03.12.10
Posted in Satiră şi umor at 5:02 am by rast
Nu ştiu exact care este lecţia doctorului Yollok. Am citit doar 30-40% din traducerea în limba română a acestuia… şi am dat fuga la blog să scriu despre ideile din acest mesaj/lecţie!
Lecţia o puteţi găsi aici:
http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm
este doar un site care publică acea lecţie. Prietenul Google mi-a arătat mult mai multe site-uri, în limba română, ce publica acea lecţie.
Citind fragmentul din lecţie, deja am făcut legătura cu ideea domnului Pavel Coruţ, din cartea “SECRETELE VÂRSTELOR DE AUR. Tineri, activi şi fericiţi, de la 20 la 90 de ani”! Puteţi găsi o mică recenzie a cărţii aici.
Ideea că mama NATURĂ a proiectat organismul uman să trăiască peste 100 ani, nu prea mă bucură! Eu sunt doritor de întâlnirea cu “dama de negru”!, dar se pare că încă nu am viză spre tărâmul dumneaiei.
Permalink
03.09.10
Posted in Succesul at 5:47 am by rast
Se anunţă schimbări şi în obiceiurile mele de viaţă, nu numai din punct de vedere al sănătăţii, ci şi din punct de vedere profesional. De câteva zile îmi obosesc neuronii cu “descifrarea încâlcelilor” din lumea informaticii, în ceea ce priveşte fişierele XML.
Făşierul XML poate fi accesat în limbajul client: JavaScript, ce rulează în browser. Implementările JavaScript al FireFox şi Internet Explorer interpretează diferit fişierele XML. Internet Explorer “vede” spaţiile goale (inclusiv caracterele CrLf) ca fiind un tag de tip TEXT. FireFox neglijează spaţiile goale.
La “o prelucrare” mai avansată a fişierului XML, apar diferenţe în cele 2 browsere.
Foloseam folosesc ca program de editare a fişierelor XML, Notepad-ul… generează XML-uri inteligibile, bine structurate, lizibile şi cu ochiul liber.
PHP-ul are o întreagă gamă de funcţii destinate prelucrării fişierelor XML. Chiar şi PHP-ul “vede” spaţiile libere ca şi tag-uri de tip TEXT. În acest mod, spaţiile libere generează cod inutil.
Mă duce gândul la a-mi face (programa) propriul editor de fişiere XML, care să genereze fişiere fără spaţii libere.
Permalink
03.05.10
Posted in Sănătate at 12:19 am by rast
Nu se ştie prea multe despre boala de diabet. Chiar şi în acest caz, ca în tot ceea ce înseamnă informaţie/cultură/educaţie în mileniul III, nu se cunosc adevăratele principii, implicaţii ale unor manifestări ale organismului uman.
Diabetul nu este o boală a sângelui, aşa cum s-ar crede datorită glicemiei (procentul de glucoză din sânge). Ce se întâmplă în fiziologia umană. Prin alimentele care le mănâncă şi transformările lor în tractul digestiv, glucoza pătrunde în sângele omului. Sângele o transportă în tot organismul, în toate ţesuturile acestuia, putând hrăni orice celulă a organismului.
Glucoza singură, nu poate intra în celulă, astfel încât să-i fie hrană. Glucoza intră în celulă cu ajutorul insulinei. În cartea care am citit-o (scrisă de Iulian Mincu – profesor la facultatea de medicină – catedra de metabolism şi nutriţie – din Bucureşti, înainte de evenimentele din 1989) insulina era definită ca “cheia care deschide porţile celulei”.
Pancreasul “fabrică” insulină, o varsă în sânge; sângele o transportă în tot organismul şi ajută glucoza să intre în celule.
De ce este diabetul o boală aşa gravă?
Organismul bolnav de diabet (boală a pancreasului care nu mai poate “fabrica” insulina necesară), celulele acestuia, nu sunt hrănite. Celulele rămân “flămânde”… şi astfel organele respective (din a căror componenţă fac parte celulele respective) se “îmbolnăvesc” şi ele, boli ce poartă denumirea de “complicaţii ale diabetului”.
