chiar în micile pauze de efort muscular, muşchii rămân puţin încordaţi… programatorii (apropo :) , subsemnatul este programator) solicită permanent anumite categorii din muşchii spatelui şi umărului. Io, rast pe numele de bloger :) , am făcut tehnici de relaxare yoga. Muşchii mei sunt foarte relaxaţi, nu prea consumă au nevoie de multă glucoză… doar pentru metabolismul bazal.

Omul normal, are o minte care nu ştie să tacă, nu ştie să oprească fluxul gândurilor. Io, subsemnatul rast, am făcut tehnici de relaxare mentală. Mintea mea este aproape moartă. Eu simt, mă bazez pe intuiţie, pe ceea ce simte inima, pe inteligenţa emoţională. Îmi pot controla “generatorul de gânduri”, dar îmi trebuie un motiv de gândire. Nu pot gândi “verzi şi uscate”… ca oamenii normali. Am făcut ani de exerciţii pentru a ajunge aici. Nu renunţ.

Trag linie, adun şi spun rezultatul: necesarul de glucide al organismului meu este sub 75 glucide pe zi. Sau:

  • va trebui să fac nişte exerciţii fizice să-mi solicit muşchii
  • va trebui să programez mult – să-mi solicit creierul… gândurile

În articolul de aici, la paragraful:

“Următoarele caracteristici sugerează posibilitatea existenţei unui diabet MODY

se enumeră:

- Diabet cu debut juvenil – l-am avut de la 13 ani

- prezenţa diabetului la cel puţin două generaţii – nu mă încadrez… la mine, cauza mody este că muşchii sunt relaxaţi şi gândurile suspendate

- Absenţa anticorpilor la dozările imunologice – nu am făcut d’astea nu ştiu… nici măcar nu ştiu ce sunt alea :(

- Absenţa obezităţii – la mine este chiar foarte absentă… la o înălţime de 187 cm, am 70 kg. Cam cu 15 kg. mai puţin decât greutatea normală

- Prezenţa rinichiului polichistic – nu ştiu ce rinichi am… voi face cercetări

Tot în acel document am găsit o frază care contrazice însăşi definiţia mody-ului:

Hiperglicemia cronică de orice cauză conduce în cele din urmă inevitabil la apariţia leziunilor vasculare şi implicit a complicaţiilor microvasculare ale diabetului“… se spune că cei cu mody… “nu mureau“… adică nema complicaţii. (Alooooo… :) eu nu gândesc, voi gândiţi… nu mai învăţaţi pe de rost… judecaţi ceea ce învăţaţi)

04.24.11

Diabet mody

Posted in Sănătate at 10:01 pm by rast

Fără “doar şi poate”, am diabet (simptome: urinez noaptea, sete, etc.) de 29 de ani. Am fost diagnosticat în anul 1982, la spitalul Cantacuzino, din Bucureşti. Era vorba de o formă uşoara de diabet: făceam doar 4 unităţi de insulină pe zi… am făcut doar 2 săptămâni. Analizele erau bune şi medicii m-au trecut pe medicamente (Maninil… pe vremea aia). Am luat Maninil (o pastilă pe zi) timp de 3/4 luni. Analizele ieşind bune, am fost lăsat doar cu regim alimentar.

Peste ani şi ani… au venit evenimentele din 1989 (kaput comunism, deschidere spre informaţie, etc) şi m-am apucat de Zoga. Am făcut tratament (prin 1997) cu ceai de afine… beam 2 litri zilnic, timp de trei luni.

Mergând din nou la spital, mi s-a schimbat diagnosticul ăn “diabet de tip Mody”. Despre Mody ar fi multe de spus, vreau doar să explic pe scurt o diferenţă majoră între cele 2 boli.

În diabet (tip I sau II), este vorba de moartea unor celule de pe pancreas. Ele fiind moarte, nu pot secreta insulina necesară organismului.

În Mody (nu-i mai spun diabet de tip Mody), celulele de pe pancreas sunt vii, secretă insulină pot secreta insulina de care organismul are nevoie, pot apărea însă alte probleme şi celulele nu ştiu că trebuie să “fabrice” insulină.

Din acest motiv îi spun doar Mody, este vorba de altă cauză: celulele de pe pancreas sunt vii.

Copii de aici un mic fragment:

Încă din era preinsulinică a fost observat faptul că anumiţi pacienţi diabetici “ nu mureau”

Acu’ să dau şi explicaţia: de diabet nu se moare. Diabetul cauzează mari complicaţii în organism: inimă, rinichi, sistem nervos, ochi, etc.