Eu am glicemie mare, dar nu am complicaţii… unii medici se miră… glicemie foarte mare şi complivaţii nik!
Ciudăţenie foarte mare!
Sunt unele persoane, care doar după o periadă de 3-4 ani de boală au complicaţii foarte mari. Eu, după 25 de ani de boală… nu am.
Logica mea de programator, aspirant la webmaster 
, mă face să iau chestiunea de la coadă la cap: nu am complicaţii, deci celulele organismului sunt hrănite… nu suferă de foame. Întrebarea este: ce mănâncă celulele organismului meu?
Dacă ţinem cont că mănânc frecvent fructe ne-preparate şi multe vegetale/legume… ţinând cont şi de noile descoperiri ale ştiinţelor medicale actuale, care fac diferenţa între glucoză şi fructoză, există un oarecare răspuns la întrebarea: ce papă celulele!
Fructoza, odată pătrunsă în sânge, nu are nevoie de insulină pentru a intra în celule. Ea intră singură, celula putând s-o metabolizeze, furnizându-şi energia necesară şi hrănindu-se.
Permalink
03.02.10
Posted in Viata at 6:27 am by rast
În viaţă fiind, suficient de sănătos, fără prea alte mari probleme personale (criza m-a lovit şi pe mine dar, deocamdată, nu dezastruos/demoralizant), cochetez cu moartea.
Din acest punct al vederii, să văd dacă mai stau pe aici, prin această lume… fac bilanţuri zilnice, lunare, anuale… şi chiar orare. Pun în balanţă, pe un taler, lucrurile/evenimentele pozitiviste care mi-au provocat stări mentale/psihice/fizice plăcute… iar pe celălalt taler lucrurile/evenimentele care mi-au creeat stări dis-conforte.
Balanţa se înclină spre talerul negativ, aproape totdeauna. Pun câte ceva şi în talerul pozitiv dar, negativităţile ce mă năpădesc din exterior… puse în talerul cu negativităţi… înclină balanţa spre tendinţa ne-creştină de a abandona această viaţă.
Chiar în aceste momente, în care chinui tastatura, un coleg fluieră… parcă aş fi pe un tăpşan plin cu oi şi ciobani… în realitate stau într-un birou cu alţi 4 colegi… chipurile cu o educaţie aleasă… ingineri, peste50 ani de viaţă.
Cel mai important lucru ce mi s-a întâmplat şi care a generat acest post, care poate fi interpretat ca fiind pesimist… este un eveniment ce se aşează pe talerul negativ al balanţei.
Vremea s-a mai încălzit, vecinii mei de bloc, în virtutea economiilor ce vor să le facă, au optat pentru închiderea căldurii centrale (cea de la calorifer) pe timp de zi şi seară. Căldură este doar noaptea (după orele 23:00), până dimineaţa.
Da! Ştiu, pot să pun un reşou/calorifer electric în priză (am… şi aseară am şi luat această măsură). Cine stă la bloc ştie că acea căldură dată de caloriferul din încălzirea centrală nu este la fel cu cea generată dintr-un calorifer electic.
Deja preconizez că balanţa se va înclina spre talerul negativ, vreo două luni de acum în colo.
Orice altă mică bucurie a vieţii, venită pe orice cale, inclusiv cea a Internet-ului, etse anihilată de temperatura dis-confortabilă a meniului/spaţiului locativ.
Permalink
02.26.10
Posted in Uncategorized at 5:34 am by rast
Folosesc, în acest post, un limbaj ce nu mă caracterizează… dar sunt prea stupefiat de ceea ce tocmai am aflat, pentru a folosi un limbaj decent, academic.
Teoretic, după ştiinţele medicale ale mileniului III, doar întrei termenii 2 şi 3 din titlu ar exista legătură. Asta deoarece medicina priveşte omul ca fiind compus din diferite părţi. Nu! Omul este un “întreg”, un tot unitar, a cărui componente (organe) au legătură între ele.
Să o luăm cătinel, step by step.
Hipotensiune am, de cel puţin doi ani. Cu atestat medical , în 2008 guvernul a obligat toţi cetăţenii români să facă oarece analize medicale obligatorii. Am primit şi eu ţidulă, m-am conformat şi am făcut o vizită la doamna doctor de familie. Ea mi-a pus diagnosticul hipotensiune ortostatică… pe foile emise de guvern. Nu am avut probleme cu hipotensiunea cam un an. Prin decembrie 2008 au început stările de ameţeală când stăteam în picioare. Leacul mi l-am găsit singur: dimineaţa, la trezire, un biberon cu ness (3 în 1 Strong).
După internarea din acest an, ameţelile s-au intensificat. Chiar dacă dimineaţa îmi beau biberonul cu Strong + ness, când mă opresc în staţia de autobuz… înainte de a apărea 29-ul , apare ameţeala.
De câteva zile am luat decizia să fiu propriul meu tămăduitor (ori mă vindec, ori mă dau cu tămâie ). Mintea mea obosită de HTML, suprasolicitată de chestiuni medicale , e aproape de o criză…
Pe biletul de eliberare din spital (pe el scrie externare, eu îi spun eliberare…) scrie analizele medicale la internare (eu eram inconştient când mi-au luat sticluţele de sânge din vinişoarele mele, mult mai lungi decât late ) cât şi la externare. Mi s-au făcut multe analize… eram într-o stare gravă!
La externare, toate analizele au avut o îmbunătăţire, cu excepţia uneia: hematiile – globulele roşii. La internare… 31 grade, tensiune7/4… jumate mort, globulele roşii erau în limite normale. Glubulele roşii din sânge au un timp de viaţă de 90-120 zile. Cât am stat cazat la spital, bortit cu injecţii de insulină, globulele roşii din sânge au scăzut. La eliberare, globulele roşii aveau o valoare mai mică decât valoarea minimă, considerată normală.
Mi-am pus întrebarea “cine mi-a omorât globulele? Ori şi astea sunt în criză şi au plecat să muncească în ţări străine ! Descurajat de medicina mileniului III am dat vina pe dânsa, insulina! Da! Ştiu orice medic m-ar strânge de gât, ameţit cum sunt mă doboară imediat !
Acasă, timp de peste 30 zile, păpică bună, recomandată de ştiinţele medicale + insulină (în ultimele 4-5 zile hapuri orale – medicamente), ameţeli din ce în ce mai mari.
O cauză a hipotensiunii este anemia. O cauză a anemiei este scăderea numărului de globule roşii. Prima explicaţie a stării mai nasoale de hipotensiune de când am fost eliberat din spital. Degeaba beau narcotice cafele, cauza hipotensiunii este lipsa de globule roşii.
No! Am căutat în continuare de ce mi-au murit globulele roşii. Uitaţi ce am găsit, pe un site de medicină, nu pe un site de… vrăjeli:
http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/hipotensiunea-arteriala/
important, din link-ul trimis mai sus, sunt cuvintele:
“Cauzele acestui tip de hipotensiune sunt: pierderile de sânge(hemoragiile), hipotermia(temperatura scăzută a corpului), afecţiuni miocardice(ale muşchiului inimii) care pot avea ca efect insuficienţa cardiacă, septicemia(infecţia severă a sângelui), deshidratarea severă, lipsa de răspuns la medicamente,…”
Am copiat o frază întreagă, important este “lipsa de răspuns la medicamente“… deci organismul meu, prin medicamentele de care nu avea nevoie (insulină + pastile) îşi exmatricula globulele roşii.
Timp de 20-30 zile nu mai iau pastile sau insulină, dacă stările astea de ameţeală trec, treaba-i clară. Ştiu, aş putea să-mi fac nişte analize medicale să văd care este voloarea globulelor roşii, dar m-am săturat de înţepături şi de extragere de lichid roşiatic !
Am răbdare să văd semnele manifestte de trup/organism… ameţeala.
Chiar dacă am renunţat la tratamentul oferit de medicina mileniului III nu am renunţat la tratamentele naturiste: ceai, fructe, etc.