Bolnavii de Mody, chiar dacă au glicemii mari nu au complicaţiile specifice diabetului. De ce??? Simplu! Complicaţiile diabetului se datorează faptului că celulele organismului nu sunt nutrite şi mor “de foame“. La Mody celulele organismului nu mor de foame.

Lumina protectoare – între moarte şi viaţă

Posted in Viata at 5:15 am by rast

Scrisei un comment-ariu la post-ul anterior: că simt cum “o lumină” mă protejează şi îndrumă. Nu! Nu este ghidul meu interior (vocea interioară – inteligenţa emoţională), este altceva (are o mare putere – ar putea fi mai multe entităţi) care comunică cu ghidul meu interior.

Până la spitalizarea de 36 zile, din anul aceste, aveam o bănuială… acum (după cele petrecute în spital) am o certitudine.

Gagiii ăştia (adevăraţii mei prieteni) mă vor viu… şi sănătos… cu putere de muncă… să văd dacă voi putea exercita puterea mea de muncă (programare web) pe undeva… o firmă sau…

În cele 36 de zile de spital am avut suficient timp pentru a-mi face o întreagă recapitulare a întregii mele vieţi: am stat faţă în faţă cu dama cu coasa (gagica aia, de-i zic oamenii academici: moarte) de vreo 5-6 ori – sau poate chiar mai mult…

- prima dată pe la vârsta de 4-5 ani – am aruncat aiurea o piatră care m-a pufnit in faţă, intre nas şi buza superioară. Cicatricea se vede şi astăzi… dacă-mi rad mustaţa :)

- altă dată – prin clasa 3-a (cam 9 ani) eram în fugă, am intrat vrut să intru în blocul în care locuiam… nu “am nimerit” uşa deschisă, ci “surata” ei din stânga (scena o am şi în acest moment în memorie)… cu nasul. Am fost cusut (4 copci) de- lungul nării stângi. Am cicatrice şi acum! Cine nu crede :) aranjăm o întâlnire între 4 (patru) ochi :) şi îi arăt nasul! :) Unii îţi arată limba, eu arăt nasul :) ! Mulţi se mirau: “dacă ai purtat ochelari… acuma de ce nu mai porţi?”… Ei cred că semnul ăla este de la ochelari!

- altă dată – eram în clasa 9-a (cam 15 ani), pe 2 mai am făcut o excursie cu un amic cu bicicletele. Aveam viteză mare… m-am lovit de bordura unui pod, am căzut… rupt mâna (fractură dublă de antebraţ), mi-am spart capul… o gaură de puteai introduce un deget de la mână (am fost cusut… :) am purtat un pansament alb în cap – primăvară, luna mai- vreo 3-4 săptămâni). Un amic din acea comună, mi-a spus că am avut noroc că am scăpat cu viaţă. Mulţi oameni au murit pe acel pod. Cine nu crede să caute – să facă cercetări :) în comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ, la vreo 10 Km der Târgu Neamţ.

- altă dată – 1991 (22 ani, student anul IV, practicant Yoga), tot prin primăvară, gândeam aiurea… credeam că a venit vremea să mor (credeam că mi-a sunat ceasul :) ). Mă auto-distrugeam prin autosugestie: eram convins că mi-a sunat ceasul. Această convingere mi-a scos-o din cap dl. Zvezdomir Marinov.

- altă dată – anul trecut (2010) – în ianuarie – am scris multe în acest blog despre acel eveniment!

- altă dată – acu’ recent!

Dacă am uitat vreo întâlnire cu dama cu coasa :) voi căuta în arhivă! HDD-ul meu local (parol… memoria mea de lungă durată) funcţionează bine… :) picioarele mi-au înţepenit – de la 36 de zile de stat la orizontală… în dânsul: pat de spital.

Aşaaa… ca sinteză :) ! Sunt un tip cu aspect fizic nu prea frumos(faţa mă trădaeză :) ), aşputea spune “chiar urâţel”. Când eram student fugeau gagicele de mine… ele voiau băieţi frumoşi. Nu m-a prea deranjat! Acuma, chiar gagica cu coasa – dama de treflă :) – fuge de mine :) nici ei nu-i place mecla fizicul/faţa mea! Barza e de vină :) a uitat nişte componente – bine că mi-a luat HDD-ul!

04.20.11

Iar am inviat

Posted in Sănătate at 11:21 pm by rast

Nu am scris de mult timp… Marti, 15 martie am fost internat  de urgenta inspital… m-a luat ambulanta de acasa, aproape inconstient… iar m+au dus 2 oameni cu targa pe scari (stau la etajul 2). Am avut o infecţie foarte mare… am fost operat si abia acum/ieri am fost externat.