Abia aştept să dea colţul ierbii să halesc fructe vegetale fabricate de mama natură!
Permalink
Posted in Sănătate at 12:46 am by rast
Se pare că gagii din cealaltă realitate îmi oferă o mână de ajutor pentru a-mi reveni din starea de lâncezeală mentală în care am căzut.
Cu mai mulţi ani în urmă, organizaţia ce se ocupă cu standardele de pe Internet, W3C, a început să pună bazele versiunii 5 al HTML-ului.
“Întâmplător” – încep să fiu convins că nimic nu este întâmplător în viaţa noastră – chiar ieri am găsit nişte exemple de pagini wed, realizate în noua tehnologie HTML5. Găsiţi aici, toată seria de exemple.
Schimbarea care mi-a atras atenţia este cea ilustrată în exemplul “Content Editable”, demo ce se poate vedea aici.
Chiar această simplă modificare a HTML5-ului, va duce spre mari transformări ale Internetului… şi cred eu, a întregii lumi.
În această zi, sfârşitul lunii februarie, 2010, standardul HTML5 încă nu este finalizat, documentaţia lui se află în stadiul “draft”, chiar pe site-ul oficial al W3C. Aici puteţi vedea un tabelcu documentele oficiale W3C, în care HTML5 figurează ca “Working Draft”.
HTML5 este bârfit de unii webmasteri că nu este suportat de versiuni mai vechi ale browsere-lor. Am făcut chiar de dimineaţă o încercare pe cele 2 browsere instalate pe calculatorul meu
- Internet Explorer, mult depăşita versiune 6
- FireFox versiunea 3.0.18
Editarea conţinutului funcţiona pe ambele browsere. Mă refer doar la această posibilitate a HTML5, de a edita conţinutul unei pagini web. Am preocupări de editare din paginile web, de mult timp, puteţi citi aici, ceea ce am scris pe blog, încă de când l-am început.
Îmi las mintea să fabuleze, imaginându-mi diverse scenarii ale viitorului, ce se pot naşte doar din această modificare a HTML-ului…
Ideea unor aplicaţii de CMS (Content Management System), aşa cum sunt ele în acest moment, trebuie schimbată. Întreţinerea unei pagini web va deveni mai simplă.
Browsere-le web şi paginile web de pe server vor fi “tratate” ca nişte simple documente (Word sau Notepad), uşor modificabile/editabile, de către orice utilizator, fără a avea o pregătire specializată spre tehnologii web.
Se pare că gagii din cealaltă realitate sunt la curent cu problemele de comunicare inter-umană din lumea noastră (fizică) şi i-au inspirat pe cei din W3c pentru a face acele modificări în tehnologiile Internet-ului, care să sporească această comunicare: de informaţii şi intenţii.
Permalink
02.25.10
Posted in Sănătate at 5:41 am by rast
Am scris mai demult despre interes şi indiferenţă, despre cum vede învăţătura lui Gurdjieff această problemă.
Găsiţi post-ul aici.
Pe vremea aceea eram mândru de mine că am urmat o cale de ascensiune spirituală, ajungând la o viaţă fără interese. Am fost, peste 30 de ani, mânat în viaţă de diferite interese/pasiuni, ceea ce mi-au dat motivaţii de viaţă, de cunoaştere, etc.
Am ajuns la o lipsă de interese de viaţă… la o indiferenţă foarte mare. Această lipsă de motivaţie este valabilă şi în acest început de 2010. Pe de o parte este un lucru bun: mă fereşte de diverse strass-uri în viaţă. Are multe beneficii, mai ales spirituale: economiseşte o energie psihică care se poate transforma în capacităţi intuitive despre viitor (Jules Verne) sau alte chestiuni (Einstein) ale vieţii. Depinde de direcţia în care îţi îndrepţi acea energie câştigată.
Eu am directionat-o spre a afla (intuitiv) cum a creat Natura (Dumnezeu) viaţa şi în ce fel rasa umană “şi-a bătut joc” de acest mediu natural în care am fost aşejaţi de creatorul nostru.
Am făcut o comparaţie între ceea ce am intuit/simţit că ar fi viaţa naturală şi ceea ce trăiesc/trăim zilnic, în acest început de mileniu III. Mă “apucă jalea”, motiv pentru care am început să-mi doresc Moartea… sătul de această viaţă “sucită” de la menirea ei.
După incidentul de la începutul anului, când m-am convins că mai am ceva de făcut pe aici, prin viaţa asta… , m-am hotărât să-mi îmbunătăţesc la MAXIM condiţiile în care trăiesc.
Am “aruncat”: de 6-7 zile insulina cu care mă “îndopau” medicii, de 1 zi pastilele pe care le luam ca înlocuitor…
Azi m-am simţit mult mai bine, chiar dacă glicemia a fost ceva mai mare: 340.
Tot astăzi cred că am găsit cauza unei alte afecţiuni de care “sufăr” şi de care am vorbit într-un post anterior: hipotensiunea.
Sângele este pompat în organism de către inimă. Inima trebuie să bată suficient de tare, astfel încât să producă o presiune suficientă să împingă sângele până în cele mai îndepărtate colţuri/extreme.
Eu, probabil şi alte persoane, ne-mai-având interese de viaţă, inima nu mai funcţionează cu puterea de a împinge sângele cum trebuie. Când stau în picioare, sângele (ajutat de forţa gravitaţională) se duce, cu preponderenţă, spre picioare, lăsând ne-alimentat creierul. Pentru a-l alimenta cu cât sânge are nevoie, inimii îi trebuie suficientă tărie să învingă forţa gravitaţională.
Interesele, pasiunile, stările de nervozitate fac să crească tensiunea, puterea inimii de a face presiune în vasele de sânge.
În poziţie orizontală nu sunt probleme, nici când stau pe scaun (vasele de sânge sunt pe sub genunchi, stând pe scaun se obturează puţin, creeând presiune in sistemul vascular, sângele ajungând la creier), nu am simptome de hipotensiune. Acest lucru îmi dovedeşte că inima este sănătoas, dar îi trebuie un stimulent să bată mai tare.
Este vorba de o emoţie, un interes, o motivaţie de viaţă.
La marea majoritate a oamenilor hipertensivi, care sunt oameni normali, cu pasiuni, dorinţe, supărări zilnice frecvente, presiunea prea mare este o problemă. Dacă ar putea să-şi controleze emoţiile (inteligenţă emoţională), le-ar reduce şi ar lăsa o pauză inimii, să bată mai încet… să se odihnească.
Să văd dacă obţin rezultate!
Permalink
02.24.10
Posted in Sănătate at 5:33 am by rast
De Jasmuheen şi ideile sale despre hrana cu lumină ştiu de multă vreme. Prin 2003 am cunoscut pe cineva care a încercat să urmeze “indicaţiile” ei dintr-o carte şi a încercat să se antreneze să nu mai pape nik.
Nu am citit nici o carte scrisa de Jasmuheen, am citit fel de fel de articole despre ea şi cărţile ei. Recunosc (jur cu mâna pe roşu ) nu prea eram/sunt de acord cu ideea de a nu manca nimic.
În primul rând… dacă natura (Dumnezeu) ne-ar fi vrut mâncători de lumină, de ce avem (nativ) un aparat digestiv aşa de bine pus la punct???
În al doilea rând, la începutul lunii ianuarie 2008 nu am mancat vreo 4 zile. Nu imi era foame şi credeam că această pauză îmi va face bine la o constipaţie de câteva zile.
Am ajuns cu ambulanţa la spital. Am scris şi aici, pe blog, despre acele timpuri. Lipsa de mâncare a dus la o acidoză severă, cu dezechilibre foarte mari asupra întregului organism.
Acum, începutul lui 2010, am altă problemă… îmi ies, dimineaţa la trezire, glicemii foarte mari, peste 300. Am făcut insuluină… mă simt foarte rău. Am luat câteva zile medicamente… experimental! Am scris un post anterior… Glicemia, de dimineată tot mare. Uneori, pe la ora 23-24 noaptea glicemia este puţin sub 300 (286-278), dar dimineaţa… peste 300. În acest interval nu mănânc nimic. Sunt 2 ipoteze
- intră în acţiune un mecanism de rezervă al organismului care extrage glucoză din depozitele de glicogen din ficat şi muşchi
- corpul astral “se aprovizionează” cu energie/glucide din celaltă realitate.