Am fost spitalizat (cazare, de voie de nevoie…, 36 zile), fără acces Internet fără posibilitate de a scrie mail-uri… doar perfuzii cu antibiotice şi stat la pat. Cu mintea mă simt bine (3 zile iar nu-mi amintesc nimic – 15, 16, 17 martie). De vreo 3 săptămâni  nu mai am rateuri de memorie. Am probleme la mers… 36 de zile de stat în pat… aproape m-au anchilozat. Abia pot urca sau coborî scări… doar ţinândumă de bară. Bine că pot folosi tastatura.

03.08.11

Zgârcit – pragmatic – cheltuitor

Posted in Viata at 6:22 am by rast

De felul meu, sunt un tip “strâns la pungă”, greu deschid portofelul/punga/basmaua să dau bani pe ceva. Chibzuiesc foarte bine înainte.

Mulţi oameni ar putea spune că sunt un zgârcit, unii ar putea spune că nu sunt cheltuitor, eu mă consider pragmatic. Dau bani pe ceva (cumpăr), doar dacă îmi este necesar şi nu am alte opţiuni.

Să dau un exemplu: un ziar şi-ar permite oricine, costă maxim 2 lei. Nu am cumpărat ziar de vreo 3 ani. De ce să cumpăr? Nu îmi sunt de ajuns minciunile ce le aflu de pe Internet, sau prin alte mijloace. Mai cheltui si bani pentru a afla minciuni?

Cine vrea să mă critice, că aş fi un om tembel, care nu dă crezere celor din ziare, le amintesc (sau le spun pentru prima oară) o vorbă tradiţională: “un om este inteligent dacă crede doar jumătate din lucrurile ce le aude, un om este înţelept dacă ştie să aleagă bine jumătatea lucrurilor ce le crede” Nu sunt nici inteligent, nici înţelept! Pe mine mă ajută vocea interioară să discern între minciună şi adevăr.

Un alt exemplu, contrar: acum vreo 3 săptămâni a fost în Iaşi un vânt năpraznic, deja eram în situaţia nesigură, cu statutul “lucru de acasă” de aproape o lună. A fost o cădere de tensiune şi s-a defectat UPS-ul la care este conectat calculatorul. Aveam două opţiuni:

  • să cumpăr un UPS nou – mă costau bani
  • să pun calculatorul direct în priză – mă zgârceam la bani

Nu m-am gândit prea mult, a doua zi am cumpărat un UPS nou: 200 lei.

Un UPS trebuie, sunt foarte deranjante întreruperile de curent, mai ales dacă nu ai salvat ceea ce tocmai ai făcut. Am scos rapid din pungă 200 lei, dar scot nu scot niciodată 2 lei. Într-un ziar, în 2010, a scris cineva un articol, copiind un post din acest blog. Articolul era semnat cu numele meu. M-au sunat vreo 3 cunoştinţe să mă felicite, mă îndemnau să cumpăr ziarul. Nu l-am cumpărat (lucrat, nu eram în criză). Ce să fac cu el? Dacă lucrurile de acolo erau scrise/concepute de mine, le ştiam foarte bine… ce să mai citesc… la ce mi-ar fi folosit cele citite?

03.05.11

Poezie despre proşti

Posted in Succesul at 2:21 am by rast

În înţelepciunea populară românească  există o vorbă: “dacă nu faci foc, nu iese fum”. Iată mai jos o poezie scrisă de un contemporan al nostru, în aceste vremuri în care societatea se află îm mari şi intense schimbări.

Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna… PROSTII.

Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
“Iubite Doamne, fa-ma… PROST!”

De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii…PROST.

In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de… PROSTI.

Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.

03.04.11

Societatea s-a schimbat

Posted in Viata at 7:43 am by rast

Nu! Cazul ce l-am relatat în post-ul precedent, nu este unul singular, ci ultimul. În ultimii 2-3 ani am avut mai multe colaborari, dar care nu presupuneau un schimb financiar. Prin natura serviciului/job-ului a trebuit să colaborez cu multe persoane.

Această criză de umanitate este foarte mare şi a cuprins o mare parte din populaţi. Dacă prin 2005-2006 oamenii cu comportamente in-umanitare erau doar o parte (nu era majoritatea, ci un procent sub 50% din populaţie), în acest început de 2011 şi anterior 2010, constituie majoritate.

Se spune că normalitatea este dată de majoritate. Procentul cel mai mare al populaţiei care are o anumită caracteristică. În ultimii doi ani, normalitatea este dată de comportamantele dez-umanizate.

În ziua de azi, extraordinar de greu găseşti colaboratori cu care să tratezi de la egal la egal.

« Previous entries