Azi mi-am adus aminte de Jasmuheen şi de alte cazuri de oameni care nu mănâncă. Mă bate gândul să reduc din mâncare ce o halesc zilnic să văd dacă nu cumva am şi eu o astfel de caracteristică, de a avea nevoie de mâncare mai puţină.
Oricum mănânc puţin. Las aici, pe blog, o mărturie (nu, nu fac un proces verbal ) a problemelor de nutriţie ce le am şi a regimului meu de viaţă din acest sfârşit de februarie 2010.
Dimineaţă – trezirea la 6, beau un plic de trei în unu, Nescafe Strong (pe etichetă scrie că are 12,5 glucide) + o linguriţă ness, cu 1/2 l. apă. Din cauza hipotensiunii.
La servici, între 7 şi 16, mai beau 3-4 băuturi ca acasă. Uneori mănânc un măr.
Pe la ora 17 mănânc (păpică făcută de mama) vreo 40-50 glucide.
Pe total, 100-120 glucide zilnic… şi nu îmi este foame.
Aici e buba… nici la ora 17 nu îmi este foame, mănânc să scap “de gura mamei” şi din cauza a ceea ce am păţit acum doi ani.
Voi elimina şi medicamentele de diabet… să văd ce se va întâmpla.
Apoi voi reduce şi din cantitatea de glucide mâncare consumată.
Nu beau Strong-ul din cauza plăcerii gustului… nu-mi place, beau ness-ul din cauza hipotensiunii, îmi măreşte tensiunea şi pot sta în picioare fără să ameţesc. Acel plic de Strong îl beau foarte diluat, în 500 grame apă.
Nu mi-am pus niciodată problema de a nu mai mânca. Nu este, deci, o bucurie sau realizare pentru mine. Este chiar o sursă de probleme… oamenii din jur or sări pe mine să mă certe că nu mănânc.
Permalink
02.22.10
Posted in Sănătate at 3:32 am by rast
Cochetez cu moartea. Nu sunt deprimat sau să fi suferit vreun şoc, care să-mi dea o stare vindecabilă de a fi sătul de această viaţă. Am avut 2 accidente pe care le-aş putea cataloga ca fiind morţi clinice: organismul meu era aici, întins pe un pat, iar eu (spiritul meu) dincolo. După ce am venit înapoi am rămas fără frică de moarte. Această stare, fără frică de moarte, nu s-a instaurat aşa… de-a moaca. A fost/este o atitudine de viaţă foarte conştientizată. Dincolo este mai bine decât aici. Din toate punctele de vedere!
Prin 2002+2004, când viaţa era oarecum mai suportabilă, m-am gândit “cât mai am de trăit”. Am simţit că “îmi este scris” să trec de 100 ani. Aşa a scris gagiu care m-a dat berzei să mă transporte aici, pe Terra.
Cam ăsta ar fi destinul meu: să trăiesc mai mult de 100 ani! Îmi vine să mă tai cu lama . Am doar 40 de ani, vin vremuri nasoale, unde drak mai suport 60 de ani! Sfinte Sisoe, aştia 40 de ani i-am trăit intens, consider că “mi-am trăit traiu’, mi-am mâncat mălaiu’”
Băăă!!! Care băgaţi mălai în traista mea!
Ştiinţele medicale îmi mai dau câteva săptămâni de viaţă. Ele spun că aş fi foarte bolnav. Da! Sunt bolnav de dor! Mi-e dor de tărâmul celălalt! Vreau să mă duc dincolo!
- Gura! – îmi spune îngerul meu veghetor. Şefu’, ăla care ţi-a scris destinul, ţi-a dat un termen de valabilitate de peste 100 ani!
- Vreau căldură! Poate îmi scade termenul de valabilitate!
- Canci! Spune îngerul veghetor. Ai acelaşi termen de valabilitate indiferent de condiţiile climaterice.
Pe lângă toate aceste frământări ale mele am găsit un articol pe un site trimis (prietenii ştiu despre ce este vorba), despre durata vieţii. Articolul este aici.
Pe mine m-a întristat! Îngerul veghetor ar avea dreptate.
Când aveam 37 de ani, medicul de întreprindere, la firma la care m-am angajat, când m-a vazut pentru prima dată (pentru a-mi face formele de angajare) m-a întrebat dacă am terminat facultatea.
M-a pufnit râsul şi am răspuns:
- De 15 ani!
După ce s-a uitat şi în buletin, nu a mai comentat nik la răspunsul meu obraznic!
Are îngerul veghetor dreptate? Trec de 100? Of! Of! Of!
Permalink
02.21.10
Posted in Sănătate at 6:57 am by rast
Nu scriu acest post pentru a mă plânge de ce voi spune. Am spus/scris deja, de multe ori, că viaţa pentru mine, este un chin şi abia aştept”să trec dincolo”, în plaiurile veşnicei vânători.
M-am declarat aspirant la titlul de webmaster, “meşteresc” la site-uri web, le ridic performanţele…
Am o nouă preocupare, pe care o voi face în paralel cu cea de webmaster, şi anume aceea de “propriul medic”.
Pe scurt: am glicemii mari (procenf de zahăr în sânge). Valoarea normală este de 80-120, eu am 300-340, deci cam de trei ori mai mult decât valoarea normala. Acest lucru ar atesta un diabet grav, destul de dez-echilibrat. Au fost cazuri de bolnavi, grav tare, care aveau 700-800 glicemie… io-s pe la jumate , doar cu un picior în groapă.
Tratamentul recunoscut ca fiind “sfânt”, în diabet – scăderea glicemiei, este cel cu insulină. Injecţii, cât mai dese cu cantităţi bine calculate de insulină. Eu, fiind pe DOS ca ceilalţi oameni, mă simt fparte rău dacă fac insulină (starea se numeşte hipoglicemie şi se lasă cu ameţeli, tremurături, stări alterate de conştiinţă).
Diabetul este o boală a pancreasului, nu a sângelui. Problemele trebuie luate în ordine. Ce se întâmplă… unui om îi mor nişte celule de pe pancreas, celule ce secretă insulina necesară. Ne-având insulină, organismul nu poate metaboliza glucidele mâncate, apărând astfel glicemiile mari. Din acest motiv, organismul bolnav de diabet (pancreas bolnav – celule Langerhans moarte), are nevoie de insulină “din afară”.
Până la descoperirea insulinei diabetul era o boală mortală. Cine făcea diabet, sănătatea se înrăutăţea iar peste o perioadă… cânta popa.
Chiar de pe atunci s-au observat că unele persoane u glicemie mare, dar nu mor. Astora li s-a spus că au diabet tip MODY. Acu’ vreo 10 ani, mi s-a dat şi mie acest diagnostic, de către medicii de la spitalul Cantacuzino (de câţiva ani, rebotezat cu numele de Paulescu).
În acest început de an 2010, medicii spun că la mine “s-a terminat” MODY-ul şi trebuie insulină. Asta ei (medicii) o spun din cărţi, nu mi-au făcut teste să vadă ce şi cum. Ne-găsind un medic specialist care să-mi facă teste, dacă mai este MODY sau nu, m-am testat singur. Vineri şi sâmbătă am luat medicamente… glicemia a scăzut.
De azi înainte, trec la măsuri mai severe dure, nu mai fac DELOC insulină şi trec pe medicamente orale.
Nu am intenţie de a deveni medic cu diplomă de informatician , dar sunt nevoit să mă tratez singur, după anumite principii de viaţă învăţate şi alte păreri medicale, găsite pe Internet (Google să trăiască).
Fac experienţe pe mine… dacă trece o perioadă fără a mai scrie pe blog… am dat colţul… “m-a pupat dama cu coasa”.
Permalink
« Previous entries